#Cristian Stanca

[daniela--anna]

"L'Epifania tutte le feste porta via"

È un detto popolare che senz'altro avrete sentito.

Ma vi siete mai chiesti:

Di che feste si tratta?

Chi è la vecchia con la scopa?

Innanzitutto scopriamo cosa significa il termine

Epifania o Befana.

L'etimologia della parola befana è da ricondursi al greco epifáneia che vuol dire "mostrarsi, presentarsi"

La befana, è un personaggio di fantasia legato al folklore popolare, derivato da antichi riti pagani propiziatori legati all'agricoltura ed ai cicli stagionali.

Come abbiamo avuto modo di vedere per le altre tradizioni tipo il Natale e Capodanno, molte festività hanno un'origine rurale affondando le loro radici nel passato agricolo. Così è anche per la Befana o Epifania.

La sua origine discende da tradizioni magiche precristiane, mischiandosi poi con elementi folcloristici e religiosi.

Gli antichi Romani per esempio, pensavano che la Befana fosse Diana, dea legata alla vegetazione.

Anticamente, infatti, la dodicesima notte dopo il Natale, ossia dopo il solstizio invernale, si celebrava la morte e la rinascita della natura, attraverso la figura pagana di Madre Natura.

La notte del 6 gennaio, Madre Natura, stanca per aver donato tutte le sue energie durante l'anno, appariva sotto forma di una vecchia e benevola strega, che volava per i cieli con una scopa.

Oramai secca,essa era pronta ad essere bruciata per far sì che potesse rinascere dalle ceneri alla luna nuova.

Ci dovremmo anche chiedere:

cosa c’entra la festa dell’Epifania, ed altri riti e tradizioni pagani e spiritici, con la religione?

Quale dovrebbe essere l'atteggiamento dei veri cristiani?

Come in altre situazioni (pensiamo ad Halloween) assistiamo a fenomeni di “sincretismo”* e di fusione tra festività cosiddette "cristiane" e riti e tradizioni di origine molto più antiche, talmente radicate nella cultura popolare da rimanere nei secoli.

Questo significa che non c'è nulla di male nell'osservare queste ricorrenze?

Come possiamo scoprirlo?

Senz'altro ognuno è libero di fare come vuole, ma rimane pur sempre responsabile di se stesso davanti a Dio, che amorevolmente,non ci tiene nell'ignoranza.

Nella sua Parola scritta infatti, abbiamo ogni indicazione utile in modo da poter fare scelte consapevoli dettate dalla fede e dal sano timore nei suoi confronti.

[intotheclash]

... decalogo novembrino domenicale... Quelle dieci cose che non so fare e chissà se le imparerò mai: 1) Prepararmi agli addii, alle partenze improvvise, agli abbandoni, agli inattesi saluti. Una porta che sbatte. 2)Riuscire a defecare senza il binomio "caffè e sigaretta". 3) Ignorare i complicati pretesti del cuore, quei pensieri infernali che ti vengono alla sera e che fan troppo male. 4) Prendere un aereo. 5) Capire quando il gioco è durato troppo ed era meglio mollare prima. E pago ogni volta carissime le conseguenze. 6) Abituarmi alle donne in primavera. 7) Accettare che mia madre invecchi, quando la inviti a cena fuori, e lei risponde "andate voi, sono stanca". E realizzi che è stanca davvero. 8) L'aver coscienza che siamo un Paese irrimediabilmente di destra e che questo non cambia, che quando tuo padre metteva la musicassetta nell'Alfasud, "bomba o non bomba, Noi arriveremo a Roma... malgrado voi", un po' ti prendeva per il culo. 9) Abituare l'anima all'indifferenza. 10) Volermi bene io di mio, senza sentirmi né una merda né Dio.

(Il mio amico Cristian)

#decalogo #novembre #volersi bene

[semnebune]

Duminică, 17 iunie, a început ediția a VIII-a a Festivalului Internațional de Teatru „Ariel Inter Fest”, organizat de Teatrul Municipal Ariel și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Odată cu numirea unui nou director artistic, Cristian Stanca, actor al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, festivalul aduce anul acesta un suflu nou, o încercare reușită, zic eu, de a ridica nivelul cultural al orașului Râmnicu Vâlcea.

