#câine cu om. câine fără om | Explore Tumblr Posts and Blogs

stardog-and-turbocat-subtitrat · 8 months

Text

Urmăriți - StarDog and TurboCat (2023) Filmul Complet Online Gratuit în Română

Acum 8 de secunde - "StarDog and TurboCat" este în cele din urmă aici. Aflați cum să vizionați filmul de thriller biografic al lui StarDog and TurboCat online gratuit.

Vizionează cele mai noi StarDog and TurboCat filme online hd subtitrate gratis in limba română 2023 fără intrerupere. StarDog and TurboCat filme online 2023 subtitrate in limba romana. StarDog and TurboCat Cele mai noi filme hd de pe net din toate genurile,la o calitate impecabila. de actiune, comedie, dragoste, horror , aventură.

VEZI FILMUL ONLINE SUBTITRAT IN ROMANA, CLICK AICI

StarDog and TurboCat! (2023) Film / Film FULL Online Subtitrat / Dublat in Romana. ❗❗️ Daca subtitrarea nu porneste automat, apasati pe butonul CC de player si selectati limba (Romanian sau English).

| DVD (Blu-ray) | 4K UHD | HD-2080p | HD-720p | SD-480p | MP4 |

Regia: Ben Smith Cu: Luke Evans, Bill Nighy, Gemma Arterton, Nick Frost Gen film: Animaţie, Comedie, Familie, Fantastic Distribuitor: Ro Image 2000, Idea Film Distribution

Sinopsis StarDog and TurboCat În 1969, un Golden Retriever pe nume Buddy este lansat în spațiu cu un rucsac într-o capsulă spațială de către proprietarul său, David. Cu toate acestea, la scurt timp după ce a părăsit Pământul, capsula funcționează defectuos și îl șochează pe Buddy, modificându-i ADN-ul și oferindu-i superputeri înainte de a zbura din orbită, lăsându-l pe Buddy înghețat și plutind în spațiu.

50 de ani mai târziu, capsula reintră în atmosfera Pământului, făcându-l pe Buddy să aterizeze înapoi pe Pământ în orașul fictiv Glenfield, unde se trezește într-un tomberon. După ce Buddy încearcă să vorbească cu un om, el este întâmpinat cu reacții înspăimântate și furioase din partea orășenilor, la confuzia lui Buddy. El descoperă că capsula a dispărut. Vede un camion de poliție și îl urmărește câteva blocuri până când se oprește la secția de poliție. Buddy găsește un câine în cușcă pe nume Victor în portbagajul camionului, care îl roagă pe Buddy să-l ajute să-l elibereze. Ofițerul Peck iese apoi din vehicul și îl duce pe Victor în stație, care este conectată la grătarul local de animale .

Buddy fuge pe o alee din apropiere, unde i se face cunoștință cu o pisică smoking pe nume Felix (cunoscută sub numele său de super-erou, alias TurboCat), care îl lasoează și îl electrocutează pe Buddy, despre care crede că este un câine fără stăpân, târându-l într-un Batmobil .-ca vehicul. TurboCat pleacă apoi în ascunzătoarea sa secretă plină de gadgeturi din Muzeul Glenfield, unde îl așteaptă majordomul său robot, Sinclair. Odată ajuns acolo, TurboCat îi dezvăluie lui Buddy că oamenii urăsc animalele din Glenfield și că ofițerul Peck este responsabil pentru a pune animalele fără stăpân în liră, unde nu mai sunt văzute niciodată. Buddy îi explică lui TurboCat situația, ceea ce nu crede, și îi spune că vrea să găsească capsula spațială pentru ca David să-l găsească, la care TurboCat îi răspunde că ar putea fi dispus să-l ajute pe Buddy dacă îi aduce lapte. Buddy găsește lapte în prânzul împachetat de David și i-l aduce, dar este refuzat. Buddy îi dă lui Felix morcovul găsit și se dezvăluie că morcovul i-a aparținut lui Cassidy, un fost iepure magician de care Felix este îndrăgostit.

Felix pleacă să o găsească pe Cassidy, dar este oprit de ofițerul Peck. În timp ce Felix fuge, el este urmărit îndeaproape de Buddy. În cele din urmă, Felix sare pe spatele lui Buddy, iar Buddy începe brusc să alerge cu o viteză supraomenească. După ce au scăpat de ofițerul Peck, Buddy și Felix ajung la un magazin alimentar numit Mega Store, de unde a venit morcovul lui Cassidy. Cei doi pătrund în magazin și Buddy devine distras de articolele din magazin. Distracția lui Buddy aproape că i-a prins pe el și pe Felix de un om, dar folosind un truc drăguț pentru ochi (pe care Buddy l-a încercat pe Felix la începutul filmului) îl face pe om să plece.

Te întrebi cum să-l urmăreşti pe StarDog and TurboCat? Avem toate informaţiile despre cel mai recent acest film, de la orele de difuzare la starea de streaming. Poate că nu sunteți interesat să vă luptați cu mulțimile (pentru a nu mai menționa plata prețurilor de cinema) și doriți să așteptați să-l vedeți pe StarDog and TurboCat acasă.

Pentru a afla mai multe despre cum puteți viziona cea mai recentă film, și programele sale viitoare și statutul de streaming, iată unde puteți viziona și transmite StarDog and TurboCat online gratuit.

Care este cel mai bun mod de a urmări StarDog and TurboCat? StarDog and TurboCat a fost filmat folosind camere IMAX de înaltă rezoluție, iar Christopher Nolan recomandă cu tărie vizionarea în format IMAX. Potrivit directorului, IMAX oferă o ascuțire, claritate și profunzime fără egal, oferind spectatorilor o experiență 3D fără a avea nevoie de ochelari. Filmul este proiectat cu meticulozitate pentru a fi experimentat pe un ecran mare de cinema, iar prezentarea IMAX oferă cea mai imersivă și mai mare experiență de vizionare pentru StarDog and TurboCat.

Cum să te uiți la StarDog and TurboCat online gratuit? Cele mai vizualizate, cele mai preferate, cele mai apreciate, cele mai bune filme de pe IMDb. Aici putem descărca și viziona filme 123movies offline. Site-ul 123Movies este cea mai bună alternativă la StarDog and TurboCat (2023) online gratuit. Vă recomandăm 123Movies ca fiind cea mai bună alternativă la ccfilmyzilla.

Există câteva modalităţi de a urmări StarDog and TurboCat online în SUA. Puteți utiliza un serviciu de streaming precum Netflix, Hulu sau Amazon Prime Video. De asemenea, puteți închiria sau cumpăra filmul pe iTunes sau Google Play. De asemenea, puteți să vizionați la cerere sau pe o aplicație de streaming disponibilă pe televizor sau pe un dispozitiv de streaming dacă aveți cablu.

Cum să vizionezi StarDog and TurboCat filme gratis online cu în mod legal

Astăzi putem vizionați în mod legal filme gratis online, deoarece paginile care s-au născut de-a lungul anilor sunt diferite. Este posibil să poți viziona un film f��ră înregistrare, iar multe dintre aceste platforme au și aplicații oficiale Android.

În prezent, există un număr mare disponibil, așa că am selectat cele mai bune pagini și aplicații pentru a viziona filme gratuite online. Puteți face acest lucru de pe același telefon mobil, totul fără a fi nevoie în multe dintre ele să se înregistreze cu e-mailul nostru.

Este un serviciu de streaming gratuit care oferă canale tematice, atât proprii cât și unele cunoscute și altele mai puțin, pe lângă faptul că au filme la cerere. hd.yesmoviee.com este unul dintre site-urile pentru a viziona seriale, documentare și filme pe termen nelimitat, deoarece este o platformă deschisă.

Nu este necesară înregistrarea, nici pe site, nici în aplicație, disponibilă pentru Android și iOS, putând fi instalată și pe telefoanele Huawei. hd.yesmoviee.com are un catalog bun de filme gratuiteÎn plus, canalele difuzează de obicei multe filme pe canalele lor zilnic. Până acum, este susținut de peste 200 de milioane de descărcări.

StarDog and TurboCat 𝐒ubtitrat in romana online

StarDog and TurboCat în româna

StarDog and TurboCat la cinema

StarDog and TurboCat online 𝐒ubtitrat

StarDog and TurboCat personaje

StarDog and TurboCat sun plaza

StarDog and TurboCat trailer

filme online StarDog and TurboCat

StarDog and TurboCat 𝐒ubtitrat

StarDog and TurboCat online

StarDog and TurboCat dublat în româna

StarDog and TurboCat baneasa

StarDog and TurboCat cinema

StarDog and TurboCat cinema city

StarDog and TurboCat dublat in romana tot filmul

StarDog and TurboCat dublat in romana online

StarDog and TurboCat dublat in romana trilulilu

StarDog and TurboCat dublat in limba romana

0 notes

stardog-and-turbocat-filmul · 8 months

Text

StarDog and TurboCat {2023} Film Online Subtitrat Dublat in HD Română 1080p

Acum 7 de secunde - "StarDog and TurboCat" este în cele din urmă aici. Aflați cum să vizionați filmul de thriller biografic al lui StarDog and TurboCat online gratuit.

VEZI FILMUL ONLINE SUBTITRAT IN ROMANA, CLICK AICI

| DVD (Blu-ray) | 4K UHD | HD-2080p | HD-720p | SD-480p | MP4 |

Regia: Ben Smith Cu: Luke Evans, Bill Nighy, Gemma Arterton, Nick Frost Gen film: Animaţie, Comedie, Familie, Fantastic Distribuitor: Ro Image 2000, Idea Film Distribution

Cum să vizionezi StarDog and TurboCat filme gratis online cu în mod legal

Astăzi putem vizionați în mod legal filme gratis online, deoarece paginile care s-au născut de-a lungul anilor sunt diferite. Este posibil să poți viziona un film fără înregistrare, iar multe dintre aceste platforme au și aplicații oficiale Android.

StarDog and TurboCat 𝐒ubtitrat in romana online

StarDog and TurboCat în româna

StarDog and TurboCat la cinema

StarDog and TurboCat online 𝐒ubtitrat

StarDog and TurboCat personaje

StarDog and TurboCat sun plaza

StarDog and TurboCat trailer

filme online StarDog and TurboCat

StarDog and TurboCat 𝐒ubtitrat

StarDog and TurboCat online

StarDog and TurboCat dublat în româna

StarDog and TurboCat baneasa

StarDog and TurboCat cinema

StarDog and TurboCat cinema city

StarDog and TurboCat dublat in romana tot filmul

StarDog and TurboCat dublat in romana online

StarDog and TurboCat dublat in romana trilulilu

StarDog and TurboCat dublat in limba romana

0 notes

marielydya · 3 years

Text

❤️ Există 6 lucruri pe care trebuie să i le oferi unei femei. Desigur, dacă îţi pasă.

Respect – stă la baza tuturor celorlalte. Respectă-ţi iubita ca pe un loc sacru, ca pe un loc unde îţi esti interzis să înjuri, fie şi printre dinţi. Oferă-i iubitei tale domnul din tine, nu bădăranul pe care-l poate întâlni la fel de des precum rahatul de câine. Trateaz-o ca pe-o regină, chiar dacă nu are titlu onorific şi este doar a sufletului tău.

Sinceritate. Nu îi spulbera visele, visurile, speranţele vorbindu-i în minciuni. Nu cred că merită să-i răspunzi la sinceritate cu inveţii care mai de care. Odată ce te-a prins minţind, va fi imposibil să mai reconstruieşti încrederea ce-a fost cândva. Fii bărbat şi asumă-ţi responsabilitatea pentru faptele tale – eşti singurul responsabil asupra deciziilor tale.

Încredere. Oferă-i încredere în tine, dar şi în ea. Fă-o să se simtă apreciată, sunt sigur că există suficiente motive pentru care merită apreciată, aşa că dă-ţi drumul la gură şi verbalizează tot ceea ce apreciezi la femeia din faţa ta. Dacă vei ţine doar pentru tine, s-ar putea ca floarea ta să se ofilească. Orice om are nevoie, din când în când, să se simtă util pentru persoana iubită. Când dă de eşec, fii prezent şi încurajeaz-o!

Linişte. Nimeni nu are nevoie de furtuni atunci când ştie că poate avea zile însorite. Fii pentru ea ca o zi senină de vară, încălzeşte-i şi linişteşte-i sufletul în poalele tale. Leagăn-o atunci când nu poate adormi – nu literar. Ţine-o în braţe şi cântă-i liniştea atunci când este cuprinsă de zgomotul haosului.

Spaţiu. Oferă-i spaţiu atunci când îţi cere. Poate că vrea să plângă singură, să stea să reflecteze la propriile gânduri fără să fie întreruptă. Orice ar fi, nu o sufoca. Nu este nimic în neregulă dacă o laşi singură când îţi cere asta.

Protecţie. Şi fizică, deşi va fi extrem de rar cazul să te lupţi la propriu cu alte persoane, dar mai ales protecţia emoţională. Fa-o să te vadă ca pe-un refugiu atunci când o prinde ploaia aia cu stropi mari şi reci. Luptă cot la cot cu ea şi alungă-i cât mai multe temeri.

Cele 6 lucruri vă vor conduce spre iubire.

