#Kim Patras

[omgthatdress]

Sam Smith, Kim Petras & co came dressed as the demons that haunt Ron Desantis’s nightmares.

#Sam Smith #Kim Patras #although tbh Ron Desantis's nightmare demons would have way more Black people. #Grammys

[shauntaakevideosquarepart2]

shauntaake - music video - the notorious big feat faith evans (one more chance) -  mary j blidge - puff daddy - keisha - kima - pam - total - aaliyah - da brat - jermaine dupri - heavy d - queen latifah - tyson - ms jones - patra luke - kid capri - zhane - cut close

shauntaake - music video - jay z (roc boys) - (and the winner is) - puff daddy - nas - mariah carey - dj clue - swiss beatz - cassie - memphis bleek - beanie sigel - freeway

shauntaake - music video - 112 feat the nototorious big & mase (only you remix) - puff daddy - keisha - lil cease

shauntaake - music video - 112 feat mase - (love me) - (puff daddy son)

shauntaake - music video - puff daddy feat lil kim - the notorious big & the lox sheek louch - jadakiss - styles p (it’s all about the benjamins)

[stiridinromania]

Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Tarik Saleh – invitații speciali ai Les Films de Cannes à Bucarest .13

Revelaţiile şi debutanţii sunt, la Cannes, acele "întoarceri de situaţie" neaşteptate, care răstoarnă ordinea instaurată, dacă ar fi să cităm o terminologie hollywoodiană. Însă confirmările, maeştrii răsfăţaţi ai croazetei, titanii inclasabili sunt punctele culminante ce dau greutate şi tensiune evenimentului. Marii cineaști ai lumii, de la Godard, la Tarantino, au carierele indisolubil legate de cel mai mare festival de film din lume. De-a lungul celor 13 ediţii, Les Films de Cannes à Bucarest v-a făcut cunoştinţă cu cei mai importanţi dintre aceştia şi continuă s-o facă şi în acest an, în cadrul unor tributuri şi retrospective eclatante. Mai mult, spectatorii îi vor putea întâlni, în persoană, la proiecțiile filmelor lor din festival. Biletele au fost puse în vânzare și sunt deja disponibile pe Eventbook.ro. Deși multe proiecții sunt deja sold out, cinefilii au încă multe alegeri de făcut, iar programele de mai jos nu le vor face sarcina mai ușoară.

Luc Dardenne (c) Christine Plenus Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Stéphane Brizé sunt autorii pe care festivalul îi omagiază anul acesta prezentându-le, în premieră națională, cele mai noi filme dar și alte titluri de referință din cariera lor, în trei retrospective cu adevărat speciale. Alte două surpize sunt regizorii Thomas Salvador și Tarik Saleh care își vor introduce filmele în festival. Thomas Salvador este regizor şi scenarist şi de cele mai multe ori joacă în propriile filme. A regizat şase scurtmetraje selectate şi premiate în numeroase festivaluri, cele mai notabile fiind Petits Pas (Quinzaine des réalisateurs 2003) şi De sortie (premiul Jean Vigo în 2006). La Montagne, cel de-al doilea lungmetraj al său, a avut premiera mondială la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Cannes şi a fost recompensat cu premiul SACD.

Thomas Salvador (c) Yann Morrison Vineri, 21 octombrie, ora 18:00, regizorul va fi prezent la Cinema Elvire Popesco unde va susține un open talk ce va avea două părți: în prima, acesta va discuta despre filmul său, La Montagne, cu criticul Ionuț Mareș, iar în partea a doua va discuta cu Mihai Zotta – inginer silvic, cu o experiență de peste 20 de ani în domeniul conservării naturii. Acesta gestionează de peste 11 ani proiectele de reconstrucție ecologică, activitatea ocoalelor silvice, echipele de intervenție rapidă din cadrul Fundației Conservation Carpathia. Cu Thomas Salvador vă mai puteți întâlni sâmbără, 22 octombrie, ora 17:00 la Cinema Muzeul Țăranului.

Tarik Saleh (c) Kim Svensson Tarik Saleh a început ca unul dintre cei mai buni artiști de graffiti din Stockholm în anii '80. El a regizat și a scris scenariul filmului The Nile Hilton Incident, care a câștigat Marele Premiu al Juriului la Sundance 2017, a primit un premiu Guldbagge pentru Cel mai bun film în 2018, a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film străin la Premiile César - un succes de box office cu peste 400 000 de bilete vândute în Franța. Cineastul se va întâlni cu publicul festivalului la proiecțiile filmului Boy from Heaven de sâmbătă, 29 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco și duminică, 20 octombrie, ora 18:00, la Cinema Muzeul Țăranului. Și pentru că anul acesta se împlinește un secol de la nașterea lui Pier Paolo Pasolini, adăugăm o a patra retrospectivă în programul Les Films de Cannes à Bucarest.

RETROSPECTIVA JEAN-PIERRE ȘI LUC DARDENNE

„Adevărul e mereu mai puţin interesant decât ficţiunea.” este concluzia lui Jean-Pierre Dardenne, pe care a repetat-o în câteva ocazii. Frații și regizorii belgieni Dardenne au rămas mereu cu aceleaşi obsesii tematice şi stilistice. Câştigători de două ori ai trofeului suprem, Palme d'Or, au devenit faimoși pentru dramele lor sociale scrupulos de realiste, realizate după o carieră mai puțin cunoscută în documentare. Cineaştii au încercat de la bun început să amestece politicile liberale, stilul magistral şi lipsit de ostentație și deznodământul adesea uluitor al izbăvirii spirituale. L'enfant (2005) a început această evoluție subtilă, spunând ca pe un thriller povestea unui tată care își caută copilul. Le Gamin Au Velo - Prix du Jury, Cannes 2011 inclus în retrospectiva din acest an, adaugă, într-un mod oarecum controversat pentru acești cineaști renumiți că lucrează cu neprofesioniști sau necunoscuți, o vedetă franceză în distribuție – Cécile de France. Plasându-se din nou în afara tradiţiei de ei instituite, construiesc un basm luminos și optimist, cu o conștiință socială. În Deux jours, une nuit, cineaştii dublează acest artificiu distribuind-o pe superba Marion Cotillard ca protagonistă, dar într-un rol anti-glamour şi într-o poveste atât de structurată şi fatalistă, încât rezultatul seamănă un film de Fritz Lang. Tori et Lokita, ultimul lor film, a fost distins cu Premiul aniversar Cannes 2022. „Este cel mai furios film pe care l-au făcut vreodată frații Dardenne. La fel ca majoritatea lucrărilor duo-ului, Tori et Lokita valorifică natura ireductibilă a demnității umane în fața apatiei din ce în ce mai adâncă a civilizației umane.” observau cei de la IndieWire. În Belgia de azi, un băiat şi o adolescentă de origine africană, ajunşi aici fără niciun alt membru al familiei, se bazează pe prietenia lor indestructibilă pentru a înfrunta provocările exilului. „Meșteșugit cu măiestrie și nespus de dureros, este poate unul dintre cele mai captivante și emoționante filme din ultima vreme al Dardennilor – o tragedie povestită cu o claritate absolută, centrată pe protagoniști care ne merită în întregime simpatia, empatia, toate 'patiile' pe care le-am putea avea.” exclama The Hollywood Reporter. Luc Dardenne va susține un Q&A moderat de criticul de film Ionuț Mareș după proiecția filmului de pe 23 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco. În La fille inconnu, prezent în competiţia de la Cannes din 2016, Jenny îşi caută izbăvirea, nu doar pentru ea însăşi, ci şi pentru alţii. Ca medic care are grijă de trup, ea devine şi un vraci de suflete, iar clinica ei oferă confesiuni seculare, sigilate de etica profesională, într-un thriller, evident, atipic.