Primele două spectacole pe care le-am văzut în cadrul festivalului Ariel Inter Fest s-au ridicat mult peste așteptările mele. Ce-i drept, e preferabil să nu ai așteptări prea mari și să fii surprins plăcut. Iar în cazul de față, pornisem de la ideea  (mai mult sau mai puțin preconcepută) că un teatru mic, cu actori puțini, printre care nu poate fi ușor să găsești destui actori buni și foarte buni, nu poate scoate la rampă cine știe ce spectacol. Ei, bine, uite că poate!

This slideshow requires JavaScript.

“Ultima oră”, de Mihail Sebastian, în regia lui Șerban Puiu, deși este o piesă scrisă pe undeva prin anii ‘30, parcă devine mai actuală ca oricând printr-o simplă “schimbare de sex” –  Grigore Bucșan, magnatul care poate cumpăra orice și, mai ales, pe oricine, devine Gregoria, interpretată impecabil de Cătălina Simina Getsck (n-a fost nici o mirare că după spectacol am auzit voci din public făcând comparații cu diverse personaje feminine din lumea politică de azi).

Un alt plus este începutul spectacolului (lucru destul de rar). Dacă Șerban Puiu și-a dorit un început energic, în forță, a făcut o alegere foarte bună distribuind-o pe Mădălina Floroaica în rolul lui Niță. E un rol mic, oarecum insignifiant în textul lui Mihail Sebastian, dar aici devine foarte viu și imposibil de ignorat. Personajul “de umplutură” devine un personaj care umple scena de câte ori apare.

În rest, actorii joacă bine sau foarte bine (și aici ar mai fi de menționat Alin Păiuș în rolul lui Brănescu și Dan Constantin – I.D. Borcea), decorul simplu  și multifuncțional al Irinei Chirilă servește foarte bine regia spectacolului (le-a dat mici bătăi de cap actorilor, dar aș pune asta mai degrabă pe seama emoțiilor), firul poveștii este respectat cu strictețe – lovitura pe piața cerealelor pregătită de Bucșan, articolul plin de greșeli de tipar despre Alexandru cel Mare, apărut întâmplător în ziarul “Deșteptarea”, șantajul aparent etc., toate sunt la locul lor, așa cum ar trebui să fie. Toate, mai puțin studenta. Magda Minu, studenta la istorie pasionată până la îndrăgosteală de Alexandru cel Mare, interpretată de Anca Olteanu, iese în evidență datorită machiajului strident și a genelor false, care parcă nu au nici o legătură cu personajul. Altfel, nu pot spune că actrița își face rău treaba. Doar că parcă se străduiește prea mult, iar machiajul nu o ajută deloc, ba din contră, îi pune bețe în roate. Totuși, în economia spectacolului nu cred că ăsta e un minus foarte mare, e ceva ce poate fi remediat și, per total, spectacolul este unul bun, care merită văzut.

Regia: Șerban Puiu

Scenografie, decor, costume: Irina Chirilă

Distribuția: Ionuț Mocanu, Cătălina Sima Getsck, Dan Constantin, Georgiana Marin, Roger Codoi, Gogu Preda, Alin Păiuș, Camelia Constantin, Julliet Attoh, Mădălina Floroaica, Anca Olteanu, Olimpia Deaconescu, Radu Bunescu

This slideshow requires JavaScript.

Este prima oară când aud de regizorul Vlad Popescu, dar după ce i-am văzut spectacolul, “Colonelul și păsările” de Hristo Boicev, am certitudinea că nu e și ultima.

Povestea nebunilor care își plănuiesc evadarea din ospiciu pentru a merge la Strasbourg să se alăture trupelor ONU, drama personală a fiecărui personaj, totul presărat cu ironia fină pe care textul lui Boicev o impune, sunt uimitor de bine puse în scenă de un regizor foarte tânăr (de nici 30 de ani), care dovedește cu spectacolul acesta că are talentul și inteligența necesare pentru a deveni, cu timpul, un nume important pentru scena teatrului românesc.

