Tumgik
#poezie pe blog
un-suflet-anonim · 8 months
Text
Toamna îmi bate la ușă și mă-mbracă cu frunze,
Cerul gri se așterne deasupra mea ca un nor înfuriat,
Se răzvrătește suflarea-n mine, căci puțin câte puțin ea va pierde
Tot ce spera ca va păstra neîntinat, ca o amintire vie,
Și va lovi cu pumnii și picioarele în al meu piept,
Și mă va blestema, și mă va certa, și-apoi va plânge,
Zile și nopți la rând, va râde și va icni de durere,
Va zace pe patul sternului meu ca o persoană inertă,
Amorțită,
Goală,
Înfrigurată,
Fără carapace,
Fără sentimente,
Pulsând din când în când prin vene și prin mine,
Uitând de lume și de vise,
Uitând să mai zâmbească, să mai trăiască, să mai iubească.
Și nu va mai cere absolut nimic, va fi prea slăbită,
Abandonată fără milă într-un abis de nepăsare și de deziluzii ,
Nici grai ea nu va mai avea, va fi plină de contuzii și perfuzii
cu suferință și venin,
Cu spini în loc de sânge și cu chin.
@un-suflet-anonim
7 notes · View notes
praf-in-ochi · 10 months
Text
Și ți-ai plâns neîncetat durerile, dezamăgirile și suferințele,
Ți-ai zdrobit singură aripile frânte de lume și visele,
Ți-ai înghițit cuvintele, lipsurile și neputințele,
Ți-ai încătușat forțat și cu tristețe sufletul și inima,
Și astfel, le-ai interzis să mai spere, să mai vorbească, 
Să mai simtă, să mai iubească, 
Și-ai încetat să mai crezi, să mai aștepți
să apară lumină în întunericul în care ești.
Ți-ai pus măști pe față și-ai început să mimezi fericirea,
Te-ai hrănit constant cu tristețea și nefericirea,
Și-ai dansat mânâ în mână cu disprețul și cu ura,
Aproape te-ai îngemânat cu ele,
Ți-ai înțepat cu spinii lor buzele și le-ai gustat amăreala
Și-ai lăsat dâre sângerânde pe a ta palidă piele.
În timp ce toți continuă să îți judece viața.
liennita.tumblr.com
4 notes · View notes
Cel mai lung blog
Cel mai lung blog
🤩 🥳 Doi ani cu wordpress! Mulțumesc pentru urarea de La mulți ani și eu, sper să rămân alături de voi încă mult timp!Îmi amintesc cu euforie maximă zilele când am descoperit ce se poate lucra pe aceată platformă.Bine,pentru poezie nu e nevoie decât de propia muză inspiratoare de versuri,pe care o am în adâncul inimii,iubind tot ceea ce înseamnă viață.Dar deși de la începutul meu internautic m-am…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
fara-posts · 2 years
Text
NECULCE BLOG Poezie online: Despre Eden
0 notes
k-tren · 2 years
Text
în tot ce-a fost
în anii până de sfârșit,
am avut timp
și n-am avut nimic.