RETROSPECTIVA ARNAUD DESPLECHIN

Arnaud Desplechin (c) Thomas Brunot Arnaud Desplechin, unul din răsfățații Cannes-ului (un alt fel de-a spune că festivalul i-a lansat și întreținut, practic, cariera), a figurat în competiția oficială încă de la primul său lungmetraj, mult celebratul La Sentinelle. A revenit cu Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle) ca să lanseze o nouă generație de actori francezi. În acest film, regizorul confisca toate ingredientele obișnuite ale cinematografului francez de autor pentru a le oferi o amploare romantică grație unei narațiuni corale de mare fluiditate. Nu de puține ori, interpreții săi sunt recompensați cu cele mai mari trofee ale festivalului. În 2016, Desplechin primește Premiul César pentru Trois souvenirs de ma jeunesse care avusese premiera fulminantă la Festivalul de la Cannes, eveniment care i-a cimentat statutul de unul dintre cei mai respectați cineaști francezi ai generației sale. La această ediţie a Les Films de Cannes à Bucarest va fi prezent cu ultima sa peliculă, Frere et Soeur, dar vom arăta şi Trois Souvenirs de ma Jeunesse. Frère et Sœur - În competiție, Cannes 2022 Alice şi Louis sunt frate şi soră. Ea e actriţă, el profesor şi poet. De mai bine de două decenii, Alice şi-a urât fratele cu ardoare şi în tot acest timp nu s-au întâlnit niciodată. Dar iată că moartea părinţilor face ca reîntâlnirea să fie inevitabilă. „Marion Cotillard și Melvil Poupaud sunt la cel mai bun nivel al lor în rolurile lui Alice și Louis, găsind note de grație, rafinate în toată auto-dramatizarea și dezgustul feroce.” scriau cei de la The Hollywood Reporter. De notat e și faptul că din distribuția filmului face parte și Cosmina Stratan – distinsă în 2012 la Cannes (alături de Cristina Flutur) cu Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul său din După dealuri, semnat de Cristian Mungiu. După premiera filmului (ce va avea loc pe 22 octombrie, ora 19:30, la Cinema Elvire Popesco), Arnaud Desplechin va susține un open talk moderat de criticul de film Ionuț Mareș. Trois Souvenirs de ma Jeunesse - Quinzaine des Réalisateurs, Cannes 2015 „Această peliculă cvasi-autobiografică e o dovadă şi mai clară că Desplechin e un Proust al cinemaului francez modern.” afirma Financial Times. Paul Dédalus urmează să părăsească Tadjikistanul. Îşi aduce aminte… de copilăria petrecută în Roubaix… de crizele de nebunie ale mamei… de afecţiunea profundă pentru fratele mai mic, Ivan, un copil religios şi violent. Îşi aminteşte de adolescenţă… de tatăl său, văduv inconsolabil… de călătoria clandestină în URSS, unde îşi oferă propria identitate unui tânăr rus… Îşi aminteşte de vremea când avea 19 ani, de sora lui, Delphine, de vărul Bob, de nopţile dezlănţuite alături de Pénélope, Mehdi, şi Kovalki, amicul care îl va trăda… De studiile din Paris, de întâlnirea cu profesorul Béhanzin, de începuturile vocaţiei pentru antropologie… Şi, mai ales, de Esther, cea în jurul căreia se va învârti, obsesiv, totul. „Aici, limbajul cinematografic al lui Desplechin este întotdeauna fluent și bogat.” concluzionaează The Guardian.

RETROSPECTIVA STÉPHANE BRIZÉ

Regizor, scenarist şi actor, Brizé declara: „Pentru mine, a face un film înseamnă a crea emoție. Doar atât. Trebuie să construiești o poveste pentru a crea emoție. Dacă te afli în cinematografie, trebuie să generezi emoție. Când spectatorul iese din cinematograf, trebuie să plece cu reflectarea emoției.” Une Vie - Premiul FIPRESCI, Veneția 2016 „Viața nu este niciodată atât de bună sau atât de rea pe cât crezi”, îi spune Jeanne nepoatei sale micuțe la sfârșitul filmului - sau ne spune Brizé? „La fel cum suntem aproape de personajele sale, bucurându-ne de bucuria lor, dar mai ales simpatizând cu tristețile lor, intimitatea lui Brizé se extinde și asupra noastră, reflectând o compasiune similară pentru experiența umană comună.” observau cei de la Mubi.com. En Guerre - În competiție, Cannes 2018 „O operă politică demnă de urmat pentru oricine vrea să facă filme într-o perioadă turbulentă, pentru că încearcă să spună adevărul despre demnitatea chinuită a oamenilor obișnuiți.” titra LA Times. În ciuda unor vânzări anuale record şi a unor extraordinare sacrificii financiare din partea angajaţilor, conducerea companiei Perrin Industrie decide închiderea unei fabrici. Dar cei 1100 de muncitori au o cu totul altă idee despre viitorul lor profesional şi, conduşi de reprezentantul sindical Laurent Amédéo, sunt gata de orice pentru a anula decizia ce-i condamnă la şomaj. „Un film epuizant de urmărit în cel mai bun sens, care ne umple de furie față de forțele dezumanizante din societate până când rămânem extenuați, contemplând provocările iminente cu o nouă claritate.” spun cei de la Rogerebert.com despre film.

RETROSPECTIVA PIER PAOLO PASOLINI

„Eu sunt scandalos. Pentru că întind o frânghie, sau mai degrabă un cordon ombilical, care să conecteze sacrul și profanul” declara la un moment dat Pier Paolo Pasolini. Sfântul și blestematul. Sfântul și escrocul. Martiriul și proxenetul. Filmele lui Pasolini sunt populate de figuri contradictorii, pe care vizionarul regizor italian le-a visat într-o lume care freamătă în pragul schimbării. Unul dintre cei mai respectați autori ai cinematografiei, Pier Paolo Pasolini a fost, de asemenea, o contradicție ambulantă. Anticlericalismul radical s-a ciocnit de catolicismul devotat, rigorile tradiției s-au lovit de progresul revoluției sexuale și politice. Tensiunile puternice din filmele sale au provocat status quo-ul și au împins limitele cenzurii. Sacrul din filmele lui Pasolini poate fi găsit acolo unde te aștepți mai puțin: înmuiat în noroi și palpabil în cele mai îndepărtate margini ale vieții sociale. „Bășcălios, primitiv, pasional și provocator: 2022 este anul aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Pasolini, 100 de ani de la nașterea unui geniu controversat”, scriu criticii de film de pe website-ul Mubi şi Les Films de Cannes à Bucarest .13 îi ascultă, programând trei dintre titlurile pentru care astăzi este cunoscut în întreaga lume. Accattone - Cel mai bun film, Karlovy Vary 1962 Una dintre cele mai iconice pelicule ale artistului care a însemnat şi o rupere abruptă de neorealism, dar şi o instituire a unui alt tip de anti-erou italian. „Brutalitatea și disperarea glacială a acestui film din 1962 au avut un impact de durată asupra cinematografiei politice”, scria recent Chicago Reader. Într-un cartier sărac al Romei, Vittorio "Accattone" Cataldi îşi câştigă traiul ca proxenet, vânzând farmecele iubitei sale, Maddalena. Dar de unica sa sursă de venit se alege praful când Maddalena este atacată de răufăcători şi ajunge la închisoare. Accattone nu ştie ce să mai facă să câştige un ban, ba chiar ajunge să cerşească de-ale gurii de la fosta soţie, Ascenza. Dar iată că într-o zi bărbatul o întâlneşte pe inocenta Stella şi planurile de a reveni la vechea ocupaţie par tot mai posibile… Il Vangelo secondo Matteo - Marele Premiu al Juriului, Veneția, 1964 Nominalizată la trei premii Oscar în 1967, această creație timpurie a regizorului este inspirată din tradiția biblică, ideologia marxistă și neorealismul cinematografic și este o bună introducere în opera sa, reunind multe dintre ideile din creațiile sale ulterioare. Pasolini a folosit în film actori neprofesioniști iar în rolul Fecioarei Maria și-a distribuit propria mamă. În apropierea unui ţărm stâncos, Iisus începe să predice în parabole şi atrage discipoli. Este sever şi autoritar. Spune că mesajul său nu este unul de pace, ci o sabie. Se grăbeşte, aleargă dintr-un loc în altul pe malurile Mării Galileii, uneori atrăgând mulţimi de oameni, alteori fiind izgonit. Parabolele sale vizează adesea puternicii zilei, prin urmare atrag atenţia fariseilor, a preoţilor şi a înţelepţilor. Conspiră cu toţii ca Iisus să fie arestat, judecat şi răstignit, exact aşa cum le-a profeţit adepţilor. După ce moare, li se arată discipolilor şi le dă ultimele instrucţiuni. Edipo Re - În competiție, Veneția 1967 Un copil se naşte în Italia interbelică. Nu trece mult şi tatăl său devine tot mai gelos că nou-născutul acaparează întreaga atenţie a mamei. Povestea se mută apoi în trecutul îndepărtat, în Antichitate. Micul Oedip, care fusese abandonat de regele Tebei, Laius, şi de soţia lui, Iocasta, este crescut de regele Corintului, Polybus, ca pe propriul său fiu. Chinuit de un vis, Oedip va merge la templul lui Apollo să consulte oracolul şi acolo va afla teribilul destin ce i se pregăteşte… Încă de la Accattone, Pasolini plănuia să facă un film despre Complexul Oedip și despre "anxietatea autobiografică" a acestuia. Regizorul declara „în Oedip, spun povestea complexului meu. Copilul din prolog sunt eu, tatăl lui este tatăl meu, un ofițer de infanterie, iar mama lui, profesoară, este mama mea. Îmi povestesc viața mea mitică, făcută în mod natural epică de legenda lui Oedip.” Tatăl lui Pasolini, Carlo Alberto Pasolini, era locotenent în armata italiană și avea o înclinație fascistă destul de pronunțată. Filmul a fost văzut ca o mustrare a acestuia dar și a țării burgheze în care s-a născut. Il Vangelo secondo Matteo va fi introdus de Stefano Francia di Celle împreună cu regizorul de film Andrei Ujică iar proiecția va fi precedată de scurtmetrajul 2 Pasolini în regia lui Andrei Ujică, pe 21 octombrie, ora 18:30, la Cinemateca Eforie. De asemenea, acesta va introduce filmul Accattone pe 22 octombrie, ora 14:00, tot la Cinemateca Eforie. Stefano Francia di Celle este manager cultural, curator și istoric de film. A curatoriat retrospective și monografii pentru Festivalul de Film de la Torino din 2003 până în 2010, organizând evenimente la care au participat regizori importanți precum Roman Polanski, Wim Wenders și Claude Chabrol. Din 2012, colaborează cu Festivalul Internațional de Film de la Veneția în calitate de curator al Secțiunii Venice Classics. A fost director artistic al Festivalului de la Torino în 2020 și 2021. Pe www.filmedefestival.ro regăsiți programul complet al ediției de anul acesta dar și mai multe informații despre invitați și filmele pe care aceștia le prezintă în festival. Biletele pot fi cumpărate online de pe www.eventbook.ro unde găsiți și toate detaliile despre promoții și reduceri. Read the full article