Nu-i pot reproșa vagul iz  de Purcărete pe care l-am simțit în câteva momente ale spectacolului dar și în decorul care pare a fi un pic rupt din Faust, pentru că există doar atât cât să ajute spectacolul, fără să deranjeze și este imposibil ca un regizor tânăr să nu fie ușor influențat de unul sau chiar mai mulți regizori mari. Dacă i-aș reproșa ceva, totuși, i-aș reproșa faptul că spectacolul tinde să se lungească inutil. Sunt scene care ar putea fi scurtate, cum ar fi monologul din Cehov (despre care unii spun că ar putea lipsi total, dar mie, cel puțin până la un punct, mi-a plăcut), interpretat foarte bine de Juliet Attoh (Nina), dar, evident, prea lung,  sau începutul și sfârșitul visului Cenușăresei, altfel unul din punctele forte ale spectacolului. Și că tot am ajuns aici, mi s-a părut excelentă interpretarea Georgianei Marin, cu atât mai mult cu cât am aflat că drumul ei spre scenă a pornit de undeva din spatele ei, din postura de recuziter (dacă nu mă înșel). Excelente mi s-au părut, în mare parte și celelalte actrițe, remarcându-le în mod special pe Olimpia Deconescu, într-un rol deloc facil, rolul lui Pi, Mădălina Floroaica este și ea extrem de vizibilă, în ciuda temerilor personajului ei, Thich, la fel și curva-călugăriță, Teresa, interpretată de Camelia Constantin și nu în ultimul rând, Cătălina Sima Getsck, în rolul țigăncii Meral, o pată de culoare binevenită în peisajul sinistru al ospiciului. Nici Alin Păiuș, Colonelul Fetisov nu se lasă cu nimic mai prejos. Fiind singurul personaj masculin din distribuție, inevitabil iese în evidență și din fericire, interpretarea lui este la același nivel cu cel al colegelor sale.

Marele minus – și aici, din păcate, apare și o rupere a ritmului spectacolului, l-am găsit în interpretarea Mihaelei Mihai, doctorița, care are momente când este exagerat de teatrală (în sensul deloc bun al cuvântului) și momente în care pare dezinteresată de ce se întâmplă pe scenă, creându-mi senzația că joacă într-un alt spectacol, al unui alt regizor.

Trecând peste asta, spectacolul mi-a plăcut, nu mult, ci foarte mult și sunt convinsă că o să mai auzim de Vlad Popescu și va avea o evoluție frumoasă dacă va reuși să învețe să mai taie din el.

Scenografia:  Irina Chirilă

Asistent scenografie: Mihaela Popescu

Mișcare scenică:  Lorette Enache

Corepetitor: Galina Nemțanu

Concept graphic: Daria Night

Light Design: Ionuț Marinache, Mihaela Popescu

Sound design: Sebastian Neacșu, Liviu Toma

Regizor tehnic: Claudia Neacșu, Cristian Bunescu

Costume design: Carmen Prodan

Pictor butafor: Diana Mitulescu

Costumier: Anca Șerban

Recuziteri: Constantin Gherghina, Aneta Zotică

Mașiniști: Nicolae Arniceru,  Adrian Petrescu

Distribuția: Alin Păiuș, Mihaela Mihai, Camelia Constantin, Olimpia Deaconescu, Juliet Attoh, Georgiana Marin, Mădălina Floroaica, Anca Olteanu, Cătălina Sima Getsck

foto: organizator

    Două spectacole marca „Ariel”. Teatrul „Ariel”. Duminică, 17 iunie, a început ediția a VIII-a a Festivalului Internațional de Teatru „Ariel Inter Fest”, organizat de Teatrul Municipal Ariel și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea.

#Ariel Inter Fest #Cristian Stanca #Mihail Sebastian #Șerban Puiu #Teatrul Municipal Ariel

[rudyroth79]

Știri: Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu invită publicul la o nouă premieră: „The HOPE Project 2021” (1, 2 octombrie 2021)

Știri: Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu invită publicul la o nouă premieră: „The HOPE Project 2021” (1, 2 octombrie 2021)

The HOPE Project 2021, o producție captivantă și surprinzătoare, este premiera la care Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu (TNRS) invită publicul la începutul lunii octombrie. The HOPE Project 2021, un spectacol de Bogdan Sărătean, îi are în distribuție pe Cristian Stanca, Codruța Vasiu, Veronica Arizancu, Ioana Blaga Frunzescu, Cătălin Neghină, Eduard Pătrașcu, Vlad Robaş, Cristina…

View On WordPress

#cultură #premieră #societas #știri #teatru #Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibu

[dezvaluiribiz]

Cetatea țărănească Râșnov

În partea superioară a Ţării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud – vestică de oraşul Braşov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – Rucăr – bătrâna cetate a Braşovului de capitala de odinioară a Ţării Româneşti, Câmpulung – Muscel, se află oraşul Râşnov, menţionat deseori în documentele medievale ca orăşel – târg.