Jurnalul unui Adam

1 note · View note

laudeluidumnezeucelatotputer · 3 years

Video

youtube

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 294 | „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust” cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze? Aceia care se cinstesc singuri înaintea lui Dumnezeu sunt cei mai josnici dintre oameni, în timp ce aceia care se smeresc sunt cei mai demni de cinste. Și aceia care cred că știu lucrarea lui Dumnezeu și proclamă lucrarea lui Dumnezeu altora în sunet de fanfară în timp ce ochii lor sunt ațintiți asupra Lui – aceștia sunt cei mai ignoranți oameni. Astfel de oameni sunt aceia fără mărturia lui Dumnezeu și aceia care sunt aroganți și îngâmfați. Aceia care cred că au prea puține cunoștințe despre Dumnezeu în ciuda experienței lor reale și a cunoștințelor practice despre Dumnezeu, sunt cei mai iubiți de El. Astfel de oameni au o mărturie adevărată și pot fi cu adevărat desăvârșiți de Dumnezeu. Aceia care nu înțeleg voia lui Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care înțeleg voia lui Dumnezeu, dar nu practică adevărul sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, dar merg împotriva substanței cuvintelor lui Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care au concepții despre Dumnezeul întrupat și se răzvrătesc intenționat, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care Îl judecă pe Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; și oricine nu este capabil să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îi fie martor, este adversarul lui Dumnezeu. Așa că, ascultați îndemnul meu: Dacă aveți cu adevărat credința să umblați pe această cărare, atunci continuați să o urmați. Dacă nu puteți să vă abțineți de la a vă împotrivi lui Dumnezeu, atunci mai bine vă întoarceți până nu e prea târziu. Altfel, se prevestesc lucruri mai degrabă rele decât bune, pentru că natura voastră e prea stricată. Nu aveți nici un pic de loialitate sau ascultare sau o inimă care însetează după dreptate și adevăr. Și nu aveți nici un strop de dragoste pentru Dumnezeu. S-ar putea spune că starea voastră înaintea lui Dumnezeu este în totală dezordine. Nu reușiți să vă păziți ceea ce ar trebui sau să vorbiți ceea ce ar trebui. Nu sunteți capabili să puneți în practică ceea ce ar trebui și nu sunteți capabili să îndepliniți rolul pe care ar trebui. Nu aveți loialitatea, conștiința, ascultarea sau fermitatea care ar trebui. Nu ați îndurat suferința pe care ar trebui să o îndurați și nu aveți credința care ar trebui. Sunteți lipsiți total de orice merit; aveți respectul de sine necesar pentru a continua să trăiți? Vă spun că e mai bine pentru voi să închideți ochii pentru odihna veșnică, scutindu-L astfel pe Dumnezeu de grija pentru voi și să sufere de dragul vostru. Credeți în Dumnezeu, dar nu Îi cunoașteți voia; mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu, dar nu sunteți capabili să țineți poruncile lui Dumnezeu. Credeți în Dumnezeu, dar nu Îl cunoașteți și trăiți ca și cum nu ați avea un scop la care să năzuiți. Nu aveți nicio valoare și nu aveți niciun scop. Trăiți ca oameni, dar nu aveți nicio conștiință, integritate sau cea mai mică credibilitate. Cum puteți fi considerați oameni? Credeți în Dumnezeu, dar Îl înșelați. Mai mult, luați banii lui Dumnezeu și mâncați din jertfele Lui, dar, la sfârșit, nu arătați nicio apreciere pentru sentimentele lui Dumnezeu sau conștiință față de Dumnezeu. Nu puteți îndeplini nici cea mai neînsemnată dintre poruncile lui Dumnezeu. Prin urmare, cum puteți fi considerați oameni? Mâncarea pe care o mâncați și aerul pe care îl respirați vin de la Dumnezeu, vă bucurați de harul Său, dar, la final, nu aveți nici cea mai mică cunoștință despre Dumnezeu. Dimpotrivă, ați devenit nefolositori care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu sunteți atunci niște dobitoace cu nimic mai bune decât un câine? Care dintre animale este mai rău decât voi?

Acei pastori și bătrâni care stau la amvon învățând oamenii, sunt adversarii lui Dumnezeu și aliații lui Satana; aceia dintre voi care nu stați la amvon învățând oamenii nu ați fi adversarii și mai mari ai lui Dumnezeu? Mai mult, nu sunteți în înțelegere cu Satana? Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu, nu știu cum să fie în acord cu inima lui Dumnezeu. Cu certitudine, nu poate fi adevărat pentru aceia care înțeleg scopul lucrării Lui? Lucrarea lui Dumnezeu nu e greșită niciodată; mai degrabă căutarea omului e defectuoasă. Nu cumva acei degenerați, care se împotrivesc voit lui Dumnezeu, sunt mai cumpliți și răuvoitori decât acei pastori și bătrâni? Mulți sunt cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu și, printre acei oameni mulți, există diferite tipuri de împotrivire față de Dumnezeu. La fel cum există tot felul de credincioși, există și tot felul de împotrivitori față de Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Niciunul din aceia care nu recunosc clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care omul poate să se fi împotrivit lui Dumnezeu în trecut, atunci când omul ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și își dedică eforturile în scopul satisfacerii lui Dumnezeu, păcatele lui de dinainte vor fi șterse complet de către Dumnezeu. Atâta timp cât omul caută și practică adevărul, Dumnezeu nu va ține minte ceea ce a făcut acesta. Mai degrabă, Dumnezeu justifică omul pe baza practicării adevărului de către acesta. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte ca omul să-L fi văzut pe Dumnezeu sau să fi experimentat lucrarea Lui, indiferent de cum acționează omul față de Dumnezeu, El nu Își aduce aminte. Cu toate acestea, odată ce omul L-a văzut pe Dumnezeu și a experimentat lucrarea Lui, toate faptele și acțiunile omului sunt scrise în „cronici” de către Dumnezeu, pentru că omul L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în lucrarea Lui.

Când omul a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este El, a văzut supremația Lui și a ajuns să cunoască cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, atunci când vechea fire a omului se schimbă, atunci omul își va fi înlăturat complet firea răzvrătită care se împotrivește lui Dumnezeu. Se poate spune că fiecare om s-a împotrivit odată lui Dumnezeu și fiecare om s-a răzvrătit odată împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă intenționezi să Îl asculți pe Dumnezeu întrupat și, de acolo înainte, să satisfaci inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, să practici adevărul care ar trebui, să îți îndeplinești datoria așa cum ar trebui și să păzești regulile care ar trebui, atunci ești unul care e gata să își dea la o parte răzvrătirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă ar trebui să refuzi să realizezi ce greșeli faci și nu ai o inimă de pocăință; dacă persiști în căile tale de răzvrătire și nu ai deloc o inimă care să lucreze cu Dumnezeu și să Îl mulțumească pe Dumnezeu, atunci ești un nebun îndărătnic care va fi pedepsit cu siguranță și nu va fi niciodată desăvârșit de Dumnezeu. Dacă așa stau lucrurile, tu ești dușmanul lui Dumnezeu, azi și mâine, și vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu în ziua ce vine; vei fi veșnic un adversar al lui Dumnezeu și dușmanul lui Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să te elibereze? Este în natura omului să se împotrivească lui Dumnezeu, dar omul nu poate căuta intenționat „secretele” împotrivirii față de Dumnezeu pentru că a-și schimba natura este o sarcină de nedepășit. Dacă aceasta este situația, ar fi mai bine să te îndepărtezi până nu e prea târziu, ca mustrarea să nu devină tot mai aspră în viitor și ca natura ta sălbatică să nu iasă la iveală și să devină de nestăpânit, până când trupul tău de carne va fi eliminat de Dumnezeu, la final. Crezi în Dumnezeu pentru a fi binecuvântat; dacă, la final, doar nenorocirea s-ar abate asupra ta, nu s-ar merita osteneala. Vă îndemn mai bine să vă faceți un alt plan; orice alt exercițiu ar fi mai bun decât credința voastră în Dumnezeu. Cu siguranță există și alte cărări pe lângă aceasta? Nu ați continua să trăiți la fel fără să căutați adevărul? De ce să trăiți astfel, împotrivindu-vă lui Dumnezeu?”

din „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#lucrarea lui dumnezeu #cuvântului lui dumnezeu #cunoașterea lui dumnezeu

0 notes

spiritual123 · 3 years

Photo

La picioarele crucii (viI)

Thales din Argos către Empedocle,

fiul lui Miles Atenianul -

despre iubirea infinită a Dumnezeului Răstignit - bucură-te!

Fără sfârşit şi etern este drumul meu, al lui Thales din Argos, între cărările stelare, universuri şi cosmosuri; nu-mi atinge visul Pralaia; lanţul Manvantarelor fumegă în faţa mea ca ceaţa; dar nu există vreo beznă a Haosului, nu există vreo Veşnicie, unde eu aş putea uita măcar o clipă de cele petrecute de mine la picioarele crucii de pe Golgota. Voi încerca să-ţi redau ţie, Empedocle, cu graiul nedesăvârşit, omenesc, povestea plină de durere neomenească şi desăvârşită.

Când eu, Thales din Argos, îţi povesteam povestea lui Ahaşver, am ajuns la momentul când cei condamnaţi la crucificare, înconjuraţi de puturoasa turmă a oamenilor, s-au apropiat de Golgota. Pe culmea dealului câţiva oameni deja săpau gropile pentru înfigerea crucilor. Alături stătea un mic grup de saduchei şi preoţi fanatici care evident gestionau totul. La indicaţiile lor, Simon-fierarul a coborât cu greu crucea Galileeanului lângă groapa de mijloc. El şi-a şters sudoarea ce curgea şiroaie pe faţa lui şi a zis:

- Jur pe Osiris! Eu niciodată în viaţa mea nu am purtat aşa greutate… Să nu fiu eu Simon-fierarul dacă nu aş fi consimţit să port această cruce până la sfârşitul vieţii mele numai ca să pot scăpa de chinuri pe acest om blând!!

- Fii binecuvântat tu, Simon, - s-a auzit glasul încet al Galileeanului, - pentru serviciul adus Mie. Cine măcar o clipă a purtat Crucea Mea, va cunoaşte Fericirea Eternă în grădinile Tatălui...

- Eu nu înţeleg ce spui Tu, - a răspuns sincer Simon, - dar simt că nu a fost şi nici nu va fi o clipă mai bună în viaţa mea. Dar ce am făcut? Cine eşti Tu, om blând, că cuvintele tale sunt ca apa rece în deşert pentru buzele uscate?

- Destulă vorbă!, - răcni ascuţit, împingându-i pe toţi, un preot mic înrăit cu barba ciufulită şi ochi alergători de porc. – Dezbrăcaţi-i şi purcedeţi la crucificare!

Ultimele lui cuvinte au fost adresate soldaţilor romani care stăteau în semicerc în spatele posomorâtului lor centurion.

- Nu da porunci acolo unde nu comanzi, iudeule, - i-a răspuns tăios centurionul. - Soldaţii mei îşi fac datoria faţă de ăştia doi, - şi arătă spre tâlhar şi zaraf, - deoarece ei sunt osândiţi de proconsul; iar în ce priveşte nenorocitul de Nazoreu, el vă este dat vouă şi faceţi cu el ce doriţi. Mâna soldatului roman nu se va atinge de el. Dar eu voi face ceea ce trebuie să fac…

Cu aceste cuvinte centurionul s-a întors şi i-a făcut un semn soldatului din spatele lui. Acela i-a întins o tăbliţă de lemn vopsită cu roşu-aprins pe care era scris evreieşte, greceşte şi latineşte: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Centurionul a bătut-o cu o lovitură de ciocan la capătul de sus al crucii Galileeanului.

Din gurile celor întruniţi lângă saduchei şi preoţi au izbucnit răcnete de indignare înfuriată:

- Dă asta jos, soldatule, dă-o jos imediat! - ţipau ei, iar micul preot a încercat să smulgă tăbliţa, însă a fost aruncat la o parte de puternica mână a centurionului.

- După ordinul locţiitorului lui Cezar, Pilat din Pont! - a strigat el imperios şi a ridicat mâna în sus. - Dacă vouă nu vă place inscripţia, duceţi-vă la Consul şi cereţi abolirea, dar până atunci, jur pe Jupiter, nu sfătuiesc pe nimeni să împiedice soldatul roman să execute porunca primită. Apucaţi-vă de treabă! - a comandat el scurt soldaţilor lui.

Aceştia tăcuţi s-au apropiat de tâlhar şi zaraf. Primul singur şi-a aruncat hainele şi s-a culcat pe cruce, neluând nici o clipă privirea de la blândul şi sleitul de puteri Galileean, a cărui faţă era luminată de o lumină lăuntrică şi care stătea cu mâinile împreunate lângă crucea sa.

Scenă dezgustătoare s-a început cu zaraful care ţipa, răcnea şi muşca mâinile soldaţilor care începuseră să-l dezbrace.

Micul preot, refăcându-se după lovitura centurionului, se sfătuia în şoaptă cu un grup de saduchei şi în sfârşit s-a apropiat de el, a început a-i vorbi ceva repede dând din mâni şi arătând ba la tâlharul care era deja culcat pe crucea sa, ba la zaraful care ţipa. O expresie de dezgust şi dispreţ inexprimabil a trecut pe faţa bărbătească a soldatului.

- Jur pe Jupiter, - a şoptit el printre dinţi, - cât de multă josnicie se ascunde în inima ta, preotule. Cărui Dumnezeu îi slujeşti? Sânge, zici, îţi este oprit să verşi, iar să minţi, să înşeli şi să trădezi se poate? Dar ai dreptate: aceşti doi netrebnici sunt tot iudei şi în privinţa lor eu n-am ordine, iar tu eşti desemnat ca gestionar al execuţiei. Fă ce vrei, eu nu te voi împiedica.

Preotul s-a aruncat la soldaţi şi i-a oprit. Tâlharul mirat s-a ridicat de pe cruce şi se uita nedumerit la preot şi la saducheii care s-au apropiat de el. Tot aici, alături, au pus şi pe zaraful aproape gol, care se uita împrejur ca un câine laş.

- Ascultaţi, voi! - ţipând se maimuţărea înaintea lor preotul. – Vom interveni imediat pe lângă consul pentru a vă ierta, dar cu condiţia ca voi să-l executaţi pe acest hulitor, - a spus el arătând la Galileean. Noi nu avem drept să vărsăm sânge şi nu avem călăii noştri, iar romanii nu voi să-l execute, deoarece nu ei l-au judecat. Ei, consimţiţi?

Zaraful deodată a făcut un salt aruncându-se la picioarele preotului:

- Luaţi-mă, luaţi-mă! – urla el. - Eu întotdeauna vă voi sluji credincios!

Preotul dădu afirmativ din cap cu un zâmbet șiret

- Dar tu ce spui? - s-a adresat el tâlharului.

- Tu vrei să-l pironesc pe cruce? - a întrebat arătând la Galileean.

– Desigur, - a aprobat nerăbdător preotul.

Ochii tâlharului au fulgerat mânios. El a respirai adânc şi cu furie a scuipat drept în ochii preotului. Apoi s-a întors şi dând la o parte mulţimea, s-a apropiat de crucea sa şi din nou tăcut s-a culcat pe ea.

În spatele lui s-a auzit hârâitul aprobator al centurionului:

- Pe Jupiter! El ar putea deveni un soldat brav.

Preotul şi-a revenit din ofensa neaşteptată şi spuma turbării i-a acoperit buzele:

- Pironiţi-l, pironiţi-l! - ţipa el şi, apropiindu-se de tâlharul culcat pe cruce, la lovit pe cap cu piciorul încălţat în sandală.

Aici soldaţii, după seninul centurionului, l-au împins şi tăcuţi şi-au început treaba lor groaznică. N-au trecut nici trei minute şi enorma cruce cu trupul gigantic sângerând al tâlharului s-a ridicat într-un fel trist deasupra mulţimii şi cu greutate s-a afundat în groapă. Nici un geamăt n-a ieşit de pe buzele încleştate ale celui executat. Pe faţa lui strâmbată de durere străluceau luminos doar ochii, ce-l priveau fără încetare pe Galileean, iar acesta a ridicând mâna şi, de parcă l-ar binecuvânta pe tâlhar, a şoptit ceva încet.

Şi ochii mei, ochii unui iniţiat de grad superior, au văzut clar cum nişte aripi fine, abia observabile chiar pentru ochii mei, au acoperit capul tâlharului ridicat pe cruce şi cu dragoste fremătau asupra lui...

Întretimp, urâciosul zaraf deja se ostenea grăbit lângă Galileeanul nemişcat, rupând hainele de pe El. Munca-i infernală el o presura cu vorbe şi glume josnice, uitându-se chiorâş la cei din jur, căutând parcă prin purtarea lui să câştige aprobarea mulţimii.

Feţele saducheilor şi preoţilor, însă, ardeau de viclenie şi răutate, iar feţele soldaţilor erau întunecate şi posomorâte. Mulţimea se îngrămădea în jurul lui, fiind reţinută de semicercul soldaţilor.