#2022 #cannes #LesFilmsdeCannesàBucarest #romania

[krn-art]

I love this game with friends

#among us #amongus #among us game #among us fanart #among us oc #OCs #fanart #digital art #horror #blood #game #kim patras #digital #green #black #cat #tenticals #spooky #scary #halloween #2020

[dustedmagazine]

Chronophage — Th’Pig’Kiss’d (Cleta Patra)

The Pig Kiss'd by Chronophage

Chronophage’s songs are a tangled snarl of complications, composed in good part composed of agitated jitter-splattering guitars and antic drums, but also touched with the lyrical in vocal parts that unfold with a cerebral sort of ease. The slash and twitch and onslaught of their songs might put you in mind of the Fall, the Swell Maps, Fire Engines or, more recently, Protomartyr, but the nervy, baroque singing calls more ornate post-punkers to mind, Microdisney and the Monochrome Set, for example. They are easy to enjoy but hard to get a handle on, partly because their sound varies so much when the singers switch off; in this second full length, two singers switch off on vocals, the guitarist Parker Allen and the bass player Sarah Beames, and the band sounds very different depending on who’s in front.

Consider, the opener “Siren Far Away,” one of the ones where Allen sings, kicking off in a razory, stop-start guitar riff with a certain terse, angular swagger. But this is not one of those staccato, pointillist punk bands. There’s an ease and a gravitas in Allen’s hollow-voiced baritone, and in the reedy keyboard melody that makes you think of Blue Orchids. The songs flow as much as they rattle. They do both at the same time. It’s a bit disorienting.

Beames has an entirely different quality, though equally compelling. In “Any Junkyard Dream,” for instance, she alternates between a deadpan, Kim Gordon-ish chant and a dream-pop-ish tunefulness, as a rickety mesh of punk sound goes off behind her. Her “Heartstone,” is the album’s least frantic, most melodic cut, a gentle rain of indie guitar and maybe a melodica frame her voice. The cut picks up a drum beat about halfway through but remains fragile and delicate.

With no lyric sheet and mix that’s not completely suited for pondering verse, it’s hard to say what the songs are about, but even the fragments you catch seem above average. You might enjoy unpacking the layers of a cut like “Siren Far Away,” that tosses off phrases like “Vision in a schizoid brain/to see the night again,” or the verse in “Passageway” that offers to “carry you into your dreams, transporting your nascent corpse,” but the music crashes full speed ahead regardless, and that’s fun, too.

All of which is to say that Th’pig’kiss’d works very well as a spike-y post-punk album but also seems to have more to it than most. It’s sharp and smart and somewhat puzzling at first, but that’ll just make you listen to it some more, until the odd parts turn into your favorites.

Jennifer Kelly

#chronophage #th'pig'kiss'd #cleta patra #jennifer kelly #albumreview #dusted magazine #post-punk #austin

[vicmunley]

Cape Town Art Fair 2019 Questionnaire

Cape Town Art Fair 2019

1.   Blank projects – The curation of the work was very similar to the exhibition in the gallery, it was very minimalistic. However, there was a wider range of variety of different mediums and much more colour.

Stevenson Gallery – They included a lot of paintings and it was curated very similarly to the show room in the gallery. There was lots of colour and included artists Penny Siopis and Zander Blom whose work is present in the show room.

Goodman Gallery – The curation of the work was completely different to that in the gallery. There were a lot more works and they were packed together which is a contrast to the usual curation of shows at the gallery.

2.  Works I liked:

Asukra Nirasawa, Cell Division, 952 Cells, 2018

Mixed media on canvas, 150x200 cm

I really enjoy the use of colour, texture and shape in this work. I’m very interested in the subject matter and think the piece is executed really well.

Kim Wolhuter, First Drink

80 x 120 cm, edition 10

I love the emotion this work triggers as it is such a special and vital moment at the start of life. The photograph includes a lot of detail. The use of light and shadow creates a very emotive contrast which I really enjoy.

Stacey Gillian Abe, Seat of Honor #6, #7, #8, 2017

UV digital print on Art Board

Edition 3/5

50 x 50cm

The images are very atmospheric and very powerful. I love the sense of movement within each image and the narrative that continues throughout the series.

Works I disliked:

Chris Soal, The search for meaningfulness in the search for meaning, 2018

Concrete, and birch wood toothpicks held with polyurethane adhesive on ribstop fabric. 130 x 70 x 7cm

The texture of this piece makes me feel very uncomfortable. I am intrigued by the shape and materials, and want to get close but when I do my heart races and I felt extremely unnerved.

Armand Bous, Les Fre Sang (Les Inseparable), 2017

124cm x 90cm

Acrylic and collage on card

I am not excited about this piece and don't enjoy the use of colour.

Kenneth Bakker, Abstract, 1960

68x 129 cm

Oil on board

This piece does not intrigue or inspire me. I could walk past this with out noticing it, nothing grabs my attention. It reminds me of an art work that could be found in a waiting room or hotel reception.

3.  I found that painting and photography were predominant mediums present.

4. Most booths had white walls however, a few decided to have colourful walls. Another difference which was present between the booths was the inclusion of furniture, only a couple of booths had small plants whereas most booths had table and chairs.

5. Labels have been written in a variety of ways. There was a selection of; hand written labels on the wall, written labels on the floor and labels written on to masking tape. However, most labels are neatly typed out on to paper and placed on the wall directly next to or underneath the art work. I found the signs for each booth were often too small or located in a place which sometimes made it unclear to which booth I was currently in.

6. The layout of the booths was very simple and linear, making it easy for viewers and employees to move around.

7. The lighting in the convention centre was very bright and natural light. Some works had lights directly above them or pointing on to them which often added to the work. these lights were extremely bright and often much cooler than the other lights used.

8. I noticed that people working at the fair, especially in the booths wore very simple outfits. Most people were wearing black, white or a neutral coloured clothing. They didn’t wear patterned clothing, and nothing blended in with the artworks or distracted from them.

9. Products that were being sold at the fair included, books, tote bags, t-shirts, as well as books, posters and other merchandise of the artist’s and their works. I think  the Art Fair is largely aimed people who are interested in art, such as students, lectures’/teachers, practising artists and other people working in the art industry. In addition to this, I feel that the art fair also attracts tourists, who travel from different places in the world to experience and discover the art and artists in Case Town.

10. Athi -Patra Ruga The Ever Promised Erection I, 2019

High-density foam, artificial flowers and jewels

I feel the overall aesthetic and the materials used for this piece really exemplify the spectacle of wealth. Furthermore the style of sculpture exemplifies wealth and power.