Cercetările arheologice scot la iveală o intensă viaţă daco…

View On WordPress

#1335 #1612 #asediul din 1690 #Braşov #Câmpulung - Muscel #cercetări arheologice #Cetatea Râșnov #colonişti saşi #Cristian #dealul Tâmpa #Doamna Stanca #Gabriel Bathory #Mihai Viteazul #oraş medieval #regele Sigismund de Luxemburg #Sergiu Nicolaescu #Ţării Bârsei #trecătoarea Bran - Rucăr #turism #Vulcan

[gazetalocala]

Doliu în teatrul românesc! Ema Veţean, o actriță de doar 38 de ani, a murit după ce a stat mai multe zile în comă

Doliu în teatrul românesc! Ema Veţean, o actriță de doar 38 de ani, a murit după ce a stat mai multe zile în comă

Ema Veţean, o actriță de 38 de ani de la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, a fost rănită grav într-un accident rutier care a avut loc marţi, 22 octombrie. Tânăra a trecut neregulamentar Drumul Naţional 1, la ieşire din localitatea sibiană Cristian, moment în care a fost lovită de o maşină care circula regulamentar, condusă de un bărbat de 65 de ani.

Încă de atunci, şi până în momentul…

View On WordPress

#doliu #gazeta #locala #teatru

[news24hrou]

Eroare în decizia de condamnare a lui Sorin Oprescu

Judecătoarii de la Tribunalul Bucureşti au făcut o eroare materială în decizia de condamnare a fostului primar al capitalei, Sorin Oprescu.

Sorin Oprescu a fost condamnat luni pentru mai multe infracţiuni: 4 ani pentru luare de mită, 1 an pentru constituirea unui grup infracţional organizat şi 3 ani pentru abuz în serviciu, el fiind achitat pentru spălare de bani.

La pedeapsa cea mai mare, de 4 ani, ar fi trebuit adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse (1 an şi 4 luni), condamnarea finală trebuind să fie 5 ani şi 4 luni închisoare, şi nu 4 ani şi 4 luni, cum apare în decizie.

“În baza art. 39 alin 1 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 1 an şi 4 luni. În final, inculpatul executa pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare”, se arată în decizia care conţine eroarea.

Reprezentanţi ai Tribunalului Bucureşti au explicat că, probabil, se va reveni marţi cu o îndreptare a erorii materiale din decizie.

Pe 20 noiembrie 2015, Sorin Oprescu a fost trimis în judecată alături de mai multe persoane, printre care Bogdan Popa – director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti şi ulterior al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, Mircea Octavian Constantinescu – directorul Direcţiei economice din Primăria Generală, Florin Şupeală – director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti, Claudiu Bengalici – administrator al unei societăţi comerciale, Cristian Stanca – fost şofer al lui Oprescu şi Ruxandra Avasiloae – director general al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti.

Potrivit DNA, de la finalul anului 2013, Sorin Oprescu a condus un grup infracţional organizat, constituit de directorul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, Bogdan Cornel Popa, care avea ca scop săvârşirea de infracţiuni de corupţie, mai precis dare şi luare de mită, din sume provenite din bugetul municipalităţii.

Pe 5 septembrie 2015, Sorin Oprescu a primit la locuinţa sa din Ciolpani suma de 25.000 de euro de la subalternul său Bogdan Popa, bani care ar fi provenit, conform DNA, din acte de corupţie.

http://bit.ly/2YmffWs http://bit.ly/2HhiNUr

[gabriele-85]

Una chiesa deludente che può ancora amare Gesù.

Alcuni giorni fa ho incontrato alcuni sacerdoti giovani con cui ho studiato. È stato un bel momento per dirsi e raccontarsi nelle proprie prime esperienze, chi come me da diacono, chi come loro da novelli sacerdoti.

Chiacchierando con loro speravo di venire edificato e di venire ripreso rispetto ad alcune mie sensazioni iniziali non troppo positive, ma non è stato così.

Per dirla alla nostra maniera è uscita questa frase “siamo stati fregati e illusi per anni”!

Qualcuno di voi potrebbe pensare che si tratta della delusione di arrivare in comunità svuotate e anziane oppure di qualche illusione che si è disintegrata a contatto con la realtà, ma non è così… o almeno non del tutto!