- Arghive, - mi-a zis mie Arraim, care stătea lângă mine, - se apropie clipa Marii Jertfe. Simţi tu oare cum a amuţit de îngrozire Natura?

Şi într-adevăr, viaţa parcă clocotea numai în mulţimea de pe Golgota; restul parcă a amorţit: nu era nici o adiere de vânt, nici zbor de păsări, nici trosnitură de insecte. Soarele se făcuse roşu, iar puterea razelor lui devenise parcă mai fierbinte, sufocantă, mai înăbuşitoare. De la orizont venea o deasă şi înfricoşătoare negură...

- Priveşte, Arghive! - a răsunat din nou vocea lui Arraim.

Şi iată pe fundalul întunecat al cerului negru-albastru eu, Thales din Argos, am văzut dintr-odată nişte ochi trişti, plini de un chin atât de inexprimabil şi neomenesc, încât sufletul meu îngheţat de Frigul Marii Cunoaşteri s-a cutremurat de negrăita taină a Misterului Tristeţii Dumnezeieşti. Şi eu, Thales din Argos, al cărui spirit era aidoma liniştii stâncilor de bazalt de la fundul oceanului, am simţit cum lacrimile fierbinţi ale ochilor mei au topit gheaţa inimii mele...

Aceştia au fost ochii lui Dumnezeu, ridicat de oameni pe cruce.

Şi, ca o disonanţă urâtă şi urlătoare, a pătruns aici ţipătul zarafului, înşelat de preot şi acum cu furie chinuit de soldaţii romani...

Încă un minut şi trei cruci a împodobit culmea Golgotei...

- Este scris: „şi cu cei făcători de rele a fost numărat”, - am auzit cuvinte pronunţate lângă mine şi, întorcându-mă, l-am văzut pe tânărul Ioan care cu ochii plini de lacrimi î-l privea pe învăţătorul şi pe Dumnezeul său.

Inundat de minunata lumină a iubirii, sufletul meu n-a rezistat şi eu l-am luat impulsiv de mână. El a tresărit şi s-a uitat la mine.

- Înţeleptule elin, - a zis el, - iată unde ne-am întâlnit. Tu ai prezis aceasta, înţeleptule. Eu ştiu că tu-L iubeşti pe Învăţătorul meu. N-ai putea să-l rogi pe roman să-i dea voie Maicii Domnului meu să se apropie de cruce?

Numai m-am pornit eu să împlinesc rugămintea lui Ioan, îndată l-am văzut pe centurion apropiindu-se cu Arraim de noi.

- Acest distins etiopian, - a zis el arătând pe cel din urmă, - a venit de la Pilat din Pont cu ordinul pentru mine de a îndeplini dorinţa maicii răstignitului „Rege al iudeilor”. El mi-a spus că ea este aici cu tine, discipol al Răstignitului. Unde este ea şi ce vrea? Jur pe Jupiter! Am să fac tot ce pot şi chiar mai mult, căci niciodată sufletul meu n-a suferit ca acum când asist la această executare abominabilă a unui nevinovat… Uitaţi-vă, - şi el cu furie a arătat la grupul saducheilor şi preoţilor cu grimase dezgustătoare de-o bucurie satanică la picioarele crucii. - Uitaţi-vă! Am văzut multe în viaţa mea, dar, să mă străpungă trăsnetul, niciodată n-am văzut sânge mai dens de cel ce se varsă astăzi, şi oameni mai hidoşi decât compatrioţii tăi, discipol al Răstignitului!

Şi, întorcându-se, el a scuipat cu dezgust.

- Noi vrem să te rugăm, romane, să-i dai voie la cruce Maicii Învăţătorului meu, - a spus încet Ioan.

- Şi ea să audă toate intimidările şi batjocurile ce cad pe capul fiului ei suferind din partea acestor copii ai Tartarului? - a întrebat romanul. – Eu, însă, am să vă ajut. Cheamă aici femeia şi vino cu ea şi tu.

Şi centurionul s-a apropiat de cruce.

- Destul! - a strigat el răsunător. - Treaba voastră e executată. „Regele” vostru e spânzurat pe cruce. Duceţi-vă de aici. Daţi loc lacrimilor sacre ale maicii!

Privind înfuriaţi la centurion şi murmurând nemulţumiţi, s-au retras de la cruce saducheii şi preoţii.

Cu pas încet, rezemată de mâna lui Ioan, s-a apropiat de cruce Femeia, învelită în năframă, şi cu plânsul mut a căzut la picioarele însângerate ale Răstignitului.

Cu Dumnezeiască blândeţe au privit în jos ochii lui Dumnezeu care suferea chinurile omului.

- Ioane, - s-a auzit vocea lui înceată, - îţi dau ţie pe Maica Mea. Dă-o lor!... Maică! Coboară-Te de pe înălţimile Tale şi du-te la ei...

Şi din nou s-au ridicat ochii Mântuitorului şi s-au oprit pe grupul pe care-l formam noi: eu, Thales din Argos, Arraim şi centurionul.

Involuntar l-am privit pe Arraim. Aţintind ochii asupra Mântuitorului, cel mai puternic Mag de pe pământ, era tot avânt şi aspiraţie. Eu am înţeles că doar un singur semn de pe cruce şi totul din jur ar fi fost incinerat de îngrozitorul Foc al Spaţiului...

Şi încet, încet s-a auzit de pe cruce:

- Tată! Iartă-le lor, că nu ştiu ce fac…

Jos s-a aplecat la acest reproş capul lui Arraim, marelui Mag al planetei.

- Jur pe Jupiter! - a şoptit mirat lângă mine centurionul. - El le iartă lor. Adevărat el este Fiul lui Dumnezeu.

Eu, Thales din Argos, cu nesaţ urmăream toate, deoarece inima mea era umplută peste măsură, în loc de Frigul Marii Cunoaşteri, de torentul iubirii Dumnezeieşti. Şi am văzut eu cum ochii lui Dumnezeu s-au îndreptat spre tâlhar, care suferind chinuri inexprimabile nu îşi rupea privirea de la Domnul. Parcă un geamăt sau mârâit a fost răspunsul la privirea lui Dumnezeu.

- Unde este Împărăţia ta, Rege răstignit? - s-a rupt dureros din pieptul sfâşiat al tâlharului. - Oriunde vei fi tu, Blândule, ia-mă şi pe mine cu Tine!

- Chiar azi vei fi cu mine în Împărăţia mea, - s-a auzit răspunsul încet de pe cruce.

Şi din nou am văzut eu cum aripile nevăzute au fremătat deasupra capului primului ales al lui Dumnezeu - tâlharul de la drumul mare, şi o umbră s-a aşezat pe faţa lui. El a răsuflat adânc şi capul i s-a aplecat pe piept.

- Jur pe Jupiter, - a şoptit nedumerit centurionul care stătea lângă mine, - ce lucruri minunate se petrec astăzi. Dară el a şi murit!

- Priveşte, Arghive, - mi-a zis mie Arraim, şi mâna lui s-a aşezat pe umărul meu.

Şi iată negura, care demult se acumula la orizont, s-a apropiat şi mai mult şi s-a făcut mai întunecoasă. Şi eu, Thales di Argos, am văzut cum din ea au crescut două aripi gigantice negre, asemănătoare aripilor de liliac, cum s-au deschis doi ochi mari de culoare roşie ca sângele, cum s-a conturat o faţă mândră, puternică ca răsuflarea Haosului, cu triunghiul răsturnat asupra ei, şi iată acest necunoscut şi dureros „ceva” s-a lăsat asupra Golgotei.

Şi în întuneric a răsunat un trăsnet teribil, şi pământul i-a răspuns cu un cutremur.

S-a auzi mugetul mulţimii omeneşti care, cuprinsă de groază, s-a aruncat în fugă prin întuneric apucând fiecare în ce part nimerea, căzând în găuri şi gropi, răsturnându-se şi călcându-se unii pe alţii.

Iar ceaţa neagră s-a înghemuit într-un corp rotund gigantic, ca un corp de Şarpe, şi s-a târât încet spre Golgota, o, minune din minunile Cosmosului! Capul cu ochii roşii ca sângele s-a aplecat la picioarele însângerate ale Răstignitului şi urechile mele, urechile marelui iniţiat, au auzit o armonie specială a Haosului, care parcă se ridica cu îndepărtate bubuituri de tunet din bezne nevăzute ale Creaţiei. Aceasta a fost vocea Întunericului însuşi, vocea Marelui Stăpân al Materiei Nerevelate în Duh. El a zis:

- Luminate Frate! Tu mi-ai luat servitorul la Tine, ia-l dară şi pe Stăpânul lumii...

- Ei vino, Suferindule! – slab a răsunat răspunsul de pe cruce.

- Şi sămânţa femeii a zdrobit capul Şarpelui! - am auzit şoapta metalică a lui Arraim. - S-a făcut Marea Taină a Împăcării. Priveşte, Arghive!..

Şi atunci în faţa ochilor mei s-a desfăşurat un tablou atât de minunat, pe care niciodată nu am să-l mai văd, chiar dacă bilioane de mari cicluri de creaţie ar trece prin faţa mea. S-a aprins Lumină Mare şi snopul ei, larg ca orizontul, s-a ridicat spre cer. Şi în snopul acestei Lumini eu am văzut capul Răstignitului de o frumuseţe dumnezeiască, străluminată de o atare expresie nespusă a Dumnezeieștii Iubiri, încât chiar corurile arhanghelilor nu o pot reda.

Şi iată, alături de capul lui Dumnezeu, care părăsise trupul, s-a proiectat un alt cap, de o frumuseţe desăvârşită, dar una omenească. Nu s-au şters încă de pe el semnele marii suferinţe, nu s-au dus încă cu totul semnele luptei cosmice, dar ochii nu mai erau roşii ca sângele, ci luceau ca adâncul cerului de miază-zi şi ardeau de iubirea necunoscută oamenilor, îndreptată spre Christos Învingătorul.

- Naşterea noului Arhanghel, - a şoptit Arraim.

Şi tot aici, între aceste două gigantice figuri, palpita un snop de lumină albă, care cu bucurie aluneca lângă pieptul Domnului. Acesta era sufletul eliberat al tâlharului de pe drumul mare al Tyrului.

Şi parcă coarda unei harpe gigantice s-a rupt în ceruri, şi-un sunet încet a trecut deasupra Pământului:

- S-a sfârşit!

Şi s-a târât de pe colină corpul Şarpelui decapitat, împrăștiindu-se în spaţiu. S-a făcut mai luminos.

Tulburat de cele întâmplate, m-am apropiat de cruce împreună cu Arraim şi ridicând ochii spre Cel Răstignit I-am văzut ochii, încă vii, însă în ei nu mai era duh. Aceasta era doar firea omenească, suferindă, nemărginit de bună, nemărginit de iubitoare, nemărginit de iluminată, însă doar umană. Duhul a părăsit-o, lăsând-o la ultima singurătate chinuitoare. Şi firea omenească a gemut:

- Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

- Jur pe Jupiter! Eu nu mai pot suporta! - a ţipat răguşit lângă mine centurionul şi smulgând din mâna unui soldat palid ca moartea o suliţă, cu forţă a înfipt-o în coasta Răstignitului.

- Fie că îmi calc jurământul, micşorându-i chinurile, - a zis centurionul aţintind asupra mea privirea-i aproape nebună, - dar la ce am fost martor azi n-ar fi putut suferi nici August în persoană! Ce negură a fost asta, ce voci, cine era cel executat? Spune-mi, înţeleptule etiopian! - cu vocea tremurătoare s-a adresat el către Arraim.

- Tu singur, nu de mult ai spus, soldatule, acela era Fiul lui Dumnezeu, - i-a răspuns Arraim.

Nedumerit mişcând mâinile, brutalul roman, cu expresia unei chinuitoare, nesoluţionate întrebări se uita la faţa deja învăluită de umbra morţii a Galileeanului.

Eu încet m-am întors şi am privit peste tot în jur. Numai doi soldaţi palizi şi speriaţi de moarte erau în picioare, restul erau culcaţi cu feţele la pământ. Mulţimea era plecată. Nu departe era rostogolit cadavrul micului preot cu faţa acoperită de spumă sângeroasă. Lângă Crucea Domnului era tot aceeaşi femeie, lipită la picioarele Răstignitului, şi Ioan, adâncit în rugăciune, trist, dar iluminat. Chiar în faţa crucii era figura puternică a soldatului roman, cât şi doi fii ai înţelepciunii: eu şi Arraim. Iată care era mediul ultimelor momente din viaţa lui Dumnezeu pe Pământ.

În corpul nefericitului zaraf încă licărea viaţă. Centurionul revenit stăpân pe sine a dat soldului ordin să-i zdrobească fluierele picioarelor, iar singur gânditor s-a dus deoparte.

În acest moment din tufele din apropiere au început să apară feţele palide de femei şi ale discipolilor Galileeanului. Am recunoscut-o pe Măria din Magdala şi pe Petru. Văzându-mă pe mine, Măria a alergat la mine şi plângând m-a întrebat:

- Eline înţelept! Oare El a putut muri?

- El va învia, Mărie, - am răspuns eu, văzând chinurile ei şi am înconjurat-o cu căldura înţelepciunii mele.

Ea a tresărit şi s-a îndreptat:

- Eu ştiam asta! Îţi mulţumesc, înţeleptule, - a şoptit ea şi apropiindu-se de Cruce s-a lipit de picioarele Celui Răstignit.

Centurionul privea distrat această scenă.

- Jur pe Jupiter! Eu nu ştiu ce să fac, - bombănea el.

- Nu te tulbura, viteazule soldat, - i-a zis Arraim luându-l de mână. - Eu cunosc toate intenţiile onorabilului Pilat din Pont, care îmi este prieten, şi crede-mă că indulgenţa ta faţă de femei şi de ucenicii Răstignitului nu va fi condamnată de el. Eu ştiu că el dă trupul Lui veneratorilor Săi.

- Îţi mulţumesc, etiopianule, - i-a răspuns centurionul, ştergând sudoarea ce-i curgea şiroi pe faţă. - Oare nu poţi să-mi spui de la cine pot afla mai amănunţit cine a fost Răstignitul şi ce înseamnă cuvintele «Fiul lui Dumnezeu» pe care fără voia mea le-a pronunţat limba mea? Şi ce fel de minuni sunt acestea ale căror martor am fost eu azi?

Arraim l-a privit gânditor:

- Să nu pierzi din vedere pe discipolul acesta, - şi-l arătă pe Ioan. - El îţi va povesti totul şi vei afla cine a fost Răstignitul.

- Şi vei fi primul creştin răstignit pe cruce, - a adăugat el în şoaptă, adresându-se mie. - Să plecăm de aici, Arghive, - a zis el tare, - ca să nu fie ochi de prisos care să privească exprimarea tristeții Maicii.