11. John Newdigate (In collaboration with Ian Garrett), Flying Ants In Summer Rain, 2018

Hand painted and Glazed Porcelain.

83cm x 52cm

I feel this piece didn’t fit in with the work as the functionality of the pieces is very different from the rest of the work present.

12. It was easy to speak to some staff about the work, in some booths I was approached by members of staff and was asked if I needed help with anything or wanted any information. Other booths were hesitant about sharing prices whereas others had price lists available.

13.The main sponsor of the art fair is Investec.

Investec focus on specialist banking, assest management and wealth and investment divisions. I think the possible clientele of this sponsor are people involved in the art industry such as gallery owners, curators, collectors and people who interested in investment and banking opportunities. I think they chose the art fair as a place to push their product as a place to attract a large audience and to show their interest into an industry that has the ability to create and include a lot of wealth.

14. I think the Cape Town International Convention Centre is a great place for the art fair due to it’s location and accessability. Other commercial events that take place here include; Cape Town International Jazz Festival, FanCon Cape Town Comic Con and Cape Town Homemakers Expo.

15. The oldest work I could find at the fair was Albert Newall’s Untiled. This was a watercolour and ink painting on paper which was made in 1952.

16. The youngest artist at the fair was Talia Ramikillawn who is 23 and recently graduated from Michaelis. Her work was exhibited at Smith.

17.The furniture and painting of the walls of the solo booths relate and compliment the artist work much more than that in the other booths. In a lot of the solo booths the artist’s work was much more spaced out whereas in some of the other booths the work could be quite cramped.

18. Georgina Gratix – Her work has become extremely sought after. Her style of oil painting and using bright colours is intriguing and aesthetically very pleasing.

Igshaan Adams - His use of material and the style of his work holds so much emotion.

19. The trends in subject matter this year included identity and art in the digital age. I believe art in the digital age was a trend and an important subject as the world is constantly looking towards the digital and how we relate to the digital age is constantly changing as technology becomes more advance. Identity is a popular subject matter as many people go through time in their life where they question their identity and it can often be constantly changing. I believe identity is something we are always questioning and discovering.

Materials that were on trend this year included thread, string, beads and pins. I believe this is because many artists were pushing the limit of a canvas and how they can move beyond that.

20. I would love to be represented by Smith as they seem to take a lot of young artist and support them and push them as they grow as artists.

21. I would love to work for Stephenson as I love the wide range of artist they work with and the work that is produced. The subject matter they work with is extremely important and I would love to work with these artists to exhibit their work in the most powerful and meaningful way.

22. How do galleries chose which artists they would like to show at the fair? How many international buyers are usually at the fair? How many people does it take to set up and take down the fair?

23. I would love to show my gallery or institute at the fair, as I think it would be a great way for artist to be seen and a wonderful way to create connections with other galleries. I would like my stall to be quite open to give the viewer a lot of space to walk around and see each art work clearly. I would possibly paint certain walls to relate to the work being shown. I would like to include works that can be hung from the walls as well as sculptures that could be placed on the floor.

#ctaftask

[mohamadazhari]

rumah planet bumi atau rumah bulan cahaya warna putih terang dan saudara/brother patra jasa dan baraya vacations jawa barat indonesia fillipine dan polytron dan vitron dan tv layar kotak besar tancep AQUA dan bisnis 500 juta kurang akrab gue (tamia an pernikahan berlebihan 500 juta nyata/tidak nyata thailand island) dan FBI/polisi buruan 114/117 kreatif detektif/detektor bank mega dan HSBC dan Trans media dan RCTI dan tv baru KTV dan management/managery dinasty (ka ari najirah adit nyimas bening noval tambah hasbi) BLACK FURY dan anak remaja nakal dan remim kartu remi dan tidak sekolah alias belajar dan mahasiswa atau mahasiswi university/universitas dan tentara kim jong un dan sekolah dan belajar dan keluarga justin bieber atau gugunloh dan cewek bibi aprilya rahapit kulit putih dan ulin tea 7 saudara/brother patra jasa ka ari najirah nyimas bening noval tambah + hasbi

jumat, 09 oktober 2020 jam 17:13 WIB

[sknews7]

Parasite heads nominations for first Asian Film Awards hosted by Busan | News

Bong Joon-ho’s Parasite leads the nominations for this yr’s Asian Movie Awards (AFA) – hosted by Busan Worldwide Movie Pageant and the primary to be held exterior of Hong Kong and Macau – with ten nominations together with greatest movie and greatest director.

The Asian Movie Awards Academy (AFAA), comprising the Hong Kong, Tokyo and Busan worldwide movie festivals, introduced throughout final yr’s Busan that the 14th AFA ceremony could be held within the South Korean metropolis this yr. As a result of Covid-19 pandemic, the organisers have determined to carry a web based video announcement of winners, as an alternative of a reside occasion, on October 14.

The pre-recorded announcement together with winners’ acceptance speeches will probably be broadcast on the AFAA YouTube channel in English. (Subtitled variations will probably be out there from November.)

Parasite’s ten nominations additionally embody greatest supporting actor for Choi Woo-shik and greatest supporting actress for Lee Jung-eun. The Oscar-winning Korean movie was adopted by So Lengthy, My Son, directed by China’s Wang Xiaoshuai, and A Solar, directed by Taiwan’s Chung Mong-hong, each nominated in seven classes (see under for full record). 

It’s as but unsure whether or not BIFF will probably be holding any bodily occasion in any respect. The pageant is to have a board assembly September 11 after which plans for its 25th version will probably be introduced.

Commenting on the Asian Movie Awards, BIFF chairman Lee Yong-kwan mentioned: “We’re delighted to host the distinguished Asian Movie Awards in Busan, Asia’s first UNESCO Artistic Metropolis of Movie. AFA14 sees its most intense competitors in years because the nominees have been drawn from all Asian movies in 2019 and the primary half of 2020. A complete of 39 movies from 11 international locations and areas are nominated for awards. Regardless of limitations as a result of world pandemic, we anticipate sharing the joyful moments with all award winners.”

Wilfred Wong, chairman of AFAA and the Hong Kong Worldwide Movie Pageant Society, mentioned: “This yr, AFAA has taken a ground-breaking step to relocate the AFA14 award presentation to Busan. Although we face unprecedented challenges introduced by the worldwide coronavirus outbreak, we proceed to do our greatest to attach everybody and specific our dedication in the direction of the Asian movie business.”

The 14th Asian Movie Awards Nominations Listing:

Finest Movie

Pay attention To The Universe (Japan)

Parasite (South Korea)

So Lengthy, My Son (Mainland China)

A Solar (Taiwan)

Thappad (India)

There Is No Evil (Iran, Germany)

  Finest Director

Pema Tseden, Balloon (Mainland China)

Tsai Ming Liang, Days (Taiwan)

Bong Joon-ho, Parasite (South Korea)

Wang Xiaoshuai, So Lengthy, My Son (Mainland China)

Chung Mong Hong, A Sun (Taiwan)

Suwa Nobuhiro, Voices In The Wind (Japan)

  Finest Actor

Hamed Behdad, Citadel Of Goals (Iran)

Chen Yi Wen, A Solar (Taiwan)

Kubota Masataka, First Love (Japan)

Lee Byung-hun, The Man Standing Subsequent (South Korea)

Tai Bo, Suk Suk (Hong Kong)

Wang Jingchun, So Lengthy, My Son (Mainland China)

  Finest Actress

Chutimon Chuengcharoensukying, Completely happy Previous 12 months (Thailand)

Jung Yu-mi, Kim Ji Younger, Born 1982 (South Korea)

Tsutsui Mariko, A Lady Lacking (Japan)

Yeo Yann Yann, Moist Season (Singapore, Taiwan)

Yong Mei, So Lengthy, My Son (Mainland China)

Zhou Dongyu, Higher Days (Hong Kong, Mainland China)

  Finest Supporting Actor

Choi Woo-shik, Parasite (South Korea)

Jinpa, Balloon (Mainland China)

Kase Ryo, To The Ends Of The Earth (Japan, Uzbekistan, Qatar)

Liu Kuan Ting, A Solar (Taiwan)

Ben Yuen, Suk Suk (Hong Kong)

  Finest Supporting Actress

Patra Au, Suk Suk (Hong Kong)

Samantha Ko, A Solar (Taiwan)

Lee Jeong-eun, Parasite (South Korea)

Tanaka Yuko, One Evening (Japan)