La formazione ricevuta nel nostro ambiente ci porta ad avere una forma mentis più legata all'oggettiva realtà piuttosto che a elucubrazioni mentali o teologiche.

Ci viene insegnato come il clericalismo possa essere cattivo e quanto alcune forme non possano e non debbano essere tollerate.

Poi si viene ordinati…

E a quel punto non importa più se sei a Chiavari, Savona o a Genova… ti ritrovi in mezzo a scartoffie infinite di burocrazia ecclesiale e civile cose per cui noi non abbiamo studiato, ti ritrovi in comunità che di cristiano hanno giusto la chiesa e con guide spesso prede di se stesse e imbruttite dalla vita.

E in tutto questo ti sforzi di capire dov'è Gesù, ma soprattutto all'inizio si è completamente spersi.

A questo bisogna aggiungere il modo in cui la gente ti guarda…

tu non sei più un essere umano che cammina con loro, ma sai qualcos'altro di non meglio definibile!

A volte sei un distributore di sacramenti e cose sacre, altre volte sei un burocrate del sacro, altre volte sei quello che deve avere tutte le risposte e deve comportarsi da “vero prete” non secondo uno stile sacerdotale ma secondo un'idea che la gente ha di te.

Se cadi nella castità nessun problema, ma guai a star bene economicamente oppure a non fare determinate cose a prescindere che esse siano cristiane o no.

A volte alcuni di noi si ritrovano come marionette in balia dei loro parroci e dei loro fedeli, ma incapaci di decisioni autonome perché privati di tale diritto.

Io e questi sacerdoti ci siamo ritrovati a dirci che alcune scelte, molte, sono più frutto elucubrazioni mentali e teologiche più che essere frutto della preghiera e dell'ascolto.

Ed ecco che ci si ritrova a collaborare con sacerdoti che sono preconciliari e altri che sono ben oltre i dettami della chiesa, ma troppo spesso molti manipolano la Parola di Dio e non sanno ascoltare la realtà che gli sta davanti.

L'ascolto della Parola e della realtà ci permetterebbe di recuperare forme “vecchie” ma capaci ancora di portare al Signore e di affascinare la gente e forme “nuove” capaci di rispondere al Vangelo.

Altro aspetto grave e complicato è la manipolazione della liturgia. Una liturgia incapace di comunicare, ma che invece di essere spiegata viene ricostruita ad arbitrio del presbitero. E tanti saluti al depositum fidei…

E così, a pochi mesi dalle varie ordinazioni, ci si scopre delusi e imbruttiti, incapaci di vedere davanti a sé qualcosa che attragga il proprio sguardo.

Perché alla fine il problema principale della chiesa e della crisi vocazionale è proprio questo…

Ciò non attira il desiderio non attira la vita! Per dirla in un altro modo potremmo affermare che ciò che non ci seduce e che non suscita in noi lo sguardo dell'amore non può portarci a una vita fondamentalmente bella e soddisfacente.

Perché ciò che non si ama alla lunga stanca e stanca male! Ciò che si ama e richiede energia stanca, ma di quella stanchezza che ti fa dormire sereno.

E allora torno alla domanda fondamentale che fa spesso il mio rettore ai giovani: “Dov'è il tuo cuore?”

Cosa attira realmente la nostra vita?

Ma aggiungo… se il nostro sguardo, se il mio sguardo, resta fisso su Gesù e il mio amore resta vivo allora come potrò stare in una realtà così lontana da Gesù?

Una cosa però è certa… se noi riscopriremo la bellezza di essere amici reali e concreti di Gesù saremo di nuovo attrattivi per gli altri e molti ci seguiranno dal nostro Amore.

[backdoormagazine-blog]

PORTRAIT  Photographer: Cristian Ismael Martínez Nieto - Instagram/ismael_fly

She is Mary, only Mary, time and her story, her age, hid her roots, she only knows that one has to work hard, and it must be done for a lifetime. He works as a housewife in several houses in the Yuriria community; Has been the mother of many children who did not leave her belly, is an anonymous warrior and is the face that represents many women in Mexico.

I made a poem for this photo, for those women:

Erosion, your tears flowed in your path, the deepest path to where your voice is born, without mercy the wind caressed your walk as wanting to make you back, but your step was always higher, the clouds rested on your head confusing your body And your strength with a mountain, and the cobwebs that cover your windows, so fatigued to have seen the whole world, you are the vessel where the respect is deposited, the ignorant does not distinguish your beauty, nor know, that your makeup is the time.