Noi încet am început să coborâm de pe culme. Ici şi colo erau încă culcaţi oameni care nu îşi reveniseră din spaimă. Câteva case s-au ruinat din cauza cutremurului. Cerul s-a curăţat un pic, dar noaptea deja îşi aşternea vălul asupra pământului, care încă se mai cutremura din când în când.

În depărtare am văzut un grup de oameni care se grăbeau. Între ei am recunoscut barba mare şi albă a înţeleptului Iosif din Arimateea.

Penultimul acord al Marelui Mister Cosmic se termina. Începea ultimul - Cel Grandios.

Pacea să fie cu tine, Empedocle!

Thales din Argos

#thales #argos #initiere #spiritual #esoteric #antroposofie #teosofie

0 notes

novemberaineyes · 6 years

Quote

Câinele.. este prietenul omului. Însă de ce oare? Pentru că... Câinele nu judecă lucruri, aspecte sau oameni. Pentru el, iubirea este infinită şi necondiţionată. Fără întrebări, fără a analiza. Doar iubeşte! Un câine ştie să zâmbească! Zâmbeşte. Zâmbeşte. Şi iar zâmbeşte. Ca om fiind, ajungi să te molipseşti. Zâmbeşti şi tu, dragă omule. Ajungi să te bucuri şi tu lângă câinele zâmbitor.. Omul a uitat, câinele îţi reaminteşte... Să zâmbeşti. Ca bebeluş fiind, ai zâmbit. Aşa de mult încât reuşeai să bucuri sufletele oamenilor "mari". Pentru că "adulţii" au uitat să zâmbească, e nevoie ca o fiinţă nouă, cum este bebeluşul, copilul sau câinele, să îi reamintească de ce suntem în această viaţă.. SĂ ZÂMBIM. Cu faţa, însă şi cu sufletul!

2 notes · View notes

jurnaldeoltenia · 2 years

Text

Programul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova în perioada 10 – 23 ianuarie 2022

Programul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova în perioada 10 – 23 ianuarie 2022 miercuri, 12 ianuarie 2022, ora 19:00, Sala „I.D. Sîrbu” DE LA OVIDIU LA MIHAI EMINESCU – RECITAL EXTRAORDINAR EMIL BOROGHINĂ Scenariul: Emil Boroghină Regia: Alina Hiristea Editarea video: Marius Perțe și Ciprian Duică Cu sprijinul artiștilor vizuali Șerban Savu și Iulia Pană Muzica originală: Bogdan…

View On WordPress

#”Teatrul National Marin Sorescu” Craiova #acedesiguranță #câine cu om. câine fără om #DE LA OVIDIU LA MIHAI EMINESCU #NĂPASTA #Obsesii #PROFU’ DE RELIGIE #RECITAL EXTRAORDINAR EMIL BOROGHINĂ #spectacole #spectacole craiova #teatru #teatru craiova #Teatrul Național Marin Sorescu

0 notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years

Text

Lucrarea și intrarea (8)

Am spus de atâtea ori că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este pentru a modifica spiritul fiecărei persoane, pentru a schimba sufletul fiecărei persoane în așa fel încât inima lor, care a suferit o mare traumă, să fie reformată, astfel salvându-le sufletul, care a fost atât de profund rănit de rău; este pentru a trezi spiritele oamenilor, pentru a dezgheța inimile lor reci și pentru a le permite să fie reîntinerite. Aceasta este cea mai mare dorință a lui Dumnezeu. Lasă deoparte discuția despre cât de elevate sau profunde sunt viața și experiențele oamenilor; când inimile oamenilor au fost trezite, când au fost deșteptați din visele lor și știu pe deplin răul făcut de marele balaur roșu, lucrarea de slujire a lui Dumnezeu va fi fost completă. Ziua în care se va termina lucrarea lui Dumnezeu este, de asemenea, atunci când omul va porni oficial pe calea credinței corecte în Dumnezeu. În acest moment, lucrarea de slujire lui Dumnezeu se va fi terminat: lucrarea lui Dumnezeu întrupat se va fi terminat complet, și omul va începe în mod oficial să-și facă datoria pe care ar trebui să o îndeplinească – el va face această lucrare de slujire. Aceștia sunt pașii lucrării lui Dumnezeu. Așadar, ar trebui să bâjbâiți după această cale ca să intrați în fundamentul cunoașterii acestor lucruri.

Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l înțelegeți. Intrarea omului se va îmbunătăți numai atunci când schimbările au survenit profund în inima lui, pentru că lucrarea lui Dumnezeu este mântuirea completă a omului – om care a fost răscumpărat, care încă mai trăiește sub forțele întunericului și care nu s-a dezmeticit niciodată – din acest loc de adunare a demonilor; este ca omul să poată fi eliberat de milenii de păcat și să fie iubit de către Dumnezeu, culcându-l complet la pământ pe marele balaur roșu, înființând împărăția lui Dumnezeu și aducând mai curând odihnă inimii lui Dumnezeu; este pentru a da glas, fără rezervă, urii care vă umflă piepturile, pentru a eradica microbii mucegăiți, pentru a vă permite să părăsiți această viață care nu e diferită de aceea a unui bou sau a unui cal, să nu mai fiți sclavi, să nu mai fiți călcați în picioare în voie sau comandați de către marele balaur roșu; nu veți mai aparține acestei națiuni ratate, nu îi veți mai aparține odiosului mare balaur roșu, nu veți mai fi înrobiți de el. Cuibul demonilor va fi făcut cu siguranță bucăți de către Dumnezeu și voi veți sta alături de Dumnezeu – îi aparțineți lui Dumnezeu, și nu acestui imperiu de sclavi. Dumnezeu urăște de mult această societate întunecată până în măduva oaselor Lui. Scrâșnește din dinți, disperat să-Și înfigă picioarele deasupra acestui șarpe bătrân, odios și rău, ca să nu se mai ridice vreodată și să nu mai abuzeze vreodată de om; El nu-i va scuza acțiunile din trecut, nu îi va tolera înșelarea omului, va regla conturile pentru fiecare dintre păcatele lui de-a lungul epocilor; Dumnezeu nu va fi sub nicio formă îngăduitor față de această căpetenie a tuturor relelor[1]. El o va nimici complet.

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[2] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[3] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut toată conștiința și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului! Cine a îmbrățișat lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Generație după generație, de la părinți la copii, omul înrobit L-a înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie? Mii de ani de ură sunt concentrați în inimă, milenii de păcătuire sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire dezgust? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul, nu-i mai permite să alerge ca turbatul și nu-i mai permite să stârnească atâtea necazuri câte are el chef! Acum este timpul: omul și-a adunat demult toată puterea, și-a dedicat toate eforturile, a plătit fiecare preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui demon și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice deasupra durerii și să întoarcă spatele acestui diavol bătrân și malefic. De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? De ce această societate întunecată și nefericiții ei câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o? De ce nu înțelege omul, omul care a trăit în durere și suferință? De dragul vostru, Dumnezeu a îndurat o mare suferință, cu mare durere vi L-a oferit vouă pe iubitul Lui Fiu, sânge din sângele Lui – atunci de ce încă vă faceți că nu vedeți? În ochii tuturor, respingeți venirea lui Dumnezeu și Îi refuzați prietenia lui Dumnezeu. De ce sunteți atât de lipsiți de scrupule? Sunteți dispuși să îndurați nedreptăți într-o asemenea societate întunecată? De ce, în loc să vă umpleți burțile cu milenii de vrăjmășie, vă îndopați cu „rahatul” regelui diavolilor?

Cât de mari sunt obstacolele în fața lucrării lui Dumnezeu? A știut cineva vreodată? Cu oamenii întemnițați în nuanțe superstițioase bine înrădăcinate, cine este capabil să cunoască adevăratul chip al lui Dumnezeu? Cu această cunoaștere culturală înapoiată, atât de superficială și absurdă, cum ar putea ei înțelege pe deplin cuvintele rostite de Dumnezeu? Chiar și când li se vorbește și sunt hrăniți față în față, gură la gură, cum ar putea înțelege? Uneori este ca și cum cuvintele lui Dumnezeu au fost ascultate de surzi: oamenii nu au nici cea mai mică reacție, clatină din cap și nu pricep nimic. Cum ar putea acest lucru să nu fie îngrijorător? Această „istorie culturală antică[4] și cunoaștere culturală îndepărtată” a hrănit un asemenea grup de oameni lipsiți de valoare. Această cultură antică – patrimoniu prețios – este o grămadă de gunoi! A devenit o murdărie eternă, de nedescris, cu mult timp în urmă! A învățat oamenii trucuri și tehnici de a se opune lui Dumnezeu, iar „îndrumarea blândă, ordonată”[5] a educației naționale a făcut oamenii încă și mai nesupuși față de Dumnezeu. Fiecare parte a lucrării lui Dumnezeu este extrem de dificilă, și fiecare stadiu al lucrării Lui pe pământ a fost deranjant pentru Dumnezeu. Cât de grea este lucrarea Lui pe pământ! Stadiile lucrării lui Dumnezeu pe pământ implică mari greutăți: slăbiciunea omului, deficiențele, caracterul copilăros, ignoranța, și tot ceea ce ține de om – fiecare este planificată cu meticulozitate și analizată cu scrupulozitate de către Dumnezeu. Omul este ca un tigru de hârtie pe care cineva nu îndrăznește să-l zgândăre sau provoace; la cea mai mică atingere, mușcă sau cade și își pierde calea și este ca și cum, la cea mai mică lipsă de concentrare, recidivează sau altfel Îl ignoră pe Dumnezeu, ori aleargă la tatăl lui porc și la mama lui câine ca să se răsfețe cu impuritățile trupurilor lor. Ce piedică mare! Practic, la fiecare pas al lucrării Sale, Dumnezeu este pus la încercare și aproape fiecare pas aduce un mare pericol. Cuvintele Lui sunt sincere și oneste și fără răutate, totuși, cine este dispus să le accepte? Cine este dispus să se supună pe deplin? Acest lucru Îi rupe inima lui Dumnezeu. El trudește zi și noapte pentru om, este copleșit de teamă pentru viața omului și e plin de compasiune pentru slăbiciunea omului. A suferit multe momente de cotitură în fiecare stadiu al lucrării Lui, pentru fiecare cuvânt pe care îl rostește; se află între ciocan și nicovală și se gândește la slăbiciunea, nesupunerea, caracterul copilăros și vulnerabilitatea omului… fără încetare, iar și iar. Cine a știut asta vreodată? În cine se poate El încrede? Cine ar fi în stare să înțeleagă? Pe veci urăște El păcatele omului și lipsa de coloană vertebrală, lipsa de caracter a omului și pe veci își face griji pentru vulnerabilitatea omului și contemplă calea ce se întinde înaintea omului; mereu, observând cuvintele și faptele omului, se umple de milă și furie și, mereu, vederea acestor lucruri Îi aduce durere în inimă. Până la urmă, inocenții au devenit cruzi; de ce trebuie să facă Dumnezeu mereu lucrurile dificile pentru ei? Omul slab este complet lipsit de perseverență; de ce ar trebui ca Dumnezeu să aibă mereu o asemenea furie neabătută față de el? Omul slab și lipsit de putere nu mai are nici cea mai mică vitalitate; de ce ar trebui ca Dumnezeu să-l dojenească mereu pentru nesupunerea lui? Cine poate ține piept amenințărilor lui Dumnezeu în cer? Omul, până la urmă, este fragil și, în situații disperate, Dumnezeu Și-a împins furia adânc în inimă, astfel încât omul să poată reflecta încet asupra sieși. Și totuși, omul, care este la mare ananghie, nu are nici cea mai mică apreciere față de voia lui Dumnezeu; el a fost călcat în picioare de bătrânul rege al diavolilor, totuși, este complet surprins, se ridică mereu împotriva lui Dumnezeu, sau nu este nici cald, nici rece în privința lui Dumnezeu. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, totuși, cine le-a luat în serios vreodată? Omul nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu, totuși, el rămâne imperturbabil și fără dorință arzătoare, și nu a cunoscut niciodată cu adevărat substanța bătrânului diavol. Oamenii trăiesc în Hades, în iad, dar cred că trăiesc în palatul de pe fundul mării; sunt persecutați de către marele balaur roșu, și, totuși, cred că sunt „favorizați”[6] de țara balaurului; sunt ridiculizați de diavol și, totuși, ei cred că se bucură de măiestria superlativă a trupului. Ce adunătură de mizerabili jegoși și josnici sunt! Omul a cunoscut nefericirea, dar el nu știe asta și, în această societate întunecată, suferă nenorocire după nenorocire[7], totuși, nu s-a trezit niciodată. Când va scăpa de auto-indulgența și firea sa de sclav? De ce este atât de nepăsător față de inima lui Dumnezeu? Tolerează el în tăcere opresiunea și vitregia aceasta? Nu-și dorește ziua în care va putea schimba întunericul în lumină? Nu-și dorește să mai remedieze o dată nedreptățile față de dreptate și adevăr? Este dornic să privească și să nu facă nimic în timp ce oamenii abandonează adevărul și deformează faptele? Este fericit să continue să îndure acest abuz? Este dornic să fie sclav? Este dispus să piară de mâna lui Dumnezeu odată cu sclavii acestui stat eșuat? Unde ți-e hotărârea? Unde ți-e ambiția? Unde ți-e demnitatea? Unde ți-e integritatea? Unde ți-e libertatea? Ești dispus să renunți la toată viața ta[8] pentru marele balaur roșu, regele diavolilor? Ești fericit să-l lași să te tortureze până la moarte? Chipul adâncului este haotic și întunecat, omul obișnuit, suferind de o asemenea năpastă, strigă spre Ceruri și se plânge pământului. Când va fi omul în stare să-și țină capul sus? Omul este sfrijit și scofâlcit, cum ar putea el să fie mulțumit de acest diavol crud și tiranic? De ce nu își dăruiește viața lui Dumnezeu cât mai curând cu putință? De ce mai amână, când poate termina lucrarea lui Dumnezeu? Astfel, bruscat și oprimat fără sens, întreaga-i viață va fi fost în cele din urmă irosită în van; de ce e atât de grăbit să sosească și atât de zorit să plece? De ce nu păstrează ceva prețios să-I dea lui Dumnezeu? A uitat de mileniile de ură?