Zhou Ye, Higher Days (Hong Kong, Mainland China)

  Finest New Director

John Hsu, Detention (Taiwan)

Lee Sang-geun, Exit (South Korea)

Sharipa Urazbayeva, Mariam (Kazakhstan, Germany)

Norris Wong Yee Lam, My Prince Edward (Hong Kong)

Hikari, 37 Seconds (Japan)

Liang Ming, Knowledge Tooth (Mainland China)

  Finest Newcomer

Fandy Fan, We Are Champions (Taiwan)

Anong Houngheuangsy, Days (Taiwan)

Kim Hye-jun, One other Youngster (South Korea)

Konishi Sakurako, First Love (Japan)

Jackson Yee, Higher Days (Hong Kong, Mainland China)

  Finest Screenplay

Pema Tseden, Balloon (Mainland China)

Mohammad Davoudi and Mohsen Gharaie, Citadel Of Goals (Iran)

Bong Joon-ho and Han Jin-won, Parasite (South Korea)

A Mei and Wang Xiaoshuai, So Lengthy, My Son (Mainland China)

Chang Yao Sheng and Chung Mong Hong, A Solar (Taiwan)

  Finest Enhancing

Zhang Yibo, Higher Days (Hong Kong-Mainland China)

Yang Jin-Mo, Parasite (South Korea)

Lee Chatametikool, So Lengthy, My Son (Mainland China)

Lai Hsiuhsiung, A Solar (Taiwan)

Yasha Ramchandani, Thappad (India)

  Finest Cinematography

Lu Songye, Balloon (Mainland China)

Girish Gangadharan, Jallikattu (India)

Lim Received-geun, Time To Hunt (South Korea)

Ashizawa Akiko, To The Ends Of The Earth (Japan, Uzbekistan, Qatar)

Dong Jinsong, The Wild Goose Lake (Mainland China, France)

  Finest Unique Music

Karsh Kale and The Salvage Audio Collective, Gully Boy (India)

Prashant Pillai, Jallikattu (India)

Banse Tomohiko and Kemmochi Manato and Sawabe Wataru, On-Gaku: Our Sound (Japan)

Jung Jae-il, Parasite (South Korea)

Kim Tae-sung, Svaha: The Sixth Finger (South Korea)

  Finest Costume Design

Dora Ng, Higher Days (Hong Kong, Mainland China)

Jo Sang-gyeong, Forbidden Dream (South Korea)

Arjun Bhasin and Poornamrita Singh, Gully Boy (India)

Pacharin Surawatanapongs, Completely happy Previous 12 months (Thailand)

Miyamoto Masae, Kingdom (Japan)

  Finest Manufacturing Design

Suzanne Caplan Merwanji, Gully Boy (India)

Wenceslaus De Rozari, Gundala (Indonesia)

Lee Ha-jun, Parasite (South Korea)

LV Dong, So Lengthy, My Son (Mainland China)

Gao Ang, The Wandering Earth (Mainland China)

  Finest Visible Results

Jin Jong-hyun, Ashfall (South Korea)

Tomi Kuo and Renovatio Footage, Detention (Taiwan)

Ootagaki Kaori, First Love (Japan)

Hong Jeong-ho, Parasite (South Korea)

Ding Yanlai, The Wandering Earth (Mainland China)

  Finest Sound

Choi Tae-young, Ashfall (South Korea)

Kureishi Yoshifumi, Pay attention To The Universe (Japan)

Choi Tae-young, Parasite (South Korea)

Wang Danrong, The Wandering Earth (Mainland China)

Zhang Yang, The Wild Goose Lake (Mainland China, France)

    Source link

from WordPress https://ift.tt/3hcYlD0 via IFTTT

#newspaper news covid media photography coronavirus instagram art magazine india journalis

[binfluenced]

Ok, so I finally watched the Cardi B/Meg WAP video. It's not the lyrics that turn me off, I just think it's trash...but I'm sure after they play it on the radio 50 times a day it will grow on me... I guess I just prefer when #CardiB is #manifesting that 💰 But let's be real the lyrics ya'll trip'n over...lest we forget...let's remember some of my personal fav '90's/00's hits... Janet J(who remembers this concert scene)- "Kiss you, suck you, taste you, ride you Feel you deep inside me" Patra- "Me want a man me can Tongue pon me long" Khia- "My neck, my back lick my pu$$y and my crack" Ak "just put it my mouth in my muthaf'n mouth" And of course the QUEEN B... Lil Kim- "I used to be scared of the d*** now I throw lips to the shit handle it like a real bitch Heather Hunter, Janet Jack-me take it in the butt..." "Lick it right the first time or you gotta do it over Like it's rehearsal for a Tootsie commercial..." Apparently some of ya'll forgot how ya'll was out there shake'n ya'll ass reciting lyric for lyric... signed, Former BougieThuggishDoorKnockerWearingTiffanyCoLabelWhoreReebokAirOnesRocaWearLVFendiChanelWearingEddieBauerExpeditionDrivingPhillyJawn💋 Never forget who you were, are the roots that bloomed who you are... #wap #cardi #megthestallion #musicvideo #trashy #sexy #jawn #women #lilkim #queenbee #janetjackson #missjacksonifyourenasty #nasty #kardashian #hiphopculture #binfluenced https://www.instagram.com/p/CDqcQ0OBbkp/?igshid=sf8v97n4unjv

#cardib #manifesting #wap #cardi #megthestallion #musicvideo #trashy #sexy #jawn #women #lilkim #queenbee #janetjackson #missjacksonifyourenasty #nasty #kardashian #hiphopculture #binfluenced

[annoying-since-98]

A dead person is not essentially a great person. Rishi Kapoor exhibited a range of traits at par with the textbook definition of 'scumbag'. He was also accused by his wife Neetu Kapoor of domestic violence.

"In 2015, a person tweeted a whatsapp forward comparing Kim Kardashian's dress to a bag of onions. The same year, he fatshamed Alia Bhatt and Sonakshi in a separate tweet.

In 2017, a Dalit woman was harassed on Tweeter and was abused calling her fuck you bitch by a direct DM.

On 19th May, the same person tweeted why is the airport named after Indira Gandhi and not on any other person.

On 6th June 2019 the same person tweeted wishing BJP spokesperson Sambit Patra a big win in the upcoming election.

In August 2020, this person and his wife gave an interview to Zoom congratulating the PM on the 370 abrogation in Kashmir.

There was no tweet however on JNU or Jamia or whatever attack that happened in past few months.

I wasn't aware of any of this until I read it up on the Internet. Films are good meant to entertain us. A death for anyone is not acceptable too, but if the person does all this, I am sorry to say I am in no position to shed a tear or feel sorry whatsoever for whatever reason I am supposed to.

Ps : A case was filed against him by the Jai Ho Foundation CEO for sharing a pornographic material of a child on his tweet, which however never got solved till date."

#rishi kapoor #thought of the day #bollywood #actor #bollywood actor #films #filmstar

[modelocity-online]

HAPPY 70th BDAY 2 the incomparable MISS GRACE JONES Diva originale is inarguably JOSEPHINE BAKER, yet fellow Jamaican born 70's super model turned dynamic disco diva, amazing actress, powerful persona & fashion icon has cast her influential shadow over MADONNA, BEYONCE', RIHANNA, LADY GAGA, MACY GRAY, QUEEN LATIFAH, L'IL KIM, PATRA, KEVIN AVIANCE, RuPAUL, CARDI B & WANDA DEE! Unapologetically fearless, genderless, vivacious & bold, she commands attention as 1 of THE most beloved entertainers on earth & I've the personal pleasure of knowing her 2 B an emotionally vulnerable & unwaveringly lovable loyal friend! Grace Jones - Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Grace_Jones https://youtu.be/ob1QsD6f310 "LA VIE EN ROSE" - feminine #ModelocityOnline #model #imodelnews https://www.instagram.com/p/Bxu6BlfFYbt/?igshid=a54p7zl7dqgg

#modelocityonline #model #imodelnews

[news24hrou]

Kim Kardashian a devenit mamă pentru a patra oară! Numele biblic al bebelușului stârnește controverse Kim Kardashian este mamă pentru a patra oară! Vedeta și soțul său, rapperul Kanye West, au anunţat vineri numele celui de-al patrulea copil al lor, un băieţel adus pe lume de o mamă surogat. http://bit.ly/2WRb8S6

[stiri-noi]

Kim Kardashian și Kanye West vor fi părinți pentru a patra oară cu ajutorul unei mame surogat

#divertisment

[black-gun-blog1]