14 notes · View notes
suntaici · 7 years
Text
CUM POȚI TRECE PESTE O RELAȚIE EȘUATĂ? (ghid rescris și reactualizat)
În general, primim întrebări despre cum ați putea trece peste o relație ratată, acum am rescris și actualizat ghidul ăsta cu sfaturi în plus: 1. Ține-ți prietenii aproape! Sigur trebuie să ai un confident bun în care să te bazezi și să îti pansați rănile. Eu am făcut greșeala de a mă izola de toți și la început am crezut că mi-e bine, dar mai târziu a fost mult mai rău că am intrat într-o stare depresivă și continuă. 2. Dezvoltă-ți hobby-urile! Sigur ai ceva hobby care te ajută să te liniștești, chit că e gaming, pictură, poezie, voluntariate… chiar și uitatul maraton la filme și seriale e bun, atâta timp cât te ajută să te vindeci puțin câte puțin. 3. Cunoaște oameni noi! Monotonia nu e foarte ok și chiar în cazul în care nu ai încredere în amicii tăi, poți încerca voluntariate, să te implici în diverse cercuri de lectură, debate șamd. 4. Gândește-te că meriți mai mult de atât, de aceea el/ea te-a părăsit. Suntem oameni și scopul nostru suprem e să fim fericiți, nu să ne complicăm propria existență. E dureros, dar trebuie să aplanăm cumva complexitatea pe care o creăm. 5. Citește chestia asta: http://suntaici.tumblr.com/post/157980000884/câteva-lucruri-pe-care-nu-le-realizezi-de-știut . Se aplică oricând, chiar și în relații eșuate. 6. Plângi cât ai nevoie. Nu te abține, doar plângi până îți trece. E OK, pe bune. 7. Dacă îl/o dorești înapoi, gândește-te de 5,10,15,100 de ori la cât bine ți-a făcut și cât rău ți-a făcut. Dacă balanța înclină faptul că ți-a făcut mai mult rău decât bine, NU AI NEVOIE DE ACEEAȘI PERSOANĂ ÎNAPOI. Ciorba reîncălzită nu mai e bună. 8. Ștergi orice fel de amintire cu el/ea cel puțin o perioadă până treci peste (măcar evită-le dacă nu le ștergi): de pe telefon, număr de telefon, facebook, conversații, tot. Ai nevoie de un nou început, orice îți amintește de trecut îți va aduce suferință. 9. Nu există "ce ar fi fost dacă..?" . Ai făcut tot ce a fost cu putință și corect din punctul tău de vedere. Regretele să nu existe. Ai fost atunci cea mai bună versiune a ta și orice greșeală consideri că ai făcut atunci, consideră că ai evoluat și ai învățat ceva din ea 10. Nu e capăt de lume. Mai există pești și peștoaice pe balta asta de lume. 11. Take care of you and be a little bit selfish. 12. Nu intra într-o altă relație la scurt după ce ai terminat-o cu cealaltă persoană decât dacă ești 10000% sigur/ă că ești pregătit/ă de această relație fără să fii urmărit/ă de memoria fostului/fostei. Mai mult e o relație-tampon în care nu iese nimeni cu ceva bun. Pe bune, nu încerca, vei fi mai rănit/ă decât înainte. 13. Actuala persoană nu e fosta ta iubire. Oferă-i o șansă, nu generaliza, fiecare om e diferit. Fiecare merită o primă șansă. 14. Nu te arunca într-un vârtej de vicii și superficialisme în speranța că o să uiți. Las-o în pace pe Delia, nu veni cu scuza "sunt beat/ă pentru că altfel nu îl/o pot uita". Și nu te apuca de aventuri și tot felul de chestii lipsite de substanță - pe lângă faptul că nu te vor ajuta cu nimic pe plan psihic, riști să-i faci pe alții să se atașeze de tine și să sufere. Și ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. 15. Nu sări în brațele cuiva care seamănă fizic cu fostul. Punct. 16. Înainte de orice încercare de a trece peste, lămureşte tot ce ai de lămurit cu omul ăla, că dacă nu eşti tentată să vorbeşti cu el din nou şi ai pretexte. No unfinished businesses. Mulțumesc: #dee, Confesiuni Anonime și acestui blog. #LT
198 notes · View notes
dinupopescu · 4 years
Text
Moartea, deocamdată
Nici nu știm cum să murim, Nu-nvățăm nici a ne naște – Scurta vreme ce-o trăim, Când din urmă moartea paște,
Și din clipe, și din noi, Amintirile meschine, Totu-i vechi, chiar și noi doi Suntem două limbi străine.
Toți trăim ca să murim, Și doar moartea ne unește, Orice scâncet, orice chin, E nimic, doar o poveste.
Azi ne naștem, azi pierim, Încruntați de ani și schingiuri, Azi trăim, astăzi…
View On WordPress
1 note · View note
lilicraciun · 7 years
Text
Tumblr media
Am vă vorbesc despre oameni. Despre cei care au plecat din țară să-și caute norocul în altă parte. Despre cei care au făcut posibil turneul meu în Italia și în Spania. Sunt mulți, nu-i pot enumera pe toți: toți cei care au venit să mă vadă, să audă ce-i așa de  nemaipomenit în cărțile mele, să simtă dacă nu cumva sunt falsă, altfel decît așa cum m-au intuit prin cuvintele, poveștile triste sau vesele pe care pe public pe blog sau pe facebook.
