#suferința

[printrerandurisifoi]

#carti romanesti #citate #cartiromanesti #demanacuumbralui #iubire #citate romanesti #suferință #pricopioana #suflete pereche #citate triste #tristete #suferința #durere #lectii de viata #citesc

[unsimplubaiatnecunoscut]

Suferința poate fi călău și învățător în același timp, ai grijă ce înveți din ea.

@unsimplubaiatnecunoscut

[un-suflet-anonim]

Toți îți vor spune că totul o să treacă, dar nu e așa. Nimic nu trece: nici durerea, nici suferința, nici decepțiile, nici trădările, nici disperarea, nici singurătatea, nici lacrimile, nici amintirile. Nimic!

Nu se duc nicăieri, și nici nu dispar!

Tu doar înveți să trăiești cu ele.

Iar din când în când, rănile îți vor sângera, lacrimile vor cădea, iar durerea se va resimți și mai puternic.

Și când crezi că, odată cu trecerea timpului, totul te va amorți, te va face rece și indiferentă, e doar o amăgire. Căci atunci când crezi că totul chiar a trecut, același tot te va lovi din nou.

Și nu, nimic nu trece, nimic nu se vindecă, nimic nu se uită!

@un-suflet-anonim

#un suflet anonim #cuvinte #blogul meu #frânturi #postare text #postare text pe tumblr #emoții #sentimente #trăiri #gânduri și cuvinte #cuvinte și sentimente #etichetă cuvinte #frânturi de gând #gânduri #doar un gând și atât #doar un text #un text și atât #simțăminte #amăgiri #totul #nimic #tumblr #postarea mea #postare pe blog #postare pe tumblr

[nebunulcusentimente]

Și cum să fac să mă bucur acum de fericire când în tot acest timp am ales suferința?

@nebunulcusentimente

#nebunulcusentimente #citate #sentimente #romania #tumblr romania #nebunul #nebun #versuri #nebunie

[8-august-ganduri]

Au trecut 3 luni jumătate de la momentul în care l-am pierdut pe vechiul eu: posesiv, fricos, leneș, nedoritor de mai mult, blocat într-o iubire oarbă.

După 3 luni jumate în care nu am mai scris nimic aici, revin cu un tweet.

Știu că nimeni nu-mi citește blog-ul, și nici nu-mi trebuie asta, ceea ce e aici e pentru mine și pentru viitorul meu eu. Vreau să citesc aceste rânduri peste câțiva ani și să râd de durerea, suferința și prostia de care sufeream.

Am 20 de ani, viața abia începe. La 20 de ani pot să spun că abia acum începe viața de adult. Responsabilități, viitor, relații.

Pe o altă parte, la vârsta asta am foarte multă libertate. Nu sunt legat de un job anume, de un program anume, de un loc anume sau de ajutorul financiar din partea familiei.

Sunt liber să plec oriunde în lume. Însă, problema se află pe undeva la gestionarea finanțelor, planificare în principal.

Trebuie să-mi pun la punct viața și să observ în ce direcție mă îndrept. Să notez asta.

Pentru că alergând fără direcție te vei învârti în cerc.

20 Octombrie 2023 - 1:30 AM

[toxicsoulsblog]

Cat de usor imi vine sa scriu aici… aici pot fi eu, pot scrie orice, efectiv orice durerea, orice nebunie, aici imi pot varsa sufletul fara ca nimeni sa mi spuna “ hai nu mai suferi, nu mai fi trista, toate trec, de ce mai suferi si tu acum…”

Aici pot sa ti scriu sau sa scriu despre tine, aici pot sa mi imaginez ca ma intelegi, ca mi intelegi suferința si starile prin care trec. Aici nu poti sa mă judeci, aici esti in lumea mea si totul e mai bine. Aici nu ma poti rani, aici doar ma asculti, fara cuvinte urate, fara priviri reci.

Cred ca s au facut două saptamani de la despartire, pare ca a trecut mai mult. Pare ca ma chinui sa mi distrag atentia, astept mai mereu dimineata ca sa merg la munca si sa mi bat capul cu ce am de facut acolo, mai nou astept sa ma stresez din cauza muncii, chestia asta mi distrage atenția de la gandurile cu tine.

