Tumgik
#poezie romaneasca
baoinsirius · 8 months
Text
Un sistem
BAO
Dimineața - obosiți, triști sau odihniți,
După-amiaza - fericiți, plânși sau disociați,
Seara - energici, recalcitranți sau îndrăgostiți
Și noaptea - împovărați si de ziua lungă speriați.
Așa se definește o zi obișnuită din viața noastră,
Deseori privită printr-o mică fereastră
Și provocată a fi văzută din cauza voastră
A celor care ați declanșat o amintire sinistră.
Creați separat dar obligați și sechestrați
Să trăim in același trup de care am fost generați
Și cu același creier de care suntem administrați,
In fond tot de el invalidați,
Suntem de corpul gazdă detașați
Și-n personalități diferite lucrați.
Cu toate acestea avem mereu un singur gând;
Host-ul de durere sa fie flămând,
De iubire să nu-l vedem zăcând,
De lacrimi să nu-l privim secând
Și de furie să nu lăsăm arzând.
Fără acces la prea multe "cuvinte"
Deseori nici nu ni le mai aducem aminte,
Uneori nici nu mai știm ce ar trebui să reprezinte
Iar alteori confuzi, le folosim drept ținte,
Folosim orice ne trece prin minte
Si orice ne scoate din ale noastre "incinte",
Pentru a putea merge si privi înainte
Fără a ne lăsa copleșiți de ceea ce corpul simte.
Declanșați de tot ceea ce pentru tine e banal
Apărem în front pentru a avea un corp funcțional,
Pentru a putea supraviețui unui destin criminal
Și unui trecut mult prea distrus emoțional.
Apărem pentru că nu avem de ales,
Pentru că nu putem scăpa altfel de stres
Și de amalgamul de sentimente accesate atat de des.
In sfârșit...
După aceste deșarte gânduri
Aruncate in aceste monotone rânduri,
Am putea părea ceea ce nu vrem să admitem
Dar invalidați de cei din jur o permitem
Și de multe ori adevărul îl omitem
Căci prin T.I.D definiți ca și sistem suntem.
5 notes · View notes
frenezie-n-poezie · 2 years
Text
Inefabil
Cum descrii într-un poem
cosmosul cel etern?
Are infinitul sens?
E-un concept, un gând, dar n-are înțeles,
doar știu că e, și tot nu e, c-a fost mereu,
ca tine, ca mine,
ca mine cu tine,
ca noi, flama față de care
e invidios și zeul-soare.
Eu sunt un cumul de absurdități
ce-mi ies din gură fragmentate, pe bucăți
și-alunecă în paralel cu alte realități,
ce-i inefabil,
ce-i intangibil.
Tu ești un cumul de vagi referințe
la vechi idealuri, antice dorințe.
Mai știi întâia noastră formă,
acum zidită șters într-o scriere cuneiformă?
Dar oare pe a zecea, o mai ții minte?
Te-am pictat în Renaștere, pe-un pat de roze, cuminte.
E timp doar de-o secundă de fiecare dată
și mai mereu rămân cu secunda blocată
între erezie și artă
între zis și făcut
între ce-i mai straniu și ce-i mai cunoscut.
Dacă închid ochii, aproape-mi amintesc.
Și totuși mi-e greu să te rescriu și să te recitesc,
că tot te-am scris și te-am creat și recreat
și tu pe mine din nimic, am fost împreună vid
și-acum suntem palpabil deopotrivă, suntem chit.
Și-acum din nou mi-ești muză, cu chipul neschimbat,
cu soare ce îți curge din creștet și ochii tăi verzui-căprui
și inima ce-o simt sub palmă cum bate-ntr-a mea cui
(nu cumva să te stingi iar și iarăși căutare
într-o viață viitoare, un august cu soare).
Eternitatea-i simplă – sunt buzele tale,
ce-au gust de mare,
gust de infinit
regăsit,
definit.