Am cunoscut români care și-au lăsat în țară părinți, frați, prieteni și … uneori chiar și copiii. Au plecat pentru că au simțit că aici, acasă, sunt desconsiderați, că nu le dă nimeni o șansă la o viață mai bună. Și-au lăsat rădăcinile, pămîntul natal, casa și s-au agățat de alte pămînturi pînă cînd, mlădiță cu mlădiță, și-au înfipt rădăcini noi în țările de adopție.  Nu s-ar mai întoarce. Sunt supărați cînd nativii nu-i privesc cu ochi buni, cînd se uită la ei cu suspiciune, cînd le spun imigranți, venetici. Dar la fel de străini au început să se simtă și acasă, în România, nici aici nu mai sunt primiți cu brațele deschise. Sufletele lor par să rătăcească între două lumi: una în care vor să trăiască dar care nu-i asimilează ca pe oamenii născuți acolo și o alta în care s-au născut și de care încă nu se pot desprinde.
La Roma am stat 4 zile la Liliana. Vine dintr-un sat din Botoșani și are o poveste demnă de o carte. Pentru că nu i-a fost ușor ani buni după ce a ajuns în Italia. Uneori povestea ei are aspecte de horror. Acum își aduce aminte de anii aceia cu un zîmbet. E plecată de mult, n-a mai fost în țară de ani de zile. Copiii ei sunt născuți în Italia, nu știu o boabă românește. Pentru că i-a fost greu să țină echilibrul între atîtea limbi. Tatăl e egiptean, ea româncă, trăiesc cu toții în Italia iar engleza e absolut necesară pentru viitorul copiilor. Cîte să învețe! Mulțumesc, Liliana, pentru ospitalitatea ta, pentru modul în care v-ați comportat cu doi oameni pe care i-ați văzut în real pentru prima dată. Mulțumesc Yasser, ești un bărbat nemaipomenit, un prieten deosebit și un tată de excepție.
Lansarea de la Roma a fost organizată de alt român de suflet. Valeriu Barbu. Ține un Cenaclu de poezie și proză românească. Se întîlnesc o dată pe lună într-o sală de teatru și citesc sau dezbat literatură românească și nu numai. N-am putut să ne întîlnim în sala cu pricina pentru că era liberă doar o duminică mai tîrziu, cînd aveam organizată lansarea la Torino, la Consulat. Ne-am întîlnit într-un restaurant din centrul Romei. Iar Valeriu și-a cerut scuze de zeci de ori pentru că n-a putut aranja în altă parte, într-o sală festivă. Îi spun acum, așa cum i-am spus și atunci: ca să mă întîlnesc cu românii, cu prietenii mei de pe facebook, cu oamenii doritori de carte, eram de acord să ne vedem și într-un  parc. Nu sala fastuoasă dă măreția evenimentului ci sufletele calde ale celor care se întîlnesc, doința de a ne îmbrățișa, zîmbetele senine, aviditatea cu care urmăresc ce spun organizatorii sau scriitorul. Au fost și români care n-au mai putut ajunge din cauza unui blocaj în toată Roma. Era, chiar în acea duminică, o mare manifestație iar oamenii veneau să se vadă cu mine, să se vadă cu Liana – personajul principal al romanului – și din localitățile mărginașe Romei, de la 30 de kilometri și mai mult. Alții au întîrziat. Cu întîrziații a fost chiar un moment amuzant.
Intra multă lume în restaurant, era ora prînzului, însă pe români i-am recunoscut imediat. Le-am făcut cu mina imediat ce au intrat. ”Îi cunoști? Sau cum de știi că vin la masa noastră?”, m-a întrebat, amuzat, Valeriu. ”După iile cu care sunt îmbrăcați”, am zîmbit. Mulțumesc Valeriu, mulțumesc Cenaclului de la Roma ași fost grozavi.