È Maria, solo Maria, il tempo e la sua storia, la sua età, ha nascosto le sue radici e lei solo sa quanto deve lavorare duro e quanto deve essere fatto per tutta la vita. Lavora come casalinga in diverse case della comunità Yuriria; È stata la madre di molti bambini che non ha lasciato dalla sua pancia, è un guerriero anonimo ed è il volto che rappresenta molte donne in Messico.

Ho fatto una poesia per questa foto, per quelle donne:

Erosione, le tue lacrime scorrevano nel tuo cammino, il percorso più profondo dove nasce la tua voce, Senza misericordia il vento ha accarezzato la tua passeggiata come voler farti tornare, Ma il tuo passo era sempre più alto, le nuvole riposano sulla tua testa confondendo il tuo corpo e la tua forza con una montagna e le ragnatele che coprono le tue finestre, così stanca di aver visto tutto il mondo, tu sei la nave in cui viene depositato il rispetto, l’ignorante non distingue la tua bellezza, né sa che il tuo trucco è il tempo.

[semnebune]

Personajele din comedia „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian își exprimă fără niciun fel de ocolișuri nevoia de cunoaștere, fiind într-o continuă căutare a sinelui, iar în cele din urmă predomină nevoia firească și umană de a iubi și de a fi iubit. Misterul rămâne în prim-plan deoarece nu se poate descifra nicio certitudine de reciprocitate a acestei armonii existențiale.

Spectacolul „Steaua fără nume”, în regia lui Vlad Popescu, este cea mai nouă producție a Teatrului Ariel, din Râmnicu Vâlcea.

Trebuie să recunosc că după ce am văzut „Colonelul și păsările”, un excelent spectacol regizat de același Vlad Popescu, m-aș fi așteptat la ceva mult mai îndrăzneț. Dar se pare că de data aceasta, tânărul regizor a preferat să nu-și asume prea multe riscuri, mergând pe o linie cuminte, bine așezată, după rețeta clasică, unde e aproape imposibil să dai greș, iar costumele și decorul se mulează, bineînțeles pe aceeași viziune clasică.

Singura ieșire din tipar este pauza, care devine și ea parte din spectacol, atunci când Alin Holcă (Conductorul) îi invită pe spectatori să coboare din tren, iar pe “peron” (în foaier) rămâne în pielea personajului.

Jocul actorilor este unul curat, onest, în același stil clasic (cum altfel?) iar aici este de remarcat Camelia Constantin (Ichim), care reușească să sclipească, în ciuda rolului mărunt și cât se poate de incomod pentru o femeie. Nici o mirare în cazul Cătălinei Sima Getsck (Domnişoara Cucu). Rolul i se potrivește mănușă, mă așteptam să-l joace cât se poate de bine și nu m-a dezamăgit. Așa cum nici ceilalți actori, Gabriel Popescu (Şeful gării), Alin Păiuș (Udrea), Georgiana Marin (Ţăranca), Julliet Attoh (D-na Grigorescu), Dan Constantin (Pascu), nu s-au lăsat mai prejos, fiecare în parte dând tot ce a avut mai bun în el, indiferent de dimensiunea rolului jucat.

Doar două mici minusuri are acest spectacol, din punctul meu de vedere. Unul ar fi la Mădălina Floroaica (Eleva), care joacă și ea cât se poate de bine, dar, parcă eleva ei e… puțin cam mult. Puțin cam prea machiată (chiar dacă elevele de clasa a IV-a erau mai mari decât cele de acum) și puțin cam prea frivolă pentru o copiluță provincială. Altfel, jocul ei este ireproșabil.

Cel de al doilea minus îl văd în aparenta incompatibilitate dintre Anca Olteanu (Necunoscuta) și Ionuț Mocanu (Profesorul). Și de data aceasta, cei doi actori își fac treaba cât se poate de bine, dar, cu toate astea, scenele dintre ei (cele mai importante în economia spectacolului) parcă nu au scânteia aia care ar trebui să existe între doi îndrăgostiți și atunci totul devine un pic cam lung, forțat, vădit jucat, în contrast cu interpretarea lui Cristian Stanca (Grig), care este cât se poate de natural, exploziv, reușind să-i acopere, fără să vrea, pe cei doi.

În ciuda acestor minusuri, chiar dacă nu e neapărat un must see, „Steaua fără nume” este un spectacol bun, deloc de ocolit.