Potrivnic sensului exiști și existăm,
ce șansă minusculă să ne căutăm!
Tu, strop de înțeles al ființei, emoție surdă,
tu, ușurință-n urcușul cel greu,
tu, fărâmă de sens în lumea absurdă,
tu, suflet străin ce semeni cu-al meu,
tu, fiică de zeu,
eu, fiică de zeu,
căuta-ne-am prin solzii șarpelui ce-și mușcă coada
oriunde pe el ne-am înfige spada,
și găsi-ne-am mereu!
43 notes · View notes
have-a-random-life · 11 months
Text
Tumblr media Tumblr media
3 notes · View notes
frandibee · 2 years
Text
Au spus că-i rece și n-au bănuit
Ce patimă îi clocotea în vine,
Au spus că nu-i adânc și n-au simțit
Genunile ce dorm sub limpezime.
Un răsfățat al soartei l-au ținut
Când încordat și dur și-a dus destinul,
Stăpân pe fericire l-au crezut
Când pe furtuni și-a așezat seninul.
E doar un om, și-a suferit și el,
Dar n-a vrut plâns și bocet de muiere,
Să fi sortit desăvârșirii-i greu;
O cumpănă în zile de durere.
Ion Pillat - Menire
10 notes · View notes
romaniasweetromania · 2 months
Text
0 notes
black-rose-666 · 3 years
Text
Tumblr media
49 notes · View notes
1nd3p3nd3nt · 2 years
Text
Myślałem że Cie znam, że znam Twój smutek Twoje mroczne dni. Widziałem w Twoich wielokolorowych oczach marzenia uwięzione w duszy..
5 notes · View notes
planetasoare · 2 years
Text
sclipici si pixuri de la tine
și scriu pe podea
vezi ca te-am văzut
printre cei trei copacii
strigat de bucurie
dar încă mai pedepsit
și nu mai știu cum sa zâmbesc
finca tu omori tot ce a inflorit
numele meu pictează ceva
dar când era în gura ta
nu ciar asa se simțea
încerc sa ma găsesc
printre pădure și podea
nu cred ca mai iubit
cu toată inima ta
4 notes · View notes
justasadbish · 3 years
Text
Aproape.
O să fii aici
În nopțile reci de toamna
Când o să fiu la pământ
O să-mi întinzi o palmă?
Iar când ploaia o să-nceapă
Şi vântul va zbura
Spune , tu, dragă
O să fii aici să-mi dai liniștea?
Iar când sentimentele se prabuşesc
Şi simt ca munții se dărâmă
O să fii aici să mi le aduni
Sfărâmă cu sfărâmă ?
Dar când vara vine
Şi mirosul de iarnă dispare
O să rămâi aproape
Să privim împreună de departe?
O să rămâi aici
Până iarna viitoare
Să-mi ți de cald
Când o pătură nu poate?
9 notes · View notes
thehappypotatoxd · 3 years
Text
căzută
alerg printre uși
de lemn alb,
printre perdele prăfoase
cu var,
printre imagini c-un soare
în geam -
alerg și am pumnii vișinii,
îmi cad brațele din umeri.
Te caut disperată,
te caut -
printre ușile care se deschid
așa de greu,
printre praful în care trăiesc,
pe sub pielea care mă închide
te caut
( eu nu te găsesc ).
îmi arunc ochii în urmă
și degetele
și părul;
dau totul să mă învelești,
dau totul să mă găsești,
dau totul să
dau,
totul dau.
Întoarce-mă acolo,
întoarce-mă.
Când îmi vorbesc în minte
nu știu a cui e vocea -
găsește buretele
și șterge-mă
de-aici
și adu-mă
unde trebuie
și fă-mă
înapoi
și dă-mi
puterea,
dă-mi puterea
să pot înțelege;
trage-mă de mâini,
orice-ai fi tu,
adu-mă
înapoi,
adu-mă.