Kim Min Seok

Jméno postavy: Kim Min Seok Přezdívka: Xiumin Skupina: EXO Věk: 24 let Postavení v gangu + Gang:  Poslíček gangu - Munjeong Sexuální orientace: demisexuál Povaha postavy: Klidná osoba hledící si vlastních problémů a vyhýbající se těm cizím. Veškeré záležitosti týkající se jeho života si zásadně řeší sám a velice nerad za těchto okolností přijímá pomoc od druhých. Necítí potřebu postavit se za druhé, pokud mu za to není slíbená dostatečná odměna, která by vyvážila potencionální nepříjemnosti. Váží slova, tudíž nikdy neřekne více, než by měl. Preferuje poslouchání, a když není nic, co si s druhým slovně vyměnit, je většinou tím, kdo setkání ukončuje. Jeho humor je specifický. Ne každý se dovede tomuto vkusu přizpůsobit, ale také na světě nechodí mnoho lidí, s nimiž by měl zájem se zasmát. Za jediné skutečné přátele považuje sarkasmus a ironii. Své názory se neobtěžuje měnit podle toho, kdo vedle něj právě stojí, na druhou stranu si dává záležet, aby prostřednictvím vlastních poznatků toho na sebe příliš neprozradil. Lidem ze svého života před vstupem do gangu se vyhýbá, avšak když zapadají do jeho plánu, rád je využije. Otázky na svou minulost vždy nasměruje jiným směrem. Příběh postavy: Poslední den starého a první den nového života se mu zaryl do paměti tak silně, že ho nešlo z hlavy dostat žádnými jindy osvědčenými triky.  Mohl zaměstnávat svou mysl celý den, avšak vzpomínky jej lstivě dostihly ve snech. V době, kdy se jim nemohl bránit a jako zajatec emocí patřících minulosti byl nucen si všechno prožívat znova. Nevadilo, když se uprostřed noci prudkým trhnutím probudil, jen co znova usnul, příběh pokračoval dál, jako by se nikdy nepřerušil. Do otcovy kanceláře jej nevozili často, ve většině případů se policejním autem svezl až k rodinnému domu v dobré čtvrti, kde podle reklam slunce pomalu nezapadá, a všichni jsou na sebe milí, přímo do náruče své matky, kde jej však nečekalo láskyplné objetí, ale mluvení do duše, jen co se dveře zavřely. Neuměla jej uhodit, proto mluvila více, než bylo třeba. Opakovala stejné fráze, snažila se hrát na city, jenomže to fungovalo na začátku, kdy se ještě dokázal cítit provinile. Na tvrdou výchovu obnášející výchovné rány byl otec, avšak kvůli práci věčně mimo dům jako hrozba působil minimálně. Věděl, jak to chodí. Těsně po zastavení auta si sám otevřel dveře ještě dříve, než mu je strážník stihl otevřít. Nesnášel pomoc druhých, obzvláště v situacích dotýkajících se jeho důstojnosti. Vyšel po schodech kolem ochranky státní budovy, bez jediného zaváhání prošel spletitými chodbami matoucí dokonce některé novější zaměstnance, zaklepal, a protože od sekretářky věděl, že je sám, na odpověď nečekal a rovnou vstoupil. „Pamatuji si, že jsme tě s matkou učili klepat..“  Zavrčel podrážděně starší muž topící se v dokumentech s razítky řadícími kopu papírů do důvěrných spisů. Za pouhé tři roky ve funkci pod tíhou stresu a zodpovědnosti vzhledově neskutečně zestárnul.

„Nemůžeme to uspíšit? Nechci tady být moc dlouho..“ Nikdy se v jeho kanceláři necítil útulně. Opovrhoval politikou a vším s ní spojeným. Podle něj se většina vlády sestavila z podlých hrabivých imbecilů a podle toho vypadal i stav země. Tolik projevů opěvujících demokracii jim prošlo pod rukama, tolik přísah se převalilo přes nestydaté jazyky, ale stačilo se podívat z okna a i ten nejpomalejší člověk by uviděl, že něco není v pořádku. Stačilo si koupit noviny, zapnout internet. Všechna média bila na poplach a předem občany připravovala na to, co politici jako realitu odmítali připustit a místo přiznání vlastních přešlapů a následné nápravy varovné signály shazovali a naivky utvrzovali v sebeklamu. Zhluboka se nadechl, když muž vstal od stolu. Bouřil se, ale kousek respektu v něm zůstalo. Ne však k ministrovi obrany zatínajícímu ruce v pěst, nýbrž otci, kterým muž pro něj kdysi býval. Zatnul zuby, nikdy nedával najevo, jak jej fyzické tresty bolí. Tím by přiznal porážku. „Já tě nechápu, Minseoku. Kolikrát si tímhle budeme muset projít. Kolikrát si JÁ tím budu muset projít, než dostaneš konečně rozum? K čemu ti jsou dobré známky, když sotva vlezeš na ulici, už je problém? Umíš si alespoň jen představit, jak se ztrapňuješ? Jak ztrapňuješ mě i matku a všechno, co naše rodina představuje? Dělá ti to dobře? Kdo si myslíš, že tě zaměstná s takovým chováním? Já? O tom raději ani neuvažuj, chlapče.“ Pustil synovy vlasy a neodpustil si ještě jeden pohlavek. V porovnání se začátky změknul. Bití pamatoval bolestivější, anebo si na to jen navykl.

„Jak já ztrapňuju tebe? Dovedeš si ty představit, co mi ta tvoje reputace dělá? Jak se stydím komukoli jen naznačit, co je můj otec zač? Kolik blbých keců jsem si vyslechl kvůli těm vaším taškařicím, o kterých se nikomu nesmíte svěřovat, ale celý svět to má na dlani jako telenovelu? Jak se stydím, že jsem vůbec tvůj syn?!“ Mlaskavá rána se rozezněla celou místností. Nic horšího mu nemohl udělat. Doma možná, ale ne v práci, kde musel řešit skutečného nepřítele. Vzdorovitě natočil hlavu zpět k němu tváří v tvář a zamračil se. Byli si podobní. Jako by se díval do zrcadla odhalujícího jeho budoucí vzhled, avšak vzhledem to končilo. Dávno nesdíleli stejné názory, či jen obyčejné zájmy. Dávno si byli více cizí, než člověk byl s ostatními lidmi na ulici.

„Ty malý blbečku. Přečteš si něco v naoko aktuálních učebnicích, nebo levných plátcích publikujících všechno bez ohledu na to, jestli je to pravda, jen když jim z toho jdou prachy přímo do kapsy, a myslíš si, že mě tady budeš poučovat. O válce víš, hovno, synku. Tohle nejsou diskuzní soutěže mladých rádoby politologů, ale skutečný boj, který prohrajeme, pokud v našich řadách budou přibývat takoví jako ty. Ne všechno jde vyřešit u blbé večeře při svíčkách a hádej proč. Protože ještě před tímhle bordelem jsme to zkoušeli. Všichni a stejně z toho nic nebylo. Chceš se postavit proti úplně celé vládě, proč se nepřidáš k druhé straně? Protože by tě odpráskli na místě. Místo toho, abys alespoň držel hubu a krok, když už nejsi schopen přijmout fakta, tak moji komplikovanou situaci děláš ještě horší. Já nemám čas řešit problémy fracka, u kterého naše výchova selhala, Minseoku. Venku umírají lidí a ty nejsi jejich velitelem. Tobě podřízení neubydou. Ty nebudeš vyřizovat jejich pohřby a zprávy rodinám. Rozuměli jsme si? Už nežádám, ale oznamuju ti, abys tohle bral jako poslední varování. Více času na tebe nemám. Běž domů za matkou a vzpamatuj se. Jediné, čemu paradoxně vděčíš za to, že netrávíš dny na ulici s kufrem a oznámením o vydědění, je tahle válka. Teď mi jdi z očí.“ Poslední větu pronesl tak znechuceně, jak uměl jen on. Vrátil se za svůj stůl, kde dosedl do širokého křesla a zvedl pohled k nažloutlé složce s kulatým razítkem shodujícím se s ostatními na papírech všude kolem něj, která přistála přímo před jeho nosem. Nepotřeboval číst název, takovou barvu měla jen jedna složka, kterou vlastnil. Ta, která se z jeho kanceláře směla vynášet pouze ve výjimečných případech. „Kde jsi-..“

„Nejsem si úplně jistý, kdo preferuje boční příjmy, ale raději se budu trmácet s kufrem po ulici, než věřit lháři, který si už nepamatuje, proč tuhle pozici bral.“ Bez dalších slov se otočil a rychlým krokem odešel. Nesnažil se vnímat otcovy pokřiky, aby se vrátil. Neslyšel na výhružky, zabouchl před nimi dveře a šel. Auto překvapivě stále čekalo. I oni si pamatovali, že konverzace mezi otcem a synem v jejich rodině nebývají dlouhé. Přemýšlel, že se jim vyhne a rozběhne se domů po svých, to však zavrhl. Riskoval, že otec zavolá a auto se nepohne z místa, jenomže pěšky by cesta trvala zatraceně dlouho a on chtěl klid. Chtěl se zavřít do pokoje, počkat, až matku omrzí lomcování rukama nad jeho chováním a bude se moct na chvíli vrátit do tak normálního života, jaký jen student během válečného stavu může mít. Nepřemýšlet o skutečném názoru na otce, jež se s povýšením kompletně změnil, ani o budoucnosti, pokud se válka potáhne ještě několik měsíců. Na roky nespoléhal, dnešní vybavení armád zvládlo za několik týdnů tolik, co kdysi trvalo několik let.