Poate că mulți oameni urăsc unele dintre cuvintele lui Dumnezeu sau, poate, că nici nu le urăsc, nici nu sunt interesați de ele. Cu toate acestea, faptele nu pot deveni argumentare absurdă; nimeni nu poate rosti cuvinte care contravin faptelor. Dumnezeu S-a întrupat de data aceasta ca să facă o asemenea lucrare, să încheie lucrarea pe care El trebuie să o încheie, să aducă epoca aceasta la sfârșit, să judece epoca aceasta, să-i salveze pe cei profund păcătoși din lumea mării de năpaste și să-i transforme complet. Evreii L-au răstignit pe Dumnezeu pe cruce, sfârșind astfel călătoriile lui Dumnezeu în Iudeea. Nu după mult timp, Dumnezeu personal a venit încă o dată printre oameni, sosind în liniște în țara marelui balaur roșu. De fapt, comunitatea religioasă a statului evreu și-a atârnat de mult timp imaginea lui Isus pe pereți și, din gură, oamenii au strigat: „Doamne, Isuse Hristoase!” Ei nu știau că Isus acceptase de mult porunca Tatălui Său să se întoarcă printre oameni ca să finalizeze cel de-al doilea stadiu al lucrării Lui neterminate. În consecință, oamenii au fost luați prin surprindere când s-au uitat la El: El se născuse în mijlocul unei lumi în care trecuseră multe epoci și a apărut printre oameni cu aspectul cuiva care este absolut obișnuit. De fapt, pe măsură ce au trecut epocile, îmbrăcămintea și întregul Lui aspect s-au schimbat, ca și cum ar fi fost renăscut. Cum ar putea oamenii să știe că El este exact același Domn Isus Hristos care a coborât de pe cruce și a înviat? El nu are nici cea mai mică urmă de rană, exact cum Isus nu semănă deloc cu Iahve. Isus de astăzi este de mult lipsit de semnele vremurilor trecute. Cum ar putea oamenii să-L cunoască? Duplicitarul „Toma” se îndoiește mereu că Isus a înviat, el dorește mereu să vadă cicatricile de la cuie pe mâinile lui Isus înainte de a-și liniști mintea; fără a le fi văzut, el ar rămâne mereu pe un nor de suspiciune și este incapabil să-și pună picioarele pe pământ solid și să-L urmeze pe Isus. Sărmanul „Toma” – cum ar putea el să știe că Isus a venit să facă lucrarea cu care a fost însărcinat de către Dumnezeu Tatăl? De ce trebuie ca Isus să poarte cicatricile răstignirii? Sunt cicatricile răstignirii semnul lui Isus? El a venit ca să lucreze pentru voia Tatălui Lui; de ce ar veni îmbrăcat și împodobit ca un evreu de acum câteva mii de ani? Ar putea forma pe care o ia Dumnezeu în trup să împiedice lucrarea lui Dumnezeu? A cui este teoria aceasta? De ce, când Dumnezeu lucrează, trebuie să fie în concordanță cu imaginația omului? Singurul lucru pentru care se străduiește Dumnezeu în lucrarea Lui este ca aceasta să aibă efect. El nu respectă legea și nu există reguli pentru lucrarea Lui – cum ar putea omul să o pătrundă? Cum ar putea concepțiile omului să ajute la lucrarea lui Dumnezeu? Așadar, ați face bine să vă liniștiți cum se cuvine: nu vă agitați pentru nimicuri și nu faceți mare caz din lucruri care nu sunt decât noi pentru voi – asta te va împiedica să te faci de râs și să râdă oamenii de tine. Ai crezut în Dumnezeu în toți acești ani și, cu toate acestea, tot nu-L cunoști pe Dumnezeu; până la urmă, te afunzi în mustrare, tu, care ești „cel mai bun din clasă”[9] ești repartizat în rândurile celor mustrați. Ai face bine să nu folosești metode istețe ca să te dai mare cu trucurile tale mărunte; poate miopia ta să-L perceapă cu adevărat pe Dumnezeu, care are grijă din eternitate în eternitate? Pot experiențele tale superficiale să expună complet voința lui Dumnezeu? Nu fi încrezut! Dumnezeu, până la urmă, nu este al lumii – așadar, cum ar putea lucrarea Lui să fie așa cum te-ai așteptat tu?

Note de subsol:

1. „Căpetenia tuturor relelor” se referă la bătrânul diavol. Expresia sugerează neplăcere extremă.

2. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

3. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

4. „De demult” este folosit în batjocură.

5. „Îndrumarea blândă, ordonată” este o folosit ironic.

6. „Favorizați” este folosit ca să batjocorească oamenii care par din lemn și nu au conștiință de sine.

7. „Suferă nenorocire după nenorocire” sugerează că oamenii s-au născut pe pământul marelui balaur roșu și nu sunt în stare să-și țină capul sus.

8. „Să renunți la toată viața ta” este folosit în sens depreciativ

9. „Cel mai bun din clasă” este folosit pentru a-i batjocori pe cei care Îl urmează cu ardoare pe Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Profețiile privind cea de-a doua venire a lui isus au fost de fapt îndeplinite. Învățați mai multe despre venirea Domnului.

#Revenirea lui Isus #Calea vieții veșnice

0 notes

cercetandbisericaluidumnezeu · 4 years

Photo

Calea … (2)

Ca unul din China continentală care a acceptat Duhul lui Dumnezeu, simt profund cum calibrul nostru este cu adevărat deficitar. (Sper ca frații și surorile noastre să nu devină negativi din pricina asta - aceasta este realitatea situației). În viața Mea practică, am văzut cu claritate că ceea ce avem și ceea ce suntem este atât de înapoiat. În aspectele esențiale, acesta este modul în care ne comportăm în viață și în relația noastră cu Dumnezeu, iar în aspectele secundare, acesta se reflectă în fiecare idee și gând. Toate acestea sunt lucruri care există în mod obiectiv și sunt dificil de exprimat prin cuvinte sau prin lucruri iluzorii. Prin urmare, când spun asta, cei mai mulți oameni dau din cap și aprobă, și sunt convinși de ceea ce spun cu excepția cazului în care persoanei îi lipsește capacitatea normală de a raționa. Acel gen de persoană nu este capabilă să accepte acest fel de viziune a Mea. Poate că nu știu cum să fiu amabil și și Mă raportez direct la acel tip de persoană ca la o fiară veritabilă. Aceasta este din cauză că acel gen de persoană se află la cel mai de jos nivel ierarhic în țara marelui balaur roșu - este ca un porc sau un câine. Acest fel de persoană este deficitară cel mai mult în ce privește calibrul și nu este vrednică de a veni înaintea lui Dumnezeu. Se poate ca vorbirea Mea să fie prea lipsită de pudoare. Eu Îl reprezint pe Duhul lui Dumnezeu care lucrează în Mine și blestem o astfel de creatură mizerabilă care este asemenea unei fiare și sper ca frații și surorile Mele să nu devină șovăitori din pricina aceasta. Este posibil să nu avem o astfel de persoană în mijlocul nostru dar, indiferent care este adevărul, cred că acel gen de persoană ar trebui tratată astfel. Ce crezi?

Câteva mii de ani ai imperiului marelui balaur roșu au fost corupți de-a lungul vremii și, din cauză că s-a împotrivit lui Dumnezeu în mod continuu, Dumnezeu a blestemat această țară și a tratat-o cu mânie și, mai apoi, Și-a împărțit mustrarea. Această țară blestemată de Dumnezeu a avut parte de discriminare rasială și încă se află într-o stare înapoiată. Țara în care ne-am născut este locul de adunare al multor duhuri necurate și, prin urmare, ele aleargă în voie și caută să stăpânească peste acest ținut. Acest lucru a condus la întinarea celor care s-au născut aici. Obiceiurile, tradițiile, ideile și conceptele oamenilor sunt înapoiate și învechite, așa că aceștia își formează tot felul de concepții despre Dumnezeu de care nu au reușit să se lepede până în prezent. În mod specific, ei se poartă într-un fel înaintea lui Dumnezeu și într-un alt fel pe la spatele Lui, crezând că Îl slujesc pe Dumnezeu când, de fapt, ei îl venerează pe Satana. Aceasta este dovada unei înapoieri crase. Dumnezeu a lucrat atât de mult în China continentală și a rostit atât de multe din cuvintele Sale, dar oamenii sunt încă din cale afară de amorțiți și indiferenți. Ei își continuă lucrul ca și mai înainte și nu înțeleg câtuși de puțin cuvintele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a declarat că nu exista niciun viitor și nicio nădejde, o biserică ce era însuflețită de căldura verii a căzut imediat într-o iarnă rece. Adevăratul ego al oamenilor a fost expus în lumina zilei, iar încrederea, dragostea și tăria de dinainte, toate au dispărut fără urmă. Până acum, niciunul nu și-a recăpătat vitalitatea. Prin cuvinte, ei spun că Îl iubesc pe Dumnezeu dar, cu toate că nu îndrăznesc să se plângă în inimile lor, indiferent de situație, pur și simplu nu au acea dragoste. Ce poate fi asta? Cred că frații și surorile noastre vor confirma acest fapt. Fie ca Dumnezeu să ne lumineze ca toți să Îi putem cunoaște frumusețea, să Îl putem iubi pe Dumnezeul nostru din adâncul inimii și să ne exprimăm dragostea pe care cu toții o avem pentru Dumnezeu în diferite situații; fie ca Dumnezeu să ne dea inimi statornice, pline de o dragoste neprefăcută pentru El - aceasta nădăjduiesc. Acum că am spus asta, simt puțină compasiune pentru frații și pentru surorile Mele care trăiesc și ei în acest ținut mizer, astfel că M-am umplut de mânie față de marele balaur roșu. El ne împiedică dragostea pentru Dumnezeu și ne ademenește în lăcomia noastră cu privire la perspectivele noastre de viitor. Ne ispitește să fim negativiști, să ne împotrivim lui Dumnezeu. Marele balaur roșu a fost cel care ne-a înșelat, ne-a corupt și ne-a pustiit până acum, până în punctul în care nu suntem capabili să răsplătim dragostea lui Dumnezeu din inimă. Avem imboldul în inimi, dar în pofida acestui fapt, suntem lipsiți de putere. Toți suntem victime ale lui. Din acest motiv, îl urăsc din adâncul ființei Mele și de-abia aștept să îl distrug. Totuși, când Mă gândesc din nou, aceasta nu ar ajuta cu nimic și ar produce necaz lui Dumnezeu, deci Mă întorc la aceste cuvinte - Îmi pun inima să fac voia Lui - Dumnezeu iubitor. Aceasta este calea pe care o apuc - este calea pe care Eu, una din creaturile Sale, trebuie să pășesc. Așa trebuie să Îmi petrec viața. Acestea sunt cuvinte din inima Mea și sper că frații și surorile Mele vor obține o oarecare încurajare după ce citesc aceste cuvinte, astfel încât inima Mea să găsească puțină pace. Căci scopul Meu este să fac voia lui Dumnezeu și, astfel, să trăiesc o viață plină de semnificație și claritate. Făcând aceasta, voi putea să mor fără regrete, cu o inimă plină de mulțumire și mângâiere. Ți-ar plăcea să faci așa? Ești tu o persoană cu o astfel de hotărâre?

Puterea cea mare a lui Dumnezeu este că poate să lucreze în cei numiți „Omul bolnav din estul Asiei”. Este umilința și ascunderea Lui. Indiferent cât de aspre sunt cuvintele Lui sau mustrarea Lui la adresa noastră, noi trebuie să Îl lăudăm din adâncul inimii pentru umilința Lui și să Îl iubim pentru aceasta până la capăt. Oamenii care au fost în robia Satanei timp de câteva mii de ani au continuat să trăiască sub influența acestuia și nu s-au debarasat de ea. Au continuat să bâjbâie și să se străduiască din răsputeri. În trecut ardeau tămâie, se închinau și îl venerau pe Satana și erau în strânsă legătură cu familia și cu situațiile seculare complicate precum și cu interacțiunile sociale. Ei nu au fost capabili să se debaraseze de acestea. În acest fel de societate în care oamenii se luptă pe viață și pe moarte, unde poate găsi cineva o viață semnificativă? Ce își amintesc oamenii este o viață de suferință și, din fericire, Dumnezeu a mântuit acești oameni nevinovați, plasându-ne viețile în grija și protecția Sa, astfel încât viețile noastre sunt fericite și lipsite de multele îngrijorări. Am continuat să trăim sub harul Lui până acum. Nu este aceasta binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar îndrăzni cineva să Îi ceară lui Dumnezeu lucruri extravagante? Ne-a dat El oare atât de puțin? Încă nu sunteți mulțumiți? Cred că a sosit timpul să-I răsplătim dragostea lui Dumnezeu. Cu toate că suntem nu puțin ridiculizați, calomniați și persecutați deoarece urmăm calea credinței în Dumnezeu, cred că acest lucru este semnificativ. Este un lucru de slavă, nu de rușine, și, indiferent de situație, binecuvântările de care ne bucurăm nu sunt deloc neînsemnate. În nenumărate vremuri de dezamăgire, cuvintele lui Dumnezeu ne-au adus mângâiere și, înainte să ne dăm seama, durerea s-a transformat în bucurie. În nenumărate vremuri de lipsuri, Dumnezeu ne-a dat binecuvântări și, prin cuvintele Lui, am fost asigurați. În nenumărate vremuri de boală, cuvintele lui Dumnezeu ne-au adus viață - am fost izbăviți de pericol și din pericol am ajuns la adăpost. Deja te-ai bucurat de atât de multe lucruri ca acestea fără să îți dai seama. Oare este posibil să nu îți amintești?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Revenirea lui Isus #Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului #Duhul Sfânt

0 notes

kateellawolf · 7 years

Text

Nu sunt isterică! sunt isterică. Nu plâng! plâng. Dispari! și nu știu prin ce să te fac să rămâi. Eu nu m-am considerat niciodată o feministă. Sigur, era o vreme când mă guduram de plăcere, citind ,,aforismele" lui Coco Chanel. Să nu uităm, totuși, că moartea i-a fost chin. Eu nu sunt feministă. Nu mă pot identifica. Nu sunt o femeie puternică. Nu sunt decât din punct de vedere moral; m-am născut cu tăria și cinismul unui bărbat. Dar sunt slabă și instabilă, violentă, naivă, proastă până în măduvă și romantică fără leac. Nu sunt independentă. Doamne, numai eu știu cât sunt de dependentă. Mă lipesc de tot ce-mi place. Sunt vicioasă și ador să fiu întreținută. Să plătească el, să-mi cumpere el, să mă plimbe el. Ca în romanele mele preferate. Eu nu sunt independentă, sunt doar liberă. Sunt destul de liberă încât să dau doi bani pe dependența mea, dacă ea îmi încalcă libertatea. Și îmi place să muncesc. Pe brânci. Dar nu mă interesează banii. Banii să îmi fie furnizați. Eu nu mă pricep; sunt risipitoare și îndrăgostită de haine, accesorii și pantofi, de opere de artă, de cărți și de concerte. Tata să îmi dea ce să pot cheltui. Sau fratele meu. Sau un Pascalopol. Desigur, aș trăi în noroi și aș munci pentru pâinea mea ca un câine, doar ca să am dragoste. Nu mi-aș da iubirea pentru dependență. Poate doar pentru libertate și adevăr. Poate pentru dreptate. Și pentru artă. Trebuie să mă mai gândesc... Nu sunt emancipată. Nu mă interesează să fiu egală masculilor. Nu înțeleg de ce e așa de greu de acceptat că bărbatul e construit astfel încât să conducă lumea. ,,This is a man's world." A nu se trece cu vederea peste ce validează maxima: ,,But it would be nothing without a woman or a girl." Nu vreau să fiu o ipocrită. Nu pot striga că vreau egalitate, dar în același timp să sper la flori, la maniere, la tot ce ține de un gentilom. Deși, Doamne, eu sunt din multe puncte de vedere, un gentilom. Și m-am defeminizat în nenumărate rânduri. Și îmi stă bine să fiu regină. Semiramida lui Voltaire, cu fundul pe tron și cârdul de amanți la picioare. Sigur. Dar puterea le știrbește pe toate. Și iată, astfel, că totul e relativ. Nu sunt feministă. Dar sunt un om cu principii bine înfipte și pasiune pentru etică, dreptate și adevăr. Femeile sunt femei și bărbații sunt bărbați. Bărbații pot plânge, iar femeile pot mirosi a praf de pușcă. Iar farmecul acestor împletituri nu va destabiliza niciodată echilibrul. Și testiculele femeilor ca mine vor fi, totdeauna, imaginare. Dar toți, deopotrivă bărbați și femei suntem oameni. Iar drepturile și libertățile sunt pentru oameni. Libertatea e pentru om. Obligațiile sunt aceleași. Sexul nu te face diferit în treburile minții și ale sufletului. Femeile pot fi la fel de inteligente. Bărbații pot fi la fel de senzitivi. Femeile pot fi la fel de puternice. Bărbații pot fi la fel de vulnerabili. Ca? Cine... Ca oamenii.