De la Roma am plecat la Bologna. Urma să am lansarea la Consulat. Vineri, la sfîrșitul programului. Dar despre Bologna și românii de acolo… într-o altă poveste.
Cu ”Călătoria” într-o călătorie – Impresii de la Roma Am vă vorbesc despre oameni. Despre cei care au plecat din țară să-și caute norocul în altă parte.
0 notes
opisicaneagra13 · 4 years
Text
Veronica Micle - Poezii alese...
Uitarea Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Și din dragostea cea mare Nici o urmă n-a rămas. Și-n aceste ceasuri line, Eu cu suflet liniștit Cugetându-mă la tine Mă întreb de te-am iubit. În articol, Veronica Micle - Poezii alese... de mine ^_^
Astăzi, 22 aprilie, este Ziua Pământului. Dar este și ziua de naștere a muzei eminesciene, Veronica Micle, născută în același an cu acesta, 1850.
Despre Veronica Micle am mai scris pe blog în urmă cu ceva timp. Reaminteam printre altele, în acest articol, cea din urmă poezie a acesteia.
Moartea lui Mihai Eminescu a fost o lovitură puternică pentru Veronica Micle. La data de 15 iunie 1889, la…
View On WordPress
0 notes
roxanatrandafir · 5 years
Text
Fata de la oraş
Fata de la oraş
Fata de la oraş este o mică întâmplare pe care am scris-o sub formă de eseu ca să particip la tema săptămânii lansate de Gabriela în cadrul grupului sau de pe facebook, Agape. Scriitori pentru cititori. Cu această ocazie lansez o nouă categorie aici pe blog şi vă invit să citiţi : Scrierile mele, aici am să aşez fiecare eseu şi fiecare poezie, fiecare sub semnul modestiei cu care v-am obişnuit.
R…
View On WordPress
0 notes
un-suflet-anonim · 8 months
Text
Tumblr media
4 notes · View notes
praf-in-ochi · 9 months
Text
Păcat că nu sunt nici tunet și nici fulger,
Căci mi-ar fi plăcut să vă străpung până la oase,
Să vă dau foc și să vă împrăștii cenușa în eter,
Păcat că nu sunt nici vindecătoare și nici vrăjitoare,
Căci v-aș fi înviat de nenumărate ori,
Și v-aș fi strivit neîncetat cu tălpile-mi nemiloase,
Iar cu pumnii v-aș fi dat în stern
Și v-aș fi distrus cutiile toracice, v-aș fi smuls inimile din piept.
Păcat că nu sunt amintiri căci v-aș fi urmărit pe veci,
În întuneric v-aș fi aruncat, cu sălbăticie v-aș fi vânat,
Din prădători v-aș fi transformat în prăzi și v-aș fi devorat
înfometată și însetată, în haos v-aș fi aruncat.
praf-in-ochi.tumblr.com
3 notes · View notes
larisaturcas · 5 years
Text
Nu am știut cum să vă mulțumesc altfel pentru cel mai frumos cadou primit de Crăciun anul acesta, prin urmare m-am gândit să vă scriu aici…pe blog. Chiar și așa, cuvintele nu sunt de prisos pentru felul în care muzica voastră trezește la realitate atâtea inimi pierdute…dar și pentru legătura strânsă pe care o păstrați cu fanii voștri.
M-am gândit să compun o scurtă poezie cu ajutorul versurilor voastre dar și cu umila mea stare din preajma sărbătorilor.
Vă mulțumesc și vă iubesc!
  *
“De Crăciun te-am așteptat ca un copil ce-așteaptă marea Tu n-ai venit, nici n-ai plecat, tu nu mi-ai auzit chemarea Înainte să ne naștem, doar sufletul o limbă-avea Tu mi-aduceai focul în el… pe când lumina dispărea
Chiar unde zeii au căzut, eu infinit te-am așteptat Tu n-ai venit, n-ai izbutit, muzica lor am ascultat Am plâns, am râs cu stropi de ploaie, o veșnicie fără timp Te-am scris, ți-am dat ce-aveai nevoie…nimic nu a venit în schimb
În sufletu-mi ai dat petreceri cu  liniștea-ți dulce nebună M-ai prefăcut în tot ce-ai vrut, mi-ai spus mereu că sunt furtună Doar ei mi-au alinat durerea, din inima mea, vie, șchioapă… Prin muzică, prin arta lor, m-au vindecat sub moarta apă.”