Matka doma čekala u dveří. Volal jí, jak jinak. Nestavěl a neposlouchal neměnící se monolog, rovnou od dveří zamířil do prvního patra a zamkl se v pokoji. Neotevíral, neslyšel na úplatky v podobě jídla, ani slibů, že o dnešním výstupu nebudou mluvit. Sliby nestačili a nebylo to pouze o matce. V prvé řadě musel vychladnout on, protože ona si nezasloužila, aby si na ní vybil zbytky přechovávané zlosti. Byla dobrou matkou. Někdy příliš starostlivou, ale která taková nebyla. Trucovat vydržel do večera. Převlečen do pyžama potichu odemkl a váhavě bral schod po schodu do přízemí. Mlčky se posadil k matce a stejně jako ona tupě zíral před sebe. Ani jeden nechtěl začít. První nepříjemné mlčení vzdala matka. Pokaždé to tak bylo. Pokoukl po ní, jakmile zaregistroval, že se k němu otočila a zhluboka si povzdechl. Neměl zájem poslouchat, jak jej brání. Jako manželka se cítila být povinná tohle pro svého muže udělat, avšak slova nedopadla na úrodnou půdu. Nepřerušoval ji, nechal ji domluvit do konce a na otázku, zda se napraví, ledabyle pokrčil rameny. Oba znali odpověď. Vztah s jejich otcem se nedal tak lehce napravit, protože už téměř nebylo co zpravovat.  Netušil, jak se do takové situace dostal, ale zbytek večera strávil posloucháním matčiných rad a představ o tom, jak by po válce mohli zase fungovat jako skutečná rodina. Na myšlenku prohry nepomýšlela. Věřila ve schopnost armády a jejích nadřízených. Vlastenka stojící za národem v dobrém i zlém. Něco jej přeci jen donutilo přemýšlet. Ne natolik, aby vzal všechna špatná slova zpět, ale chytrými poznámkami mu nasadila brouka do hlavy. Na přemýšlení začínalo být pozdě, proto se v rozhodování neunáhloval a s přáním na dobrou noc se vrátil do pokoje. Ráno moudřejší večera. Kdyby ale tušil, do jakého rána se probudí a mnozí už ani to, mnoho věci by udělal jinak. Sirény prořízly klidnou tichou noc. Nestihly odvést stoprocentní práci, avšak tu základní ano. Prudce se posadil a ještě rozmazaným pohledem zamžoural k oknům. To už se z přízemí ozýval sílící křik matky, která vpadla do jeho pokoje a vyděšeně mumlala jeden pokyn přes druhý. Na mužský hlas ujišťující všechny své posluchače o zkoušce sirén nikdo nečekal. Náhle v plné síle stiskl matčinu ruku pevněji a táhl ji s sebou do sklepa do úkrytu. Na ulici se rozrůstala panika. Jekot, zoufalé volání příbuzných a popohánění k přidání do tempa je provázeli celou cestu do malé komůrky předělané na provizorní bunkr. Křik brzy nahradily zlověstné dunivé rány. Zacpal si uši, ale i tak je slyšel. Tak blízko fronty se nikdy nenacházel. Poprvé ucítil, jaké to je mít skutečný strach. Vše se chvělo. Ve tmě se nemělo cenu rozhlížet do stran, zbývalo jen čekat, zda jsou na konci své životní cesty, nebo se stane zázrak a přežijí. Skrývání nebralo konce stejně jako svrhávání bomb. V hlavě mu hučelo a v uších pískalo. Pamatoval si, že se schovávají v úkrytu, ale v jiných ohledech byl zcela dezorientovaný. Neuvědomoval si, že rány, které slyší, už dávno dozněly a noc se nořila opět do ticha. Nenapadlo jej zkusit otevřít vrata. Ujistit se, že nejsou uvěznění, či se starat o přísun kyslíku. Ztuhle seděl s rukama křečovitě přitisklýma na uších a tváří mezi koleny. Někdo jej chytil za rameno. Klepal mu na něj, tahal za svrchní část pyžama, ale to vnímal jako by z dálky. Teprve silné škubnutí jej vrátilo do reality. Přimhouřil oči a odvrátil pohled od proužku světla prostupujícím škvírou v poničeném pantu dveří. Otočil se na úděsem pobledlou ženu se zaschlými stopami slz na tvářích. Trvalo to tak dlouho, že v pláči nedokázala déle pokračovat. Oči byly přetížené, červené, opuchlé. Společnými silami se dostali ven. Tam, kde stál jejich dům, zbyly holé základy a okolí nevypadalo o nic lépe. Musel se posadit. Roztřesená kolena nezvládala unést jeho váhu. Otupěle si prohlížel kusy dřeva a předmětů nejasného původu. Z překrásné ulice pyšnící se drahými vilami a dobře udržovanou zelení zbylo smetiště a kus od něj obrovský kouřící kráter. Neslyšel matčin pláč, zvedl a rozběhl se za stoupajícím dýmem, kolem kterého stálo několik sousedů. Ty ve všem tom zmatku nepoznával.  Byl obrovský a hluboký. Dopadnout bomba jen o trochu blíže jejich domu, nepomohl by ani bunkr. Neměli odvahu do kráteru vstupovat, většina se stejně jako on vrátila ke svým příbuzným. Nebylo koho zavolat, kam jít. Na místě se rozhostil zmatek. Jedni panikařili, druzí tiše seděli na zbytcích svého domova a čekali na pomoc, o které nevěděli, zda přijde. Co se stalo, jak velkou rozlohu výbuchy pokryly, zda přijde druhá vlna. Neexistoval zdroj schopný tyto otázky zodpovědět. Seděl vedle matky. Stejně jako když si povídali na gauči, akorát teď seděli na zemi. Špinaví a skleslí. Utrpěla větší psychicky šok než on. Neustále opakovala něco o svém manželovi, pak náhle o raketách a ještě než větu dořekla, týkala se dalšího tématu. Její mumlání jej znepokojovalo, proto rozhodl, že se dají do pohybu. Více ztratit nemohli, tak proč zůstávat někde, kde nikdo neví, zda se tam vyplatí někoho posílat. Rozechvělou ženu musel doslova táhnout. Často se zastavovala a propukala v usedavý pláč, což je samozřejmě v postupu zdržovalo. Kdyby to byl kdokoli jiný, nechal by ji osudu a šel sám. Pokračovali v cestě směrem do centra. Míjeli zraněné i mrtvé, ale zastávky nepovoloval. Měli dost vlastních problému, ani jeden z nich nebyl medik, nemohli jim pomoct. Náhoda tomu chtěla, že narazili na poměrně větší skupinu lidí, v jejímž středě dva lidé obvazovali zraněným rány. Přestože je mezi sebe nemuseli přijmout, okamžitě je zavolali k sobě. Narazili na ty správné. Přečkali další neúnosné minuty do příchodu skutečné záchrany. Provizorní stanoviště fungující jako tábor první pomoci nebylo nic moc. Špíně a špatné dýchatelnosti nešlo uniknout, zato kolem pobíhalo pár vyvolených, kteří věděli, co dělají. Vyčkával na jakékoli zprávy od otce. Ten se musel zajímat, kam bomby dopadly, jenomže s každým dnem jeho víra ve znovu setkání slábla. Z přechodného útočiště se stal domov. Lidé si v nouzi vždy dovedli poradit, ale na povrch se dostával nový problém – hlad. Seskupilo se jich příliš mnoho a rozesílané balíčky nestačily. Obě nohy i ruce měl zdravé, musel se ujmout role živitele. Podnikal tedy výpravy po městě. K průzkumu jej netáhl pouze hlad, ale i zvědavost. Kolik toho nepřátele stihli zničit, to zůstával rozum stát. Míval období, kdy narazil na něco poživatelného, ale byly i takové, kdy se vracel s prázdnou a ještě byl rád, že trefil zpátky. Nehrál si na přehnaného lidumila. Potkával cizí stejně zbídačené lidi ovšem pravděpodobně z jiných stanovišť a s těmi se nebál o jídlo ani prát. Jedna podobná výtržnost se mu málem stala osudnou, když poměrně urostlému muži přímo pod nosem vyfoukl tašku s několika konzervami zaházenou cihlami a zdivem. Utíkal dobrých několik bloků, pak si ale vybral špatnou odbočku a skončil ve slepé uličce. Mohl přeskočit polorozpadlý plot a zkusit štěstí, ale poslední dny bez pořádného přísunu potravy si vybraly svou daň. Lapaje po dechu se svezl podél zdi na zem a se vzdorovitým pohledem přitiskl děravou tašku k sobě. Připraven na výprask dostal něco zcela jiného. Nejen že sklidil pochvalu za obdivuhodnou rychlost vzhledem ke svému věku, ale za podmínky, že bude muset projít několika ověřovacími testy i nabídku práce. Slýchával o verbířích zmatených osamělých lidí, po nichž se slehla zem a byli buď prodáni, nebo využívání na nelidské práce, ale byly to domněnky těch, jejichž jedinou prací bylo sezení na troskách svých příbytků a vymýšlení historek, které by je přesvědčily, že stále mohlo být hůř. Nevěřil muži před sebou a on si toho byl dobře vědom, proto se domluvili na úkolech. Každý den jeden. Každý den těžší. Odměna – jídlo. S tak silnou motivací na dohodu přistoupil nemaje představu, do čeho se skutečně pustil, dělal vše, co mu cizinec zadával do doby, než mu začal trochu věřit a přistoupil na schůzku na jím zvoleném místě. Poprvé se dozvěděl, pro koho celou dobu pracoval a překvapivě jej to neděsilo. Cítil, že nebyl v pozici, kdy by byl strach oprávněný. Plnil příkazy, neměl zpoždění a druhá strana odcházela vždy spokojená. Schůzka rozhodně nebyla konečným bodem jeho přijetí do poměrně rozrostlého gangu, ale nabídla mu možnost začít znova. Neptali se na jeho minulost, zázemí, rodinné vazby. Nezajímalo je to. Zajímal je jen on a co jim může nabídnout, a taková nabídka se neodmítala.