Cei care doresc să-și descrețească frunțile după o zi de luni lungă și obositoare, pot vedea spectacolul în data de 11 noiembrie, de la 18:00, la Sala Cinema Geo Saizescu.

autor Mihail Sebastian regia Vlad Popescu

Distribuția: ANCA OLTEANU IONUȚ MOCANU CRISTIAN STANCA CĂTĂLINA SIMA GETSCK GABRIEL POPESCU MĂDĂLINA FLOROAICA ALIN PĂIUȘ DAN CONSTANTIN ALIN HOLCĂ CAMELIA CONSTANTIN JULLIET ATTOH GEORGIANA MARIN

Echipa tehnică: light design Ionuț Marinache sound design Liviu Toma artist plastic Diana Mitulescu artist plastic Carmen Prodan recuziter Constantin Gherghina costumier Anca Șerban sufleor Olimpia Deaconescu asistent regie Julliet Attoh regizor tehnic Cristi Bunescu și Claudia Neacșu

This slideshow requires JavaScript.

Sursa foto: Arhiva Teatrului Ariel

„Steaua fără nume” la Teatrul ARIEL Personajele din comedia „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian își exprimă fără niciun fel de ocolișuri nevoia de cunoaștere, fiind într-o continuă căutare a sinelui, iar în cele din urmă predomină nevoia firească și umană de a iubi și de a fi iubit.

#teatru #Teatrul Ariel #Vlad Popescu

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Actorul Ion Besoiu a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Bellu

Actorul Ion Besoiu a fost înmormântat, sâmbătă, cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu. Cel care a rămas în memoria românilor drept Anton Lupan, căpitanul goeletei Speranţa din filmul "Toate pânzele sus", îşi va dormi somnul de veci pe Aleea Artiştilor, în apropierea unui alt mare actor al teatrului şi filmului românesc – Radu Beligan, dar şi al interpreţilor Cristian Paţurcă şi Tatiana Stepa. Actorul se va odihni în cavoul familiei, alături de cea de a patra soţie, Luminiţa Besoiu. Ion Besoiu a fost înmormântat cu trei salve de foc, trase de militari ai Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu", şi în aplauzele a zeci de bucureşteni. Printre cei care au venit să îi aducă un ultim omagiu s-au numărat ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, actorii Alexandru Arşinel, George Ivaşcu, Adrian Titieni, Mihai Constantin, regizoarea Alice Barb, jurnalistul George Stanca, fostul fotbalist Gino Iorgulescu, medicul Monica Pop. "Este o zi tristă pentru teatrul românesc, pentru filmul românesc. Încă un nume mare al scenei şi filmului românesc pleacă dintre noi. Dacă ne gândim că anul trecut i-am pierdut pe Mircea Albulescu, Radu Beligan, Marin Moraru, iată că nici 2017 nu începe deloc bine. Am avut şansa să îl cunosc pe Ion Besoiu şi să îi admir rolurile importante din film, de la un rol pe care îl ştiu toţi, Anton Lupan din 'Toate pânzele sus', până la marile sale roluri care l-au consacrat la Teatrul Bulandra. Îmi exprim regretul meu şi sunt alături de familia maestrului Ion Besoiu", a declarat, pentru AGERPRES, ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu. Actorul Ion Besoiu a murit miercuri, la vârsta de 85 de ani. În martie 2001, la împlinirea vârstei de 70 de ani, artistul a fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler pentru "dezvoltarea artei teatrale româneşti, prin prestigioasa şi remarcabila sa activitate de actor, director de teatru şi pedagog". AGERPRES

Citeste tot articolul

, sursa articol http://blogville.ro/actorul-ion-besoiu-a-fost-inmormantat-cu-onoruri-militare-la-cimitirul-bellu/

[news24hrou]

Instanța, așteptată să pronunțe o primă decizie în dosarul lui Sorin Oprescu

Tribunalul București este așteptat să pronunțe, luni, o primă decizie în dosarul în care fostul primar al Capitalei Sorin Oprescu e acuzat de luare de mită, spălare de bani, abuz în serviciu și constituire grup infracțional organizat. Procurorii au cerut închisoare cu executare.

Fostul primar al Capitalei a declarat, în fața instanței, în ultimul cuvânt, că dosarul a apărut pentru că el trebuia „să dispară”, notează Mediafax.