Înțelege-mă tu, Caută-mă tu,
căci eu eu una
nu o mai pot nu mai sunt
face. în stare.
scrisoare către orice ai fi tu, măreațo
și oriunde te-ai afla.
(Eu sunt în același loc;
doar cu alți ochi,
alte mâini,
alte urechi.
Nu știu dacă
îmi aparțin
toate.)
-Măriuca
7 notes · View notes
perzo-vujita · 3 years
Text
Tumblr media
10 notes · View notes
baoinsirius · 9 months
Text
You deserve.
BAO
You deserve to take a break when you are too tired
And when the sleep of the defeated body is desired.
You deserve to stop when you feel the pain of the body pressing you
And eyes flooded with the pain that you had just gone through.
You deserve to let the tears flow when you feel that they cannot be stopped
And when you feel that it floods your body that can no longer be controlled.
You deserve to scream, shout, cry, feel, hit when you feel too much in your soul
And when you feel like you're out of control...
And after all these,
You deserve to enjoy a long hug
And allow yourself to feel safe and snug.
You deserve to have true friends who will be there for you when it's hard
And to calm you down when you are scared.
You deserve to be loved by the people around you
And let all their love surround you.
You deserve to be happy, calm and have a perfect life,
Whose beauty will cut you like a knife.
4 notes · View notes
frenezie-n-poezie · 2 years
Text
Regretul
– Să fie lacrimă!
zisu-i-a inima gândului la o rundă de scrimă,
la aortă cu al spadei tăiș,
când iar se luptau într-un luminiș
din pădurea de conifere a vieții
în lumina galbenă a sfârșitului dimineții.
– Mereu câștigă, zice, spre mine,
înecându-se cu suspine,
cugetul cel supus
cu spada căzută și umerii-n sus
și-n jos. Se scuză
și îi tot tremură o buză.
Lacrima-i și ea destul de confuză
când curge pe-obrazul lui de satin.
Nu știe de-i fericire sau de-i chin
lipsa prezentă a trecutului hain,
sau, când e cazul, trecutul prezent
etern și de nemișcat,
sufocat de regret, îmbătat de păcat.
Și curge lin,
aproape imperceptibil,
în timp ce gândul se retrage din luptă și-i vine penibil
să recunoască
faptul că inima-i o spadasină nefirească,
nemiloasă,
nicicând să câștige nu-l lasă.
Deși cei doi doar exersează,
ca, în caz de, să lupte-mpreună,
dar nu se unesc decât, rar, sub lună,
când vine rațiunea și pe emoție-o sugrumă,
lăsând doar un vis:
ce-a fost, și s-a dus, și e de neatins.
Mi-amintesc într-o ceață de iarnă violentă,
oniric parcă, aventură stridentă,
că mi-era frig, dar mă încălzeam
și când s-a făcut cald și nu mai dârdâiam,
am împins plapuma de pe mine
și s-a făcut cioburi și cioburi și versuri străine
că mi-era prea cald și nu-mi mai era bine.
Și-acum, că iarnă-i iar, mă fac covrig
cu mine însămi, și tot mi-e frig.
– Să fie lacrimă!
– Dar oprește-te, inimă.
Vrei oare
să înghețăm și când e soare?
De ce spulberi tu tot ce găsesc ca fiind adevărat?
– Pentru că, în trecut, să-nving nu m-ai lăsat
și-atunci m-ajută Furiile
să te dobor pe loc și să îți ard pădurile.
29 notes · View notes
have-a-random-life · 11 months
Text
Tumblr media
2 notes · View notes
atsoukalidis · 2 years
Text
Tumblr media
“Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,”
Ion Minulescu - Cu toamna in odaie
3 notes · View notes
romaniasweetromania · 4 months
Text
https://romaniasweetromania.com/2023/08/otilia-cazimir-vrei-sa-nu-mi-mai-spui-dumneata/
Tumblr media
0 notes