Trece o zi, trec doua si tot asa sa treaca si anul asta si urmatorii, astept sa îmbătrânesc, astept sa mi treaca timpul… Dmn cat de dramatică sunt.

Atunc aici fel si fel de cuvinte, încep propoziții care nu se leagă intre ele.

Ce fac acum? Stau pe terasa si fumez o tigara, afara ploua, e frig, e urat, e ora 23:49, eu pe terasa cu o patura si in pijamale, cu un pachet de tigari aproape pe terminate, fumez mult, din ce in ce mai mult…

Of, depresia! Boală netratata

[fragmentedinumbre]

mă chinui să țin templul ăsta în picioare

dar uneori pare că vrea să devină o ruină

și l-aș lăsa să moară

chiar sub ochii mei

chiar sub ochii tăi

să moară și să curme suferința

a tot ce ar putea urma după...

#shadows

[confesiunianonime]

Acum 6 ani m-am despărțit de tine și încă îți port pică. Faptul că încă mă cauți de cel puțin 2 ori pe an nu ajută la nimic. Nu-mi pasă că erai "copil" și "ai greșit". NU-mi pasă de cine sunt eu pentru tine. Nu-mi pasă că a murit maică-ta vara asta. Să te consoleze alea 7+ tipe care mi-au putut lua locul foarte ușor în alte ipostaze. Oricum maică-ta nu mi-a vorbit direct niciodată și nu m-a plăcut fără motiv. Așa că ce voiai de la mine? Am consolat-o pe sora-ta, fiindcă ea merita. A fost mereu un înger. Tu nu meriți nici să respirăm același aer. Nu-mi pasă de suferința și victimizarea ta continuă, și nu pot să cred că mi-a păsat vreodată de un prefăcut ca tine. Nu-mi mai pasă de aparențe acum, de ideologia că trebuie să dau dovadă că-s matură și să fiu înțelegătoare și să iert, fiindcă suntem oameni. Știi ce? Chiar sper că tot ce ai făcut ți s-a întors înapoi. Nici măcar înzecit, doar fix ce ai făcut și îți e de ajuns pentru o viață. Sper că ți-a ajuns până peste cap karma și ți-ai băgat mințile-n cap. Dar cu toate astea, tot nu-mi pasă de potențiale tale scuze. Mereu era cumva vina mea că nu mergea între noi, nu? Cum îți explici relația mea de 5 ani VS cele 500 ale tale de când ne-am despărțit? Cum explici? Oare chiar era problema la mine? Te urăsc și nu mai încerc calea cu iertarea. Dumnezeu poate să te ierte dacă vrea. Eu nu. Și nu-mi pasă că e imatur că n-am trecut peste. Nimeni nu ar fi trebuit să fie pus într-o ipostază atât de umilitoare. Nimeni nu ar trebui să se aștepte ca femeile să "treacă peste". Nu am trecut peste și nu vreau, bine? Vreau să te disprețuiesc și gata. Pur și simplu, nu mai e loc de iubire sau iertare în inima mea pentru tine, fiindcă a fost de prea multe ori și mereu ai profitat de ea crezând că e o sursă infinită. Sper să nu te mai văd vreodată, fie și întâmplător. Mă dezguști.

#confesiunianonime

[blueloveonly]

“Ar trebui să înțelegi că nu are rost să suferi după cineva căruia nu îi pasă atât de mult încât să nu te facă să suferi. Ar trebui să înțelegi că nu ai pierdut pe nimeni și nimic. În iubire nu pierzi niciodată. În iubire nu suferi niciodată. Suferința, la fel ca tristețea, apare abia atunci când nu mai e iubire, sau când oamenii aleg să-și bată joc de ea.”

Dama de Treflă

#citate #statusuri #first love #love #quote #quotes #iubire #prima iubire #blueloveonly #scriitor #tumblr romania #romania

[darthruaky]

"Nu, noi cei lași n-ar trebui să iubim!