  De ce iubesc TheMotans Nu am știut cum să vă mulțumesc altfel pentru cel mai frumos cadou primit de Crăciun anul acesta, prin urmare m-am gândit să vă scriu aici...pe blog.
0 notes
roxi92blog · 6 years
Text
Cat de mult am evoluat in arta scrisului?
Făceam acum un review la cât de mult am evoluat în scris in acesti aproape 10 ani de la prima mea poezie scrisa la 16 ani”Părinte Sfinte”(pe care o găsiți pe blog) si pană acum. Eu cred ca odata cu trecerea anilor am evoluat enorm iar acum scriu articolele și văd lumea din jur cu prea multa maturitate fata de cum ar vedea unul/una de aceeasi vârstă. Chiar de multe ori mi se intampla sa mi se zica…
View On WordPress
0 notes
bacovia81-blog · 7 years
Text
Ceva ce  poate trebuia spus la început..
 Aceasta e cea de-a treia zi de când postez pe acest blog și îndrăznesc să spun că e liniștitor și reconfortant să știu că sunt câțiva oameni care mă urmăresc și mă apreciază, fie ei și din mediul online. Cu toate că prietenii mei spun că „fug de oameni”, eu mă declar un iubitor de oameni. Sunt sigur că în prima mea postare am menționat că îmi place să îi privesc de la fereastra casei mele. Deci, fug eu oare de oameni? Ce e drept, îi evit uneori, dar nu pentru că nu i-aș aprecia, ci pentru că firea mea melancolică ar arunca o umbră peste veselia lor și, cum nu vreau să le pricinuiesc vreo supărare, mă mulțumesc pur și simplu cu tăcerea.
   Trecând la subiectul pe care Agatha m-a îndemnat să-l abordez încă de la prima postare (ceea ce nu am făcut, căci nu am găsit de cuviință), astăzi vă voi spune mai multe despre mine. Probabil vă întrebați de ce nu am făcut-o atunci, la început. Ei bine, am să vă răspund și la asta, dar când va veni timpul.
M-am născut în județul Bacău, unde am trăit aproape toată viața, și nu cred să fi avut vreodată întenția de a mă stabili în alt loc, mai ales în București (i se spunea capital în vremea noastră), al cărui vacarm m-a îngrozit mereu, în ciuda faptului că o vreme am locuit și acolo.
Primele începuturi le-am publicat în timpul studenției, la Iași. Să nu vă gândiți că eram student la Litere. Eram student la Drept, unde mi-am luat și licența.  În anul în care m-am înscris la Școala Militară din Iași am scris Plumb.
Cum am devenit poet? Nici eu nu știu exact. Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de Drept roman și civil, m-am trezit poet de-a binelea. Citeam din când în când Eminescu, Alecsandri, Coșbuc sau Vlahuță, dar mai ales simboliști francezi precum Verlaine și Mallarmé. Literatura și-a pus amprenta asupra mea, luptând cu succes împotriva studiilor juridice. 
Nu, nu am un crez poetic. Scriu ca și cum aș vorbi cu cineva și îmi place ceea ce fac. Adeseori stau de vorbă cu mine și fac muzică, luând note pe care să le citesc mai târziu.
   Și acum vă întreb: ați mai fi urmărit blogul ăsta dacă vă dezvăluiam totul de la început? Poate da, poate nu. Poate ați fi spus: „De ce aș mai continua dacă oricum știu cine e și nu mă atrage?” sau poate ceva din voi ar fi șoptit: „Vreau să știu mai mult!”. Există mereu un poate.
    Am vrut să mă descoperiți și să vă descopăr pe parcurs. Eu am făcut-o. Mă uit uneori pe blogurile voastre și descopăr atât de multe lucruri noi! Sunteți o generație fascinantă. Chiar am descoperit și o poezie scrisă de mine pe unul din bloguri. Mă simt flatat.