8 notes · View notes

martin9395 · 4 years

Text

Sesiune De Antrenament, Folosind O Zgardă Electronică Cu Control Prin Telecomandă

În acest articol vom explica cum trebuie să aibă loc o sesiune de antrenament, folosind o zgardă electronică cu control prin telecomandă. Garduri Electrice

Puteți utiliza zgarda electronică în două moduri:

Să procesați o anumită comandă care câinele dvs. să o îndeplinească sau să îndepărtați un obicei dăunător. Zgarda Antilatrat

Utilizați dispozitivul în timpul unei plimbări pentru a controla și a împiedica atacarea unui alt câine, a mânca un obiect, a fugi sau a întreprinde orice altă acțiune nepermisă. Zgarda Electrica

Procesare comandă:

Vom începe cu cel mai important detaliu, și anume durata unei sesiuni de formare. Sesiunea de antrenament trebuie să fie scurtă și să lase un efect pozitiv și o amintire a animalului dvs. Zgarda Dresaj de companie. Dacă practicați sesiuni de antrenament mai lungi, riscați ca câinele să-și piardă concentrarea sau să lăsați o amintire și un rezultat negativ. Vă recomandăm să faceți 3 sesiuni a câte 5 minute pe zi sau 1 sesiune a câte 15-20 de minute pe zi.

Cum ar trebui să aibă loc o sesiune de antrenament zilnică în care procesăm o comandă cu care câinele nostru să se întoarcă la noi:

Zgarda poate fi purtată 12 ore pe zi, deci puneți zgarda câinelui, indiferent dacă o folosiți sau nu. Este necesar ca el să se obișnuiască cu ea. Zgarda Electrica Dresaj

Pentru primele sesiuni de instruire, folosiți o ocazie suplimentară.

Pregătiți, obligatoriu, granule în buzunar.

Găsiți un loc liniștit unde tu și câinele tău sunteți singuri, astfel încât să nu fie nimic care să-l distragă.

Plimbați-vă calm și așteptați să meargă într-o altă direcție.

Chemați-l la voi cu comanda voastră (de exemplu: “Aici”).

Dacă se întoarce, așteptați alt moment, dacă nu se întoarce, repetați comanda și utilizați vibrații sau sunet. După vibrații, utilizați un impuls electric la cel mai scăzut nivel posibil, de exemplu nivelul 1, dacă nu răspunde, creșteți treptat nivelul. De asemenea, îl puteți ajuta cu motivul.

În momentul în care câinele se întoarce, dă-i câteva granule imediat, mângâie-l și joacă-te cu el. Zgarda Dresaj Caini

Cel mai important lucru este ca el să înțeleagă că atunci când se întoarce, el execută comanda corectă.

Scopul impulsului electric este să-l distragă de la ceea ce a început să facă și să vă audă.

Puteți procesa și alte comenzi în același mod.

Când vă antrenați câinele, puteți să-l plimbați fără motiv și să folosiți numai sunet sau vibrații.

Plimbare:

O plimbare obișnuită poate ascunde multe riscuri. De exemplu, câinele dvs. poate mânca ceva dăunător pentru el, poate ataca un om sau un alt câine, poate fugi, poate ieși în fața unei mașini.

Toate acestea pot fi prevenite după ce educați câinele cu zgarda electronică.

Puteți controla câinele fără a fi nevoie de un pretext sau de o zgardă strânsă.

Amintiți-vă că ori de câte ori utilizați zgarda electronică, trebuie să-l mângâiați și să vă jucați cu animalul dumneavoastră de companie. Arătați-i că sunteți foarte mulțumiți de el, când vă respectă comenzile.

0 notes

turistprinro · 5 years

Text

Muntele întotdeauna surprinde, iar toamna este anotimpul care surprinde, în mod natural, prin culoare. Văile împădurite, unde se trece progresiv de la galben la ruginiu sau piscurile semețe care-și schimbă culoarea în funcție de cum bate soarele, apele repezi și reci pe care plutesc frunzele copacilor, animalele care se pregătesc de iernat sau oamenii care își fac ultimele pregătiri înainte de iarnă, toate acestea fac parte din viața de zi cu zi, dar, mai ales, constituie peisajul în zonele rurale, de munte.

Peisaj în Poiana Mărului, județul Brașov

Exact asta a fost imaginea pe care am văzut-o când am ajuns pentru prima oară în Poiana Mărului, la poalele Pietrei Craiului. Un firicel de fum pe la coșul unei case, gospodine preocupate de conservele pentru iarnă, oile adunate pentru iernat, vitele în grajduri așteptând, înfrigurate, parcă, prima zi de iarnă.

Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Toate crează un peisaj idilic perfect completat de ospitalitatea oamenilor. Nu mai țin minte exact ce zi a săptămânii era, dar știu că am apucat pe un drum forestier pentru a surprinde natura de la înălțime. După câteva sute de metri am dat peste o pensiune, pe partea dreaptă a drumului. Am aflat că se numește Pensiunea Anca și Nicușor.

Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Un câine dădea vesel din coadă când a văzut mașina. Mi-a inspirat încredere așa că am coborât să dau binețe. Mi-a plăcut foarte mult construcția. O casă specifică zonelor de munte cu teren mare, încă verde, semn că, aici, toamna mai avea multe de spus, un foișor cu grătar și loc pentru ceaun, un spațiu de joacă pentru copii cu trambulină și leagăn.

În curtea Pensiunii Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Am urcat treptele Pensiunii Anca și Nicușor și am fost întâmpinat de doamna Anca, proprietarul pensiunii. Fiind în timpul săptămânii, nu se aștepta la musafiri, așa că, am prins-o în momentul în care aranja ultimele treburi ale casei înainte să plece la lucru. Fără să stea prea mult pe gânduri și fără să mă întrebe măcar dacă vreau să rămân peste noapte m-a servit imediat cu o cafea și și-a cerut scuze pentru că mai are câteva lucruri de aranjat.

În curtea Pensiunii Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Am urmat-o fără să crâcnesc, unde în altă parte decât în bucătărie. Aici domnea un miros domol de lapte proaspăt, lucru pe care mi l-a confirmat spunându-mi că, abia a muls vaca. Am întrebat cum se descurcă și cu pensiunea și cu serviciul. Mi-a spus foarte simplu, că s-a obișnuit și îi place să aibă musafiri pentru că mai are cu cine schimba o vorbă și afla lucruri noi, cunoaște oameni noi.

Bucătăria Pensiunii Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

După ce am schimbat câteva vorbe m-a invitat să-mi arate casa. O casă cu 5 camere, foarte bine organizată și întreținută. Pensiunea Anca și Nicușor are 3 camere cu două paturi, una cu trei paturi și una cu patru paturi așteaptă, curate și proaspete să-ți primească musafirii.

Cameră în Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

De asemenea, o bucătărie complet utilată, un salon pentru servit masa și un loc special amenajat cu grătar și loc pentru ceaun așteaptă bucuroase venirea celor pentru care muntele și aerul curat constituie o modalitate de relaxare și încărcare a bateriilor. Spațiul oferit de Pensiunea Anca și Nicușor este foarte generos și bine întreținut.

Sala pentru servit masa la Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Pentru cei dornici de drumeții, Piatra Craiului își dezvăluie cu bucurie aleile și potecile montane. Liniștea de aici este aproape deranjantă, aproape că îți auzi respirația, iar în jurul tău totul pare ireal, rupt dintr-un film de pe altă planetă. Din când în când un câine mai are ceva de spus sau un cocoș tulbură liniștea din zonă.

Interior la Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Pentru cei care vor să viziteze zona, la distanță foarte mică de Pensiunea Anca și Nicușor, se află Castelul Bran, Cetatea Râșnov, Rezervația de urși de la Zărnești sau Schitul Grota de la Șinca Veche.

Cameră în Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Apropiindu-se ora la care doamna Anca Orzan trebuia să plece la lucru, am decis să mulțumesc pentru ospitalitate și să-mi văd și eu de ale mele așa că am mulțumit frumos și am dat să plec. Doamna Anca a deschis frigiderul și mi-a pus în brațe o sticlă cu lapte. Cu cel mai natural aer din lume mi-a spus foarte simplu: „să duceți laptele ăsta acasă, ca la București nu găsiți așa ceva”. Am rămas uimit, cu sticla de lapte în mână. Am încercat să refuz, dar am realizat că acest cadou a venit din suflet. Am mulțumit frumos și m-am deplasat către mașină.

Cameră în Pensiunea Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov

Iată deci, că, omul sfințește locul, iar Poiana Mărului este plină de astfel de exemple care fac cinste locului și zonei. Am plecat cu promisiunea că voi reveni negreșit, aici, la Pensiunea Anca și Nicușor, măcar pentru a-mi arăta considerația față de acest om absolut special și ospitalier.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru

Casa Anca și Nicușor, Poiana Mărului, județul Brașov Muntele întotdeauna surprinde, iar toamna este anotimpul care surprinde, în mod natural, prin culoare. Văile împădurite, unde se trece progresiv de la galben la ruginiu sau piscurile semețe care-și schimbă culoarea în funcție de cum bate soarele, apele repezi și reci pe care plutesc frunzele copacilor, animalele care se pregătesc de iernat sau oamenii care își fac ultimele pregătiri înainte de iarnă, toate acestea fac parte din viața de zi cu zi, dar, mai ales, constituie peisajul în zonele rurale, de munte.

0 notes

rudyroth79 · 5 years

Text

Născut la Praga în ziua de 3 iulie 1883, Franz Kafka (m. 3 iunie 1924, Kierling, Austria) era fiul lui Hermann Kafka (1852 – 1931), negustor şi fabricant, şi al Juliei (1856 – 1934), născută Löwy, într-o familie bogată din Poděbrady.

Cei doi fraţi, Georg şi Heinrich, mai tineri decât viitorul scriitor, mor la vârsta copilăriei. Surorile sale, Gabrielle (Elli), Valerie (Valli), Otillie (Ottla), născute în 1889, 1890, 1892, aveau să-şi găsească sfârşitul în timpul celui de-al doilea război mondial, în ghetto-ul de la Łódź, unde fuseseră deportate. Numele Kafka (Kavka), spune Max Brod, prietenul cel mai apropiat şi editorul unei părţi importante a operei lui Franz Kafka, după moartea scriitorului, era răspândit printre evreii cehi. ”Kavka” înseamnă ”stăncuţă alpină cu capul mare şi coada stufoasă”.

Această pasăre era emblema de pe firma magazinului lui Hermann şi apărea pe plicurile folosite de Franz Kafka în tinereţe. Germana era limba maternă a cel puţin 10% din populaţia oraşului Praga la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Relaţia dificilă dintre tată şi fiu domină copilăria lui Kafka, înscris la şcoala primară de la Fleischmarket (Piaţa de carne), în str. Másna, unde primeşte o educaţie limitată. În 1901 absolvă Gimnaziul Altstädter. Este interesat de literatură şi de ideile socialiste, scrie câteva scenete de teatru jucate în familie de surorile sale. E preocupat de teatrul lui Ibsen şi de teoria darwinistă, îi citeşte pe Spinoza, Nietzsche, Hofmannsthal, Flaubert Brentano, Kleist. ”Casa Buddenbrook” (1901) de Thomas Mann îl entuziasmează, la fel ca şi proza marilor scriitori ruşi. În perioada 1901 – 1906 studiază, timp de două semestre, germanistica, apoi dreptul la Universitatea Germană din Praga. În 18 iunie obţine titlul de doctor în drept. Un an şi jumătate face practică în biroul de avocatură al unui unchi, pentru ca în iulie 1908 să intre în serviciul Companiei de asigurări împotriva accidentelor, unde va lucra până la pensionare, în 1922. Conştiincios, suportă cu resemnare mediocritatea carierei de funcţionar. Din 1907 datează povestirile care vor apărea în 1958 în volumul ”Pregătiri de nuntă la ţară”, ”Descrierea unei lupte”, ”Odradek” ş.c.l., menţionate de Max Brod în revista berlineză ”Die Gegenwart”. În 1910 începe scrierea ”Jurnalului” şi călătoreşte cu Max Brod la Paris. 1912 este un an decisiv pentru activitatea prozatorului. Începe să scrie romanul ”America” (”Dispărutul”), în noiembrie–decembrie scrie nuvela ”Metamorfoza”, publicată după trei ani, în decembrie citeşte în public ”Verdictul”. În iunie 1914 se logodeşte la Berlin cu Felice Bauer, dar după o lună rupe logodna. A doua logodnă cu Felice Bauer va avea o soartă asemănătoare, fiind ruptă după câteva luni, în decembrie 1917, după ce i se pusese diagnosticul de tuberculoză pulmonară. În noiembrie 1916, citise în public, la München, ”Colonia penitenciară”, publicată în 1919, când se logodeşte cu Julie Wohryzeck. ”Scrisoare către tata”, mărturia cea mai elocventă a complexului de inferioritate trăit de Franz Kafka, apare în noiembrie 1919, în Silezia:

”Dragă tată,

M-ai întrebat nu de mult de ce spun că mă tem de tine. Ca de obicei n-am fost în stare să-ţi dau nici un răspuns, pe de o parte tocmai fiindcă mă tem de tine şi pe de altă parte fiindcă explicaţia acestui sentiment e mult prea complexă pentru ca s-o pot face prin viu grai. Şi dacă încerc să-ţi dau un răspuns în scris, nu va fi nici el decât foarte aproximativ, deoarece până şi în scris teama şi consecinţele ei rămân un obstacol în relaţiile dintre noi doi şi pentru că am atât de mult material încât îmi depăşeşte şi memoria şi puterea de înţelegere.”

Acest complex trăit cu intensitate, explicabil doar până la un punct prin elementele biografice, aproape straniu, dacă nu cumva absurd, se resimte din plin în ”Verdictul”, ”America” şi ”Metamorfoza”.