Ne-nfricoșăm pe pământ și amețim pe-nălțimi, domesticim suferința, o facem câine de curte, pentru speranță ni-s bătăile inimii prea scurte..

Vezi-le cum trec și se scutură, vezi-le, florile, spicele, frunzele, zăpezile..

Fiecare-anotimp ne desparte pe unul de celălalt - și ne-apropie de moarte."

#Nina Cassian

[poveste-trista]

‘Suferința e o nimica toată pe lângă regret..’

[i-oana-universe]

Suferă oamenii pe front. Suferă în închisori și în lagăre. Suferă de foame. Suferința din amor e un lux.

Cella Serghi

[un-suflet-anonim]

Draga mea,

    Îți scriu aceste rânduri din egoista mea iubire ce încă eu ți-o port, și la fel ca și ieri, îmi înec amarul și dezamăgirea prin cântecul nostru preferat, și în fiecare zi închin în cinstea ta un pahar plin de amintiri, sperând că undeva acolo cel care te are acum în brațele lui, te va face mai fericită decât am făcut-o eu, cel care ți-a ucis acea strălucire și căldură, cel care ți-a distrus visele, speranțele și sufletul odată cu ele.

Îți scriu căci dorul și durerea m-au năpădit de îndată ce am realizat că am pierdut totul: iubirea ta, căldura și grija ta, brațele tale în care mă țineai, privirea cu care mă mângâiai, și nu în ultimul rând, te-am pierdut pe tine. Tu erai căldura din frigul ce mă înconjura.

Nu-ți scriu aceste rânduri pentru a te opri din drumul tău doar ca să-ți arunci privirea în trecut acolo unde sunt eu prins așteptându-te, ci îți scriu pentru a-ți mulțumi pentru tot acest trecut frumos și plin de amintiri strălucitoare și călduroase pe care mi le-ai oferit, lăsându-le apoi în urma ta ca pe un bagaj prea dureros și greu de târât pentru tine. Dar nu te judec pentru asta și nici scuze nu-mi caut, ci am să car eu acum acel bagaj dureros, greu și sufocant.

Nu-ți voi blestema iubirea ce încă ți-o port adânc în mine, și nici alegerea ta din acea zi când, fără milă, m-ai abandonat în mijlocul camerei în timp ce eu priveam la spatele tău ce continua să se depărteze tot mai mult de mine, și la ușa care rămăsese încă deschisă mult timp după ce ai plecat. Știi, nici acum nu am reușit să o închid, și încă te aștept în pragul ei în fiecare zi, privind în zare până când lacrimile încep să-mi umple ochii încețoșându-mi privirea. Și nici n-am să-ți doresc tot răul din lume, și nici să suferi la nesfârșit din cauza egoismului meu, nu voi arunca în tine cu vorbe jignitoare, și nici nu te voi lovi cu ele peste suflet satisfăcându-mi orgoliul bărbătesc.

Nu-ți voi spune cât de mult îmi plâng durerea în timp ce scriu aceste rânduri, și nici cât de mult aș vrea să pot șterge tot ce-am trăit cu tine, toată suferința pe care ți-am provocat-o, toată durerea cu care ți-am amărât sufletul, doar ca să nu mă fi întâlnit niciodată pe mine, cel care n-a știut să te prețuiască, să te protejeze și să te iubească așa cum meritai.  Nici nu știu dacă mai am dreptul să plâng, dacă mai am dreptul să te aștept, așa că doar îmi voi lăsa regretele să-mi atârne de inimă, să mă sufoce și să mă chinuie pentru că am fost prea orb, prea nătâng în fața iubirii tale și te-am târât prin grădina cu spini ai nemerniciei mele.

Te-am avut și te-am pierdut, și nici măcar un singur cuvânt sau gând nu poate descrie ceea ce simt acum, căci dacă aș putea, te-aș picta pe fiecare nor de pe cer, pe fiecare zid, pe fiecare frunză ce se desprinde din copaci, și te-aș expune neîncetat în galeria sufletului meu, scriind eseuri întregi despre tine pe foile gândurilor mele. Te-aș îmbrăca în flori nemuritoare și ți-aș uda petalele cu picăturile de rouă ale iubirii mele, te-aș îmbrăca în zâmbete și-n parfum de fericire, te-aș zugrăvii pe pereții acestei case și te-aș admira pururea și neîncetat, și te-aș strivii sub ochii mei plini de afecțiune și iubire, iar dorul meu te-ar strânge în brațe până te-ar imprima pe pielea mea fierbinte ca un tatuaj.