#registrace #submission

[umseen]

How to Curate a Yearlong, Three-Part Exhibition

How to Curate a Yearlong, Three-Part Exhibition

[ad_1]

Athi-Patra Ruga, “Umesiyakazi in Waiting​” (2015) (image courtesy of the artist and WHATIFTHEWORLD; photo by Hayden Phipps)

In March 2019, the Ford Foundation opened a dedicated gallery within its recently renovated Center for Social Justice. Lisa Kim, the Ford Foundation Gallery’s director, had been working in this role for just over a year at the time of the opening. For guidance, she…

View On WordPress

#Art #Installation #Photography

[mohamadazhari]

Miss world work miss kamar ganti selimut patra voice ada kasur dan tempat duduk dan kursi renung dan santai tapi kursinya warna pink lingkar sanderan dan duduk badan belakang tempel in adem hati miss dan juri mohamad azhari dan nadya fricella dan sayang jiwa atau tante tisa dan juga mohamad setiawan novaldi dan aisyah aqilah wawancara atau interview dan tanya jawab cewek sexy langsing mempesona dan membahana wangi dan biskuit dan kulitnya warna putih dan halus dan kulit kuning langsat dan sexy langsing mempesona dan membahana wangi dan biskuit dan kulitnya warna putih dan halus dan model/modelling kiss world dan udara oksigent negara besar dan negara kecil misal fillipine kasemsem biskuit (cowok playboy Mrs.P asli cleopatra dan keputihan dan wc 1 atau kamar mandi bak mandi baskom warna pink dan warna - warni dan wc 2 atau kamar mandi bak mandi baskom warna pink dan warna - warni dan di kamar aja kasur kotak besar bunga mawar warna putih dan kantor brother dua kotak panjang segi empat warna hitam empat tiang perak dan di karpet kotak lingkaran warna hijau tua lingkaran warna hijau tua lingkaran warna putih dan di kursi dua sellect start warna putih kapur kayu warna cokelat tua dan tidur siang cerah langit warna biru dan awan warna putih dan awan warna abu - abu dan tidur malam hari langit warna hitam dan awan warna putih dan awan warna abu - abu) dan jalan panggungnya papan atas win atau menang mendali emas dan perak bentuk manusia berbie pegang tangan kiri atau tangan kanan atas pelindung ML Mobile Legands Bang Bang 88 berbie momoh dan mumuh panggil popo dan popi rumah planet bumi atau rumah bulan cahaya warna putih terang dan saudara/brother patra jasa dan baraya vacations jawa barat indonesia fillipine dan polytron dan vitron dan tv layar kotak besar tancep AQUA dan bisnis 500 juta kurang akrab gue (tamia an pernikahan berlebihan 500 juta nyata/tidak nyata thailand island) dan FBI/polisi buruan 114/117 kreatif detektif/detektor bank mega dan HSBC dan Trans media dan RCTI dan tv baru KTV dan management/managery dinasty (ka ari najirah adit nyimas bening noval tambah hasbi) BLACK FURY dan anak remaja nakal dan remim kartu remi dan tidak sekolah alias belajar dan mahasiswa atau mahasiswi university/universitas dan tentara kim jong un dan sekolah dan belajar dan keluarga justin bieber atau gugunloh dan cewek bibi aprilya rahapit kulit putih dan ulin tea 7 saudara/brother patra jasa ka ari najirah nyimas bening noval tambah + hasbi

ㅁㅂ ㄱㄱ ㅍㅍ 기 기 ㅡㅡ ㅍ ㅡㅡ ㅛ ㅛ ㅛ ㅔㅔㅔ ㅇ ㅅㅅ ㅛ ㅣ ㅡㅡ ㄹ ㅡㅡ ㅅㅅ ㅠ 을 ㅅㅅ 잉 잉 ㅁ 믐 ㅁ 응 ㅣㅣ ㅅ ㅅ ㅅ ㄹㄹ ㅠㅠ pink ㅈ ㅣ ㄹ ㅈ ㅣ ㅡ ㅍ ㅛ ㅕㅕ ㅠ ㅕㅕ을 치치 칯 체 ㅊ 칯 ㅅㅅ ㅇ ㅅㅅ ㅗ ㅡㅡ ㅛㅛ ㅡ ㅅㅅ ㅠ ㅜㅜ ㅂ ㄷ ㅣ juri mohamad azhari dan nadya fricella dan sayang jiwa atau tante tisa dan juga mohamad setiawan novaldi dan aisyah aqilah wawancara atau interview dan tanya jawab cewek sexy langsing mempesona dan membahana wangi dan biskuit dan kulitnya warna putih dan halus dan kulit kuning langsat dan sexy langsing mempesona dan membahana wangi dan biskuit dan kulitnya warna putih dan halus dan model/modelling kiss world dan udara oksigent negara besar dan negara kecil misal fillipine kasemsem biskuit (cowok playboy Mrs.P asli cleopatra dan keputihan dan wc 1 atau kamar mandi bak mandi baskom warna pink dan warna - warni dan wc 2 atau kamar mandi bak mandi baskom warna pink dan warna - warni dan di kamar aja kasur kotak besar bunga mawar warna putih dan kantor brother dua kotak panjang segi empat warna hitam empat tiang perak dan di karpet kotak lingkaran warna hijau tua lingkaran warna hijau tua lingkaran warna putih dan di kursi dua sellect start warna putih kapur kayu warna cokelat tua dan tidur siang cerah langit warna biru dan awan warna putih dan awan warna abu - abu dan tidur malam hari langit warna hitam dan awan warna putih dan awan warna abu - abu) dan jalan panggungnya papan atas win atau menang mendali emas dan perak bentuk manusia berbie pegang tangan kiri atau tangan kanan atas pelindung ML Mobile Legands Bang Bang 88 berbie momoh dan mumuh panggil popo dan popi