Kafka și realismul absurd

”Metamorfoza” (”Die Verwandlung”) este povestea noii vieţi a comerciantului Gregor Samsa, care se trezeşte într-o dimineaţă transformat într-o insectă, probabil un gândac. Nimeni nu-l înţelege, nici măcar şeful care, venit să-l ia la muncă, pleacă nervos. Această alegorie coşmarescă, spune Kafka în ”Convorbirile cu Gustav Janouch”, ”nu este o confesiune, ci într-un anume sens, o indiscreţie autobiografică”. Samsa ”sună ca o criptogramă pentru Kafka.” ”Gregor Samsa este celibatarul sisific, motivaţia lui în existenţă fiind una de ordin funcţional. Transformarea lui în miriapod, anulat ca individ ce-şi poate motiva dreptul la viaţă, alienat de părinţi, privat de amorul sororal, Gregor Samsa acceptă moartea ca o necesitate, într-o lume situată sub zodia utilului.” (Romul Munteanu, Prefaţă la vol. Franz Kafka, ”Procesul”, Bucureşti, Editura Minerva, BPT, 1977).

”Metamorfoza” este ”înainte de toate povestea unui om care se vede abandonat de semenii săi. Pentru Gregor, viitorul profesional, viaţa familială şi socială sunt definitiv compromise. Orice nouă încercare de revenire este exclusă. […] Se regăseşte aici o constantă a tematicii lui Kafka: absenţa sensului vieţii. Nici o problemă metafizică în Metamorfoza. Trebuie văzut exact ceea ce este. Nimeni nu se întreabă care ar fi motivul ştiinţific al metamorfozei. Ea s-a petrecut, pur şi simplu, ca o fatalitate care poate cădea pe capul oricui, în orice moment. Nu poţi schimba nimic şi este inutil să te întrebi care este motivul. Viaţa, pe cât de absurdă, trebuie trăită aşa cum e; dacă nu, rămâne întotdeauna moartea… Iată de ce elementul fantastic inevitabil în punctul de plecare al Metamorfozei este repede eliminat de un realism absurd.” (Walter Paisley).

În decembrie 1920, după ce în vară se îndrăgostise de jurnalista cehă Milena Jerenská, Franz Kafka este internat în sanatoriul Matliary din Munţii Tatra. Boala se agravează. În 1922 lucrează la romanul ”Castelul”, care va apărea postum, în 1926, ca şi ”Procesul” (1925), scrie ”Cercetările unui câine” şi ”Un artist al foamei”. În 1923 doreşte să se însoare cu Dora Dymant, pe care o cunoscuse în staţiunea balneară Müritz. Hermann Kafka se opune căsătoriei. În 17 martie 1924 este adus de Max Brod în casa părintească de la Praga, în stare gravă. Tratamentul în sanatoriul de la Kierling, lângă Viena, rămâne fără rezultate. Moare în 3 iunie 1924. Este înmormântat în 11 iunie, în Cimitirul evreiesc din Praga.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Max Brod ar fi urmat dorința lui Kafka de a-i distruge manuscrisele? Cu dispariția a două dintre cele mai importante scrieri ale sale, romanele ”Castelul” și ”Procesul”, influența lui Kafka nu ar fi fost, fără îndoială, atât de puternică pentru proza modernă și în general pentru filosofia absurdului și toate derivatele ei, atât de cultivate de existențialiști. Nu vreau să spun că opera sa ar fi fost una de plan secund, dar interesul acordat ”Coloniei penitenciare”, ”Metamorfozei” și altor povestiri nu ar fi putut egala faima dobîndită cu cele două romane, de referință pentru viziunea asupra condiției umane la mijlocul secolului al XX-lea. Universul kafkian, cu nota lui specifică de presiune psihologică, vină necunoscută, acuzații absurde, birocrație monstruoasă, claustrare, coșmar, a impus o reconsiderare nu numai a unor teme consacrate, a sondării psihologiei abisale și a problemei libertății, ci și la nivelul scriiturii. În miezul cotidianului celui mai banal se află absurdul existențial, în înlănțuirea logică, firească, a vieții apare inexplicabilul, care naște monstruosul. Albert Camus observa că ”la Kafka cele două lumi sunt cea a vieţii cotidiene, pe de o parte, şi cea a neliniştii supranaturale, pe de altă parte. Se pare că asistăm aici la o nesfârșită exploatare a cuvintelor lui Nietzsche: «Marile probleme se întâlnesc în stradă». Există în condiţia umană – e un loc comun al tuturor literaturilor – o absurditate fundamentală şi în acelaşi timp o implacabilă măreţie. Amândouă coincid, cum e şi firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorţul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufleteşti de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depăşeşte atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viaţă printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian şi absurdul prin logică.”

”Odradek”, un text de nici două pagini din ”Pregătiri de nuntă la ţară”, este una dintre cele mai stranii şi enigmatice povestiri ale lui Kafka, semnificativă pentru imaginarul scriitorului. O reproducem integral, în traducerea lui Saşa Pană:

”Unii spun că vorba Odradek e de origine slavă şi plecând de la această teză, caută să-i demonstreze formarea. Alţii pretind că, dimpotrivă, acest cuvânt este de origine germană; slava l-ar fi înrâurit numai. Nesiguranţa celor două interpretări îngăduie, pe bună dreptate, să se conchidă că nici una din amândouă nu este exactă, cu atât mai mult cu cât nici una din ele nu poate să dea sensul acestei vocabule.

Fireşte, nimeni nu s-ar gândi să se dedea la astfel de studii, dacă n-ar exista de fapt o fiinţă care se numeşte Odradek. La prima vedere, ea oferă înfăţişarea unei bobine turtite în formă de stea şi pare în adevăr încolăcită de aţă; la drept vorbind, ar putea foarte bine să fie capete vechi de aţă încâlcite şi încurcate, de cele mai felurite culori şi grosimi. Or, nu-i o simplă bobină : în centrul stelei se ridică un bastonaş pieziş, la care se adaugă unul în unghi drept. Cu ajutorul acestuia din urmă, de-o parte, şi cu una din razele stelei de cealaltă, totul se ţine ridicat ca pe două picioare.

Ai fi îndemnat să crezi că lucrul ăsta a avut odată o formă bună la oarecare întrebuinţare şi acum s-ar fi spart. Se pare că nu-i aşa: cel puţin nici o urmă nu o probează; nici o spărtură nu permite să se bănuiască aşa ceva. Totul pare, e adevărat, lipsit de sens, dar în felul său complet. Nu s-ar putea să i se adauge ceva, cu atât mai mult cu cât Odradek este extraordinar de agil şi de nepătruns.

El stă pe rând în grânar, în cuşca de sub scară, pe culoare, în sală. Pot trece, câteodată, luni întregi fără să fie văzut: fără îndoială că atunci a emigrat în alte locuinţe. Uneori, când înaintează pe palier şi-l zăreşti în jos, sprijinit de balustrada scării, îţi vine să-i vorbeşti. Bineînţeles, nu i se adresează chestiuni grele, ci e tratat – micimea sa te invită la asta – ca un copil. «Cum te numeşti?» îl întrebi. «Odradek», spune el. «Şi unde locuieşti?» Iar dânsul răspunde «Domiciliu nesigur» şi râde; dar cu un râs ce s-ar putea scoate fără plămâni, ceva care fâşâie ca frunzele moarte sub picioare. De cele mai dese ori conversaţia se termină cu atâta. Şi de altfel chiar răspunsurile acestea nu se pot căpăta totdeauna; adesea rămâne mult timp mut ca şi lemnul din care pare făcut.

Degeaba mă întreb ce va ajunge. Poate măcar să moară? Tot ceea ce moare a cunoscut un fel de scop, un fel de activitate care l-a consumat: nu este cazul pentru Odradek. Îl vom mai vedea mâine, trăgând după el capete de aţă, rostogolindu-se pe scară la picioarele copiilor mei? El nu strică poate nimănui, dar gândul, numai, că ar putea să-mi supravieţuiască, ideea asta îmi este aproape dureroasă.”

Arhiva rubricii Filă de calendar

”95 de ani de la moartea lui Franz Kafka” de Costin Tuchilă Născut la Praga în ziua de 3 iulie 1883, Franz Kafka (m. 3 iunie 1924…

#Costin Tuchilă #cultură #ficţiune #Franz Kafka #Gregor Samsa #istorie #literatură #Max Brod #Odradek #proză

0 notes

jurnaldeoltenia · 3 years

Text

Prima premieră a stagiunii la Teatru Național Marin Sorescu : câine cu om. câine fără om

Prima premieră a stagiunii 2021/2022 a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova este spectacolul câine cu om. câine fără om, producție în regia lui Radu Afrim. Primele reprezentații vor avea loc în 9, 10, 15 și 16 octombrie 2021, de la ora 17:00, în Sala I.D. Sîrbu a teatrului. câine cu om. câine fără om este cel de-al patrulea spectacol pe care Radu Afrim îl montează la Naționalul…

View On WordPress

0 notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years

Text

Lucrarea și intrarea (9)

Tradițiile etnice înrădăcinate și concepțiile mentale au aruncat, acum mult timp, o umbră asupra duhului pur și copilăros al omului, i-au atacat acestuia sufletul fără nicio urmă de umanitate, ca și cum ar fi lipsit de emoții sau orice rațiune a sinelui. Metodele acestor demoni sunt extrem de crude și este ca și cum „educația” și „creșterea” au devenit metodele tradiționale prin care regele diavolilor ucide omul; folosindu-și „învățătura profundă”, își acoperă complet sufletul urât, îmbrăcându-se în haine de oaie pentru a câștiga încrederea omului și, apoi, profitând de timpul când omul doarme ca să-l devoreze complet. Bieții oameni – cum ar putea să știe că ținutul în care au fost crescuți este țara diavolului, că cel care i-a crescut este, de fapt, un dușman care îi rănește. Totuși, omul nu se trezește deloc; după ce și-a satisfăcut foamea și setea, el se pregătește să răsplătească „bunătatea” „părinților” săi pentru că l-au crescut. Astfel este omul. Astăzi, el încă nu știe că împăratul care l-a crescut este dușmanul său. Pământul este murdărit cu oasele celor morți, diavolul, fără încetare, se desfată frenetic și continuă să devoreze trupul omului în „iad”, împărțind un mormânt cu schelete umane și încercând, în zadar, să mistuie ultimele rămășițe ale corpului zdrențuit al omului.

Totuși, omul este permanent neștiutor și nu l-a abordat niciodată pe diavol ca dușman al său, dar, în schimb, îl slujește cu toată inima. Un astfel de popor depravat este pur și simplu incapabil de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Este ușor pentru Dumnezeu să devină trup șpentru a câștiga încrederea omului și, apoi, profitând de timpul când omul doarme ca să-l devoreze complet. Bieții oameni – cum ar putetisface cerințele lui Dumnezeu? Dumnezeu a îndurat multe nopți nedormite pentru binele lucrării omenirii. De la mari înălțimi până la cele mai mici adâncimi, El a coborât în iadul viu în care omul trăiește pentru a-și petrece zilele cu acesta, nu S-a plâns niciodată de nedreptatea omului, nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru neascultarea lui, ci îndură cea mai mare umilință în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate ca să vină pe pământ, și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul apt să I se împotrivească lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se mai plângă, încă o dată, de El? Cum poate avea tupeul să privească din nou la Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest atât de murdar ținut al viciului și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale sau nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu Și-a luat revanșa la cererile nerezonabile ale omului și nu i-a făcut vreodată cerințe excesive sau nerezonabile; El face doar, fără să se plângă, întreaga lucrare cerută de om: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea cuvintelor, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și revelarea. Care dintre pașii Lui nu au fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu a fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu au fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu au fost pentru a elibera omul de suferința și opresiunea forțelor întunecate care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu sunt de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca o mamă iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui nerăbdătoare? Inima pasională și așteptările Sale înflăcărate au fost răsplătite cu inimi reci, cu ochi duri, indiferenți, cu mustrările repetate și insultele omului, cu remarci tăioase, sarcasm și depreciere, au fost răsplătite cu luarea în derâdere de către om, cu călcarea în picioare și respingerea, cu înțelegerea greșită și cu tânguiala sa, cu înstrăinarea și evitarea, cu nimic altceva decât înșelăciune, atacuri și amărăciune. Cuvintele calde au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare. Dumnezeu nu poate decât să îndure, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil.[2] Câți sori și câte luni, de câte ori a stat cu fața la stele, a plecat în zori și S-a întors la apus, a aruncat și S-a întors, îndurând agonia de o mie de ori mai mare decât durerea plecării Sale de la Tatăl, suferind atacurile și ruperea omului, precum și tratarea și emondarea lui. Umilința și ascunderea lui Dumnezeu a fost răsplătită cu prejudecățile[3] omului, cu părerile și tratamentele lui nedrepte, iar anonimatul, îngăduința și toleranța I-au fost răsplătite cu privirea lacomă a omului. Acesta încearcă să-L calce în picioare pe Dumnezeu, fără scrupule, până la moarte, și să-L zdrobească la pământ. Atitudinea omului în abordarea lui față de Dumnezeu este una de „inteligență rară”, iar Dumnezeu, care este agresat și disprețuit de om, este zdrobit sub picioarele a zeci de mii de oameni, în timp ce omul se ridică la înălțime, ca și cum ar fi regele castelului, ca și cum ar vrea să preia puterea absolută,[4] să fie în centrul atenției din spatele unui ecran, să-L facă pe Dumnezeu directorul conștiincios și supus regulilor din culise, care nu are voie să riposteze sau să provoace probleme. Dumnezeu trebuie să joace rolul Ultimului Împărat, trebuie să fie o păpușă,[5] lipsit de orice libertate. Faptele omului sunt indescriptibile, deci, cum este apt să ceară una sau alta de la Dumnezeu? Cum este el apt să-I facă Lui sugestii? Cum este apt să ceară ca Dumnezeu să-i compătimească slăbiciunile? Cum este potrivit să primească mila lui Dumnezeu? Cum este potrivit să primească, de nenumărate ori, mărinimia lui Dumnezeu? Cum este el potrivit să primească, în repetate rânduri, iertarea Lui? Unde este conștiința lui? El I-a rupt inima lui Dumnezeu cu mult timp în urmă și, de mult, L-a lăsat cu inima sfărâmată. Dumnezeu a venit printre oameni, atent și vioi, sperând că omul va fi darnic față de El, chiar dacă doar cu puțină căldură. Totuși, inima Lui este puțin mângâiată de om, iar tot ceea ce El a primit sunt atacuri cu bulgări de zăpadă[6] și chinuri; inima omului este prea lacomă, dorința lui este prea mare, omul nu poate fi niciodată săturat, este întotdeauna răutăcios și imprudent, nu-I lasă niciodată lui Dumnezeu vreo libertate sau drept de a vorbi și nu-I lasă nicio opțiune, ci doar să Se supună umilinței și să-i permită omului să-L manipuleze, oricum dorește.