   Așadar, voi posta și eu poezii, căci simt nevoia să le împărtășesc cu voi, cei care probabil nu ați auzit de ele niciodată. 
P.S: Aici aveți o poză cu mine când eram puțin mai tânăr. Oare mi-ar sta bine cu urechi și bot de cățeluș?
Tumblr media
0 notes
gbrigi · 7 years
Text
“Umorul este primul dar care piere într-o limbă străină.” – Virginia Woolf
Sursă foto: Pinterest
Sursă foto: Pinterest
Se prea poate să știți că urmează să lansez un ebook. Pe lângă grămada de muncă, timp și nervi, ebook-ul meu se apropie cu pași repezi să apară pe store-uri.
Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc azi, ci despre cât e de important să apelăm la traduceri specializate atunci când ne lovim de granițele limbii.
Probabil că știi, că atunci când scrii o carte, fie ea și digitală, devii autor. În consecință apar o grămadă de acorduri și contracte de semnat cu magazinele virtuale care urmează să îți vândă produsul.
Ei bine, chiar dacă în cazul shopping-ului online pe store-uri internaționale mă mai bazez pe nea’ Google, fiind vorba de documente legale scrise într-o limbă străină mie, am mereu nevoie de cineva care să mă ajute să descâlcesc și cele mai mici litere, asigurându-mă astfel că sunt în deplină cunoștință de cauză atunci când semnez orice act.
Așa se face că am reușit să fac diferența între firmele care promiteau doar 35% procent din vânzări și cele care lucrează cu câteva grame de bun simț în plus.
Până aici nimic complicat.
Însă în urma faptului că îmi doresc să pun pe piața internațională un produs, revânzătorii mi-au cerut aceeași carte în mai multe limbi.
Aici apare distracția.
Hai că în engleză mă mai descurc să îți povestesc de nutriție, dar sincer nu am atâta încredere în cunoștințele mele lingvistice să lansez o carte .
Așa se face că am apelat din nou la Agenția de traduceri Swiss Solutions, care spre norocul meu, oferă servicii de traduceri specializate în 80 de limbi.
Îți dai seama ce înseamnă să vinzi aceeași carte în 80 de limbi? O carte în chineză?
De ce Swiss Solutions?
I-am cunoscut mulțumită dosarului meu medical care avea nevoie de traducere exactă și urgentă imediat după ce ne-am mutat în Italia.
De atunci, când mă simt nesigură pe cunoștințele mele lingvistice, apelez la ei din 3 motive:
1. Accesând site-ul lor primesc o estimare de preț traduceri în circa 15 minute.
2. Oferă servicii de traduceri într-o gamă largă, de la traduceri tehnice, juridice, medicale până la diverse traduceri de marketing sau chiar IT și gaming.
3. Livrarea traducerii se face prin unul din cele 3 modalități: curier, poștă sau email.
 “Vai de poetul care nu are un traducător pe măsura poeziei lui şi vai de traducătorul care nu se ridică la înălţimea poeziei pe care o traduce!” -George Budoi
Mie una, varianta cu email-ul îmi vine ca o mănușă, având în vedere că sunt mai mereu în mișcare.
Sursă foto: Pinterest
În concluzie, pentru că și tu ai văzut cu siguranță filme subtitrate prost și ai râs cu siguranță de traducerile rupte din context ale lui Mr. Translate, sunt convinsă că nu vrei să râdă și alții de textele și actele tale traduse cu stângăcie.
Și pentru ca într-un act, text, poezie sau mai știu eu ce, fiecare virgulă să fie la locul potrivit, eu îți recomand Swiss Solutions.
Acum te las, fac o estimare de preț pentru traducerea cărții în limba chineză – pentru că circa 16% din populația globului vorbește o formă a acestei limbi. Eu nu, dar ca norocul cei de la Swiss Solutions da :)
Sursă foto: Swiss Solutions
Articol scris în cadrul competiției Spring Super Blog 2017.
Să punem punctul pe i și virgula la locul ei "Umorul este primul dar care piere într-o limbă străină." - Virginia Woolf Se prea poate să știți că urmează să lansez un ebook.
0 notes