Dacă aș putea te-aș cânta ca pe o odă, te-aș înălța la cer să strălucești mai puternic decât orice altă stea, și te-aș venera ca pe-o zeiță oferindu-ți în fiecare zi drept ofrandă inima și trupul meu, așezându-te pe altarul existenței mele.

Nu am să te urăsc pe tine cea care m-a abandonat, căci ar însemna să îmi urăsc alegerea pe care am făcut-o atunci când ți-am întins prima dată mâna și-am sărutat-o, și nici nu aș încerca măcar să te blestem. Nu aș putea ucide ce-a mai rămas din noi, și nici nu-mi voi dori sfârșitul tău, căci tu mi-ai fost și încă-mi ești ființa cea mai dragă, alinare și pansament. Și aș minți dacă aș spune că am uitat tot ce am trăit cu tine, că am uitat de noi. Am îndesat în acel bagaj dureros, greu și sufocant toate scrisorile pe care ți le-am scris de când ne-am despărțit. Vor exista acolo pe vecie, vor fi doar niște file de jurnal, niște măzgâlituri ale unui suflet stângaci, egoist și rece, vor fi ca niște amintiri fără destinatar, ca niște lacrimi pline de regrete și fierbinți ce-mi ard pielea lăsând dâre sângerii pe care tu nu ai să le vezi niciodată căzând pentru tine, căci draga mea, tu acum ai ajuns într-un loc unde nu te mai pot ajunge decât cu privirea și cu gândul. Acum ești mult prea strălucitoare și prea caldă pentru lumea mea rece și întunecată.

Draga mea, nu fii tristă și nu plânge, pentru că eu acum sunt fericit rătăcind prin grădina aceea plină cu spini ai nemerniciei mele, simțind ce ai simțit și tu atunci, în timp ce orgoliul meu încă îmi mai bate-n piept.

Cu stimă și iubire,

De la un bărbat ce nu a știut să iubească!

@un-suflet-anonim

#un suflet anonim #draga mea #scrisoare #actualizare tumblr #actualizare blog #frânturi #gânduri #măzgălituri

[nebunulcusentimente]

“Eu am acceptat suferința în viața mea ca pe un lucru necesar mie, ca să scriu și ca să pot să simt până la os, pentru că altfel o să înnebunesc”

- Irina Rimes

@nebunulcusentimente

#nebunulcusentimente #citate #sentimente #versuri #romania #tumblr romania #suferinta #irina rimes #nebun #nebunie #nebunul

[gentle--man]

Atunci când suntem vulnerabili și ne exteriorizăm suferința, le oferim celor în fața cărora ne deschidem p u t e r e asupra noastră.

Tocmai din acest motiv avem nevoie să ne vulnerabilizăm în fața celor în care avem încredere că ne vor asculta, nu ne vor critica și ne vor r e s p e c t a.

— Jurnalul unui Psiholog

#jurnalul unui psiholog

[7-martie]

Nu înțelegi suferința prin care trece. Am continuat să mă gândesc...viața...o viață plină de suferință, care e rostul ei? Există un animal în inima fiecărei persoane. Dacă nu ai grijă, acel animal va ieși la iveala și-i va răni cu nesăbuință pe ceilalți. Oamenii care stau la poarta întunericului, cu ușurință, pot fi târâți spre întunericul etern. Se pare că acel întuneric etern nu va avea niciodată sfârșit. Poți doar să strângi din dinți și să suporți durerea,  și să te chinui să ieși la suprafață. Nu eram doar eu. Toți eram la poarta eternului întuneric, rătăcind prin jur, călcând pe pojghița de gheață.

La acea vreme, am crezut că cerul e în sfârșit senin.