De la creație până acum, Dumnezeu a suferit atât de multă durere și atât de multe atacuri. Totuși, chiar și astăzi, omul încă nu-și îmblânzește cererile către Dumnezeu, încă Îl examinează, tot nu are nicio toleranță față de El și nu face decât să-L sfătuiască, să-L critice și să-L disciplineze, ca și cum ar fi profund temător că El va apuca pe calea greșită, că Dumnezeu pe pământ este grosolan și nerațional sau desfrânat, ori că nu poate deveni nimic. Omul are întotdeauna acest tip de atitudine față de Dumnezeu. Cum ar putea acest lucru să nu-L întristeze pe Dumnezeu? Devenind trup, Dumnezeu a suferit dureri și umilințe imense; cât este de greu, atunci, să-L facă pe El să accepte învățăturile omului? Sosirea Lui printre oameni L-a despuiat de toată libertatea, ca și cum ar fi fost întemnițat în Infern și a acceptat analiza omului fără cea mai mică împotrivire. Nu este rușinos acest lucru? Venind în familia unui om obișnuit, Isus a suferit cea mai mare nedreptate. Chiar mai umilitor este faptul că El a venit în această lume prăfuită și S-a smerit până în adâncurile cele mai de jos și Și-a asumat un trup al normalității absolute. Dumnezeul Cel mai Înalt nu îndură greutăți pentru a deveni o ființă umană slabă? Și nu sunt toate acestea pentru omenire? Au existat momente când Se gândea la El însuși? După ce a fost respins și ucis de iudei, luat în râs și batjocorit de popor, El nu S-a plâns niciodată Cerului, nici nu a protestat pe pământ. Astăzi, această tragedie veche de milenii s-a arătat din nou în mijlocul acestui popor asemeni evreilor. Oare ei nu săvârșesc aceleași păcate? Ce îl face pe om apt să primească făgăduințele lui Dumnezeu? Nu I se împotrivește lui Dumnezeu și, apoi, Îi acceptă binecuvântările? De ce omul nu se confruntă cu dreptatea sau nu caută adevărul? De ce nu este niciodată interesat de ceea ce face Dumnezeu? Unde este dreptatea lui? Unde este corectitudinea lui? Are tupeul să-L reprezinte pe Dumnezeu? Unde îi este simțul dreptății? Cât de mult din ceea ce este iubit de om este preaiubit de Dumnezeu? Omul nu este capabil să diferențieze creta de brânză,[7] confundă întotdeauna negrul cu albul,[8] suprimă dreptatea și adevărul și ține la rang înalt incorectitudinea și nedreptatea. El îndepărtează lumina și hoinărește prin întuneric. Cei care caută adevărul și justiția înlătură, în schimb, lumina, iar aceia care Îl caută pe Dumnezeu, Îl calcă în picioare și se ridică în cer. Omul nu se deosebește de un bandit.[9] Unde este rațiunea lui? Cine poate deosebi binele de rău? Cine poate susține justiția? Cine este dispus să sufere pentru adevăr? Oamenii sunt vicioși și diabolici! După ce Îl pironesc pe Dumnezeu pe cruce, ei aplaudă și se veselesc, iar strigătele lor sălbatice nu se opresc. Ei sunt ca niște găini și câini, conspiră și complotează, și-au stabilit propria împărăție, amestecul lor nu a lăsat niciun loc neperturbat, își închid ochii și urlă nebunește la nesfârșit, îngrămădiți toți împreună, și se răspândește o atmosferă tulbure, agitată și plină de viață, iar cei care se atașează orbește de ceilalți continuă să apară, susținând toți numele „ilustre” ale strămoșilor lor. Acești câini și aceste găini L-au pus, cu mult timp în urmă, pe Dumnezeu în subconștient și nu au acordat niciodată vreo atenție stării inimii Lui. Nu este de mirare că Dumnezeu spune că omul este ca un câine sau ca o găină, un câine care latră și îi îndeamnă pe alții o sută să urle. Astfel, cu multă zarvă, el a transmis astăzi lucrarea lui Dumnezeu, nesocotind felul în care este lucrarea Sa, dacă există dreptate, dacă Dumnezeu are un loc pe care să-Și pună picioarele, despre cum este ziua de mâine, despre propria lui smerenie și întinăciune. Omul nu s-a gândit niciodată atât de mult la lucruri, nu și-a făcut vreodată griji pentru ziua de mâine și a adunat tot ce este folositor și prețios în brațele sale, fără să-I lase lui Dumnezeu nimic altceva decât resturi și rămășițe.[10] Cât de crudă este omenirea! El nu-și irosește niciun sentiment pentru Dumnezeu și, după ce devorează în secret toate ale lui Dumnezeu, Îl aruncă mult în urma lui, fără să mai dea vreo atenție existenței Lui. El se bucură de Dumnezeu, totuși I se împotrivește și Îl calcă în picioare, în timp ce, cu buzele, Îi mulțumește și Îl laudă; se roagă la Dumnezeu și depinde de El, în timp ce-L și înșelă. Omul „ridică în slăvi” numele lui Dumnezeu și Îi privește fața, totuși, se așază, de asemenea, cu tupeu și nerușinare pe tronul Său și judecă „nedreptatea” lui Dumnezeu. Gura lui spune că el Îi este îndatorat lui Dumnezeu și se uită la cuvintele Sale, dar în inima lui Îi aruncă invective; este „îngăduitor” față de Dumnezeu, totuși Îl asuprește, iar gura lui spune că aceasta este de dragul lui Dumnezeu. În mâinile sale, păstrează lucrurile lui Dumnezeu, iar, în gura sa, mestecă mâncarea pe care Dumnezeu i-a dat-o, totuși, ochii lui se fixează, cu o privire rece și fără emoție, asupra lui Dumnezeu, ca și cum ar dori să-L înghită pe tot. Omul privește adevărul, dar insistă să spună că este șmecheria Satanei; apreciază dreptatea, dar o forțează să devină negare de sine; se uită la faptele omului, dar insistă că sunt ceea ce este Dumnezeu; apreciază darurile naturale ale omului, dar insistă că sunt adevărul; privește la faptele lui Dumnezeu, dar insistă asupra faptului că sunt aroganță și îndrăzneală, lăudăroșenie și neprihănire de sine. Când omul privește la Dumnezeu, insistă să-L eticheteze ca fiind uman și încearcă din greu să-L pună pe scaunul unei ființe create care se află în complicitate cu Satana; el știe foarte bine că acestea sunt cuvântările lui Dumnezeu, dar nu le va numi altceva decât scrierile unui om. Omul știe foarte bine că Duhul este realizat în trup, că Dumnezeu devine trup, dar spune doar că acest trup este urmașul lui Satana; știe foarte bine că Dumnezeu este smerit și ascuns, totuși, spune doar că Satana a fost rușinat și că Dumnezeu a câștigat. Ce neisprăviți! Omul nu este demn să slujească nici măcar ca și câine de pază! El nu face deosebire între negru și alb și, chiar în mod intenționat, face din negru alb. Oare puterile și asaltul omului pot îngădui ziua emancipării lui Dumnezeu? După ce I s-a împotrivit, în mod intenționat, lui Dumnezeu, omului nu putea să-i pese mai puțin sau chiar să meargă atât de departe încât să-L omoare, nelăsându-L pe Dumnezeu să Se arate. Unde este neprihănirea? Unde este dragostea? El stă lângă Dumnezeu și Îl împinge în genunchi, ca să ceară iertare, să asculte toate aranjamentelor sale, să consimtă la toate manevrele lui și Îl face pe Dumnezeu să ia exemplu de la el în tot ceea ce El face sau, în caz contrar, omul se mânie[11] și își pierde cumpătul. Cum ar putea Dumnezeu să nu fie îndurerat sub o asemenea influență a întunericului, care face din negru alb? Cum ar putea să nu-Și facă griji? De ce se spune că, atunci când Dumnezeu Și-a început cea mai recentă lucrare, a fost ca zorii unei noi epoci? Faptele omului sunt atât de „bogate”, „izvorul cu apă vie veșnic curgător” „umple” neîncetat câmpul inimii omului, în timp ce „izvorul cu apă vie” al omului rivalizează, fără scrupule, cu Dumnezeu.[12] Cele două sunt ireconciliabile, iar acesta din urmă îi alimentează pe oameni în locul lui Dumnezeu, nepedepsit, în timp ce omul cooperează cu el fără să ia deloc în considerare pericolele implicate. Și cu ce efect? El Îl aruncă cu răceală pe Dumnezeu într-o parte și Îl pune departe, unde oamenii nu Îi vor da nicio atenție, profund înfricoșați că El le va atrage atenția și foarte temători că izvoarele cu apă vie ale lui Dumnezeu îl vor ademeni și îl vor câștiga pe om. Astfel, după ce a trăit mulți ani de preocupări lumești, el complotează și urzește împotriva lui Dumnezeu și chiar Îl face ținta pedepsei sale. Este ca și cum El ar deveni un buștean în ochiul lui, iar el este disperat să-L apuce pe Dumnezeu și să-L pună în foc pentru a fi rafinat și curățit. Văzând disconfortul lui Dumnezeu, omul se bate în piept și râde, dansează de bucurie și spune că El a fost, de asemenea, cufundat în rafinament și spune că va curăța prin ardere necurăția lui Dumnezeu, ca și cum doar acest lucru ar fi rațional și rezonabil, ca și cum doar acestea ar fi metodele echitabile și acceptabile ale Cerului. Acest comportament violent al omului pare atât intenționat cât și inconștient. Omul își dezvăluie atât chipul urât, cât și sufletul hidos și întinat, precum și aspectul jalnic al unui cerșetor. După ce se dezlănțuie în lung și-n lat, el adoptă un aspect patetic și cere iertare Cerului, semănând cu un mops extrem de vrednic de milă. Omul acționează întotdeauna în moduri neașteptate, mereu „călătorește pe spatele unui tigru pentru a-i speria pe ceilalți”,[a] joacă întotdeauna un rol, nu dă nici cea mai mică atenție inimii lui Dumnezeu, nici nu face vreo comparație cu propriul său statut. El doar I se împotrivește, în tăcere, lui Dumnezeu, ca și cum El i-ar fi greșit și nu ar trebui să-l trateze astfel și ca și cum Cerul nu ar avea ochi și face lucrurile, în mod intenționat, dificile pentru el. Astfel, omul realizează dintotdeauna, în secret, comploturi răutăcioase și nu-și îmblânzește, câtuși de puțin, cererile către Dumnezeu, jinduind cu ochi prădători, uitându-se furios la fiecare mișcare a Sa, fără să se gândească vreodată că este dușmanul lui Dumnezeu, și sperând că va veni ziua când El va despărți ceața și va face lucrurile clare, îl va mântui din „gura tigrului” și se va răzbuna în numele său. Chiar și astăzi, oamenii încă nu cred că joacă rolul de a I se împotrivi lui Dumnezeu, rol care a fost jucat de atât de mulți de-a lungul veacurilor; cum ar putea ei să știe că, în tot ceea ce fac, s-au rătăcit de mult, că tot ceea ce au înțeles a fost de mult timp cuprins de mări.

Cine a acceptat vreodată adevărul? Cine L-a primit vreodată pe Dumnezeu cu brațele deschise? Cine și-a dorit vreodată, cu bucurie, arătarea lui Dumnezeu? Comportamentul omului a decăzut de mult, iar pângărirea lui a părăsit de mult, nerecunoscută, templul lui Dumnezeu. Între timp, omul își continuă încă propria lucrare, uitându-se mereu de sus la Dumnezeu. Este ca și cum împotrivirea sa față de Dumnezeu a fost gravată în piatră și de neschimbat și, prin urmare, ar fi fost mai degrabă blestemat decât să mai pătimească tratarea necorespunzătoare a cuvintelor și acțiunilor sale. Cum ar putea astfel de oameni să-L cunoască pe Dumnezeu? Cum ar putea ei să-și găsească odihna cu Dumnezeu? Și cum ar putea ei să fie potriviți să vină înaintea Lui? Fără îndoială, nu este nimic în neregulă să ne devotăm planului de gestionare (planului mântuirii) al lui Dumnezeu – dar de ce oamenii pun întotdeauna în subconștient lucrarea și totalitatea lui Dumnezeu, în timp ce își dedică, în mod altruist, propriul sânge și propriile lacrimi? Duhul de devotament altruist al oamenilor este, fără îndoială, prețios – însă cum ar putea ei să știe că „mătasea” pe care o țes ei este total incapabilă să reprezinte ceea ce este Dumnezeu? Intențiile bune ale oamenilor sunt, fără îndoială, prețioase și rare – dar cum ar putea ele să înghită „comoara neprețuită”?[13] Fiecare dintre voi ar trebui să se gândească la trecutul său: de ce nu ați fost vreodată separați de mustrarea și blestemul nemiloase? De ce sunt oamenii întotdeauna în astfel de „termeni intimi” cu vorbele mărețe și judecata dreaptă? Oare Dumnezeu chiar îi încearcă? Dumnezeu îi rafinează, în mod intenționat? Și cum intră oamenii în mijlocul rafinamentului? Ei cunosc cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu? Ce lecții au învățat oamenii din lucrarea Lui și din propria lor intrare? Fie ca oamenii să nu uite îndemnul lui Dumnezeu, să aibă pătrundere în lucrarea lui Dumnezeu, să creadă ferm în ea și să-și gestioneze, în mod adecvat, propria lor intrare.

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune neascultarea omenirii.

2. „Au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil” a fost inițial o singură propoziție, dar aici este împărțită în două pentru a face lucrurile mai clare. Prima propoziție se referă la acțiunile omului, în timp ce a doua indică suferințele îndurate de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu este umil și ascuns.

3. „Prejudecata” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor.

4. „Să preia puterea absolută” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor. Ei înșiși se ridică în slăvi, îi înlănțuie pe alții, îi fac să-i urmeze și să sufere pentru ei. Ei sunt forțele care Îi sunt ostile lui Dumnezeu.

5. „Păpușă” este folosit pentru a-i ridiculiza pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

6. „Bulgări de zăpadă” este folosit pentru a evidenția comportamentul umil al oamenilor.

7. „Nu este capabil să diferențieze creta de brânză” indică faptul că oamenii prefac voia lui Dumnezeu în ceva satanic, referindu-se, în general, la comportamentul în care oamenii Îl resping pe Dumnezeu.

8. „Confundă negrul cu albul” se referă la a amesteca adevărul cu iluziile și dreptatea cu răul.

9. „Bandit” este folosit pentru a indica faptul că oamenii sunt lipsiți de rațiune și de înțelegere.

10. „Resturi și rămășițe” este folosit pentru a indica comportamentul prin care oamenii Îl asupresc pe Dumnezeu.

11. „Se mânie” se referă la fața urâtă a omului care este înfuriat și exasperat.

12. „Fără scrupule” se referă la momentul când oamenii sunt necugetați și nu au câtuși de puțină venerație față de Dumnezeu.

13. „Comoară neprețuită” se referă la totalitatea lui Dumnezeu.

a. Acesta este un idiom chinezesc.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Devoțional zilnic vă vor garanta o resursă bogată pentru viață și vă vor ajuta să Îl cunoașteți pe Domnul. Citiți mai multe.

#Revenirea lui Isus #Biblia #adevărul #Urmând voia lui Dumnezeu #Descifrarea Bibliei

0 notes