„Susțin că s-a căutat cu lumânarea aprinsă, s-a mers pe ideea unei provocări continue de flagrant. Comandantul Arestului Central „beciul domnesc” știa cu 12 zile înainte că trebuie să vină Oprescu. Oprescu trebuia să dispară. Din ce motive, eu intuiesc, dar nu am probe”, a spus Oprescu.

La rândul său, procurorul a cerut închisoare cu executare pentru fostul primar al Capitalei, lăsând la aprecierea instanței limitele pedepsei.

În 20 noiembrie 2015, procurorii DNA l-au trimis în judecată pe Sorin Oprescu pentru luare de mită, spălare de bani, abuz în serviciu şi constituire a unui grup infracţional organizat. În aceeaşi cauză au fost judecaţi Bogdan Popa, fost şef al Administraţiei Cimitirelor, Cristian Stanca, fostul şofer al lui Oprescu, Mircea Octavian Constantinescu, fost şef al Direcţiei Economice din Primăria Capitalei, Ruxandra Mihaela Petroi Avasiloae, fost director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului, Florin Şupeală, fost director adjunct al Centrului, Claudiu Bengalici, administrator al unei societăţi comerciale, Ion Niţă şi Romeo Albu.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, Bogdan Cornel Popa, fost director al Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, a constituit un grup infracțional organizat la care au aderat ulterior și ceilalți inculpați, care avea ca scop săvârșirea de infracțiuni de corupție, mai precis dare și luare de mită, din sume provenite din bugetul Municipiului București, grup pe care, de la finalul anului 2013, l-a condus Sorin Oprescu.

DNA îl acuză pe fostul primar că, în 2014, a desemnat la conducerea Centrului Cultural al Palatelor Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului pe Petroi Avasiloae Ruxandra Mihaela și Șupeală Florin, “persoane obediente față de inculpatul Popa Bogdan Cornel, numit și el la conducerea Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane și a impus introducerea în grup a inculpatului Stanca Cristian”.

Pe 05 septembrie 2015, Sorin Oprescu ar fi primit de la Bogdan Cornel Popa suma de 25.000 euro din totalul de 60.000 euro pretinși de cei doi de la administratorii unei societăți comerciale (denunțători în cauză), în legătură cu un contract de execuții lucrări în cadrul Centrului Cultural al Palatelor Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului. Tot atunci, spun procurorii DNA, fostul primar, după ce a primit banii, a trimis unei alte persoane suma de 11.000 euro pentru a-și achita o obligație contractuală.

http://bit.ly/2Hgh41t http://bit.ly/2YtSlwH

[news24hrou]

Actorul Ion Besoiu a fost înmormântat cu onoruri militare

În aplauzele a zeci de bucureșteni, veniți să îi aducă un ultim omagiu marelui actor, Ion Besoiu a fost înmormântat cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu. S-au tras trei salve de foc, de militari ai Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu". El a fost înmormântat pe Aleea Artiștilor, în apropierea unui alt mare actor al teatrului și filmului românesc — Radu Beligan, dar și al interpreților Cristian Pațurcă și Tatiana Stepa. Actorul se va odihni în cavoul familiei, alături de cea de a patra soție, Luminița Besoiu. Printre cei care au venit să îi aducă un ultim omagiu s-au numărat ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, actorii Alexandru Arșinel, George Ivașcu, Adrian Titieni, Mihai Constantin, regizoarea Alice Barb. Actorul Ion Besoiu a murit miercuri, la vârsta de 85 de ani. În martie 2001, la împlinirea vârstei de 70 de ani, artistul a fost decorat cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler pentru "dezvoltarea artei teatrale românești, prin prestigioasa și remarcabila sa activitate de actor, director de teatru și pedagog". VIAȚA ȘI CARIERA Actorul Ion Besoiu s-a născut in 1931, la Sibiu, unde a şi absolvit Academia de Teatru şi Muzică. Si-a dedicat viața teatrului și filmului. Ion Besoiu a debutat la 19 ani, în 1950, dar consacrarea a cunoscut-o abia după 1978, o dată cu apariția filmului ”Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureşan, unde i-a avut ca parteneri pe actorii Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, apoi s-a mutat la București, la "Lucia Sturza Bulandra". Ulterior, a fost, timp de 12 ani, directorul acestui teatru.   http://ift.tt/2jxUvtR http://ift.tt/2jjkJgD