#Ana Ciontea | Explore Tumblr Posts and Blogs

jurnalbucuresti-blog · 7 years

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on https://jurnalulbucurestiului.ro/umbre-inca-un-succes-rasunator-al-t-n-b/

UMBRE, inca un succes rasunator al T.N.B.

Umbre – de Marilia Samper este un spectacol alert, viu, fulminant chiar, care te tine cumva tainic legat parca de scaun, vrajit, in asteptare, mai ceva ca o ecranizare a unui roman policier celebru.

Spectacol plin de poezie și bine invaluit in mister, avand un final pe cat de neașteptat pe atat de frumos, plasat oarecum simbolic în inima pădurii, vechi loc ancestral incarcat de un simbolism aparte si în care sălășluiesc mai toate visele si temerile noastre pe cat de vechi pe atat de universal valabile, ancestrale am putea spune, arhetipale chiar, locul din care doar prin propriile puteri putem ieși candva la lumină, evident ca mult mai puternici decât am intrat.

Aici se vede maiestria lui Vlad Cristache, cel care manuieste practic tot ce inseamna regie, scenografie, ilustrație muzicală si lighting design.

Artist polivalent al scenei acesta transforma decorurile, le sujuga personajelor, le face sa vibreze odata cu acestea, realizand imposibilul: decorurile devin al 9-lea personaj, personaj cu nimic mai prejos decat celelalte si care “traieste” la intensitate maxima drama fiecaruia dintre ele si drama noastra a tuturor.

O piesă in care desi se vorbeste deschis despre pierderea temporara sau, de ce nu, definitiva, a fiintelor iubite, dar in care isi gaseste locul cu prisosinta regăsirea de sine, regasirea in absolut, odata cu limpezirea, clarificarea, obtinerea alchimic realizata a seninătății noastre interioare, si asta doar după o lungă si mai ales grea suferință in care, din pacate, multi se pierd cu totul. Dar asta e viata, viata adevarata …

Umbre – TNB, În imagine, de la stânga la dreapta: Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Emilian Mârnea, Gavril Pătru

“Mi-am dorit să scriu despre absență și, până la urmă, am ajuns să scriu o poveste de dragoste”, declara scriitoarea Marilia Samper despre aceasta frumoasa piesă. Si aici regizoarea chiar are dreptate, este cea mai frumoasa poveste moderna de dragoste transpusa scenic din aceasta stagiune. Si merita savurata pana la capat.

Daca ceva uimeste la aceasta piesa, din prima, atunci distributia este aceea. Punctul culminant de imersie in transpunerea scenica este astfel preasignat, spectatorul neputand sa ramana insensibil la asa o distributie de marca.

Daca personajele principale Bătrânica – MARIANA MIHUȚ si Bătrânelul – VICTOR REBENGIUC nu mai au nevoie de nici o prezentare, ele fiind deja stele consacrate ale scenei si ecranului romanesc,

personajele Mama – ANA CIONTEA si Tatăl – GHEORGHE VISU au deja si ele, de mult timp incoace, drumul pavat spre o consacrare cel putin similara, o consacrare care este mai mult decat meritorie. Si asta pe buna dreptate!

O interpretare de exceptie ii apartine insa rolului Bărbatul – MIRCEA RUSU, rol care convinge, fiind mai mult decat credibil ca transpunere scenica si interpretare artistica. Un tata bantuit de himere, grijuliu, oarecum tiranic, banuitor dar totodata cald si profund uman.

Rolul Străinul – GAVRIL PĂTRU este plin de dramatism si contribuie esential la mentinerea suspansului si al ritmului alert al piesei. Intotdeauna intr-o drama el este cel supus supliciului, cel sacrificat spre “binele” societatii locale.

Interpretarea personajului Fata – ALEXANDRA SĂLCEANU este insa magistrala, actrita reusind sa puncteze esential in piesa in toate aspectele (se vede aici clasa, nivelul si, de ce nu, si pregatirea academica de exceptie).

Personajul si partenerul ei, Băiatul – EMILIAN MÂRNEA este si el unul extrem de credibil, de convingator, viu, transpus cu un realism scenic bine conturat in economia piesei.

Piesa traversata de un puternic mesaj contemporan, in realitate insa ea este de fapt perfect atemporala si univerrsala, este daca vreti o capodopera extrem de puternic conturata si aflata oarecum in contradictie clara cu miscarea feminista propagata in presa de o anumita parte a societatii asa-zis civile si apartine unei bine cunoscute scriitoare si regizoare hispanice, ale carei piese sunt in prezent montate pe cele mai importante scene din Barcelona – Marilia Samper, cea care are taria de a afirma public, cu un curaj tipic celor cu sange latin, despre opera sa urmatoarele:

“Sunt interesată de natura umană și de ceea ce motivează oamenii să acționeze, uneori în moduri ciudate. În scrierile mele am încercat să explorez laturile întunecate ale individului, să cercetez amănunțit temerile, obsesiile, dorințele, mereu într-un context recognoscibil, cu care spectatorul să se poată identifica, dar lăsând spațiu pentru imaginație și poetic”.

Vlad Cristache ne propune de asta data o piesă tip puzzle, o imbinare perfecta a timpului trecut cu cel prezent, imbinare dusa la extrem, din care nu lipsesc accentele de roman policier, piesa în care se intersectează tragic destinele a trei familii (trei generatii – trei tragedii, fiecare pe palierul ei), tragedii marcate fie de pierderi, fie de despărţiri, despartirea fiind parca tema centrala a piesei, redand astfel o poveste palpitantă şi rezultand un spectacol scenic emoţionant, uman si umanizant, despre puterea de a lua viaţa de la capăt, indiferent de vicisitudinea condiţiilor impuse de mediu.

O montare extrem de convingatoare sustinuta de o distribuție pe masura, extraordinară chiar si care reunește de aceasta data nu mai putin de trei generații de actori, toti sub îndrumarea unuia dintre cei mai talentați regizori tineri ai momentului.

Piesa este transpusa scenic tinand cont de cateva numere sacre, simbolice, a caror universalitate e unanim recunoscuta.

Trei generatii de actori aflati in trei tragedii, fiecare desfasurandu-se aparent independent si doar pe palierul ei.

Rezulta un spectacol în care personajele traiesc si își trăiesc drama personală individualizandu-se parca până in momentul in care, treptat, treptat, povestea fiecăruia se întrepătrunde cu povestea celuilalt, totul devenind un urias puzzle care, odată rezolvat, va dezvălui o imagine finală impresionanta, puternic umana, calda, transmitand un mesaj clar acestei lumi bolnave de egoism: o iubire cladita pe durere este imposibil sa fie erodata de factorii externi, indiferent care ar fie ei si cat de puternic se manifesta.

Acum aveți o sansa unica, aceea de a-i revedea pe Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc (din nou împreună pe scena TNB, după o pauză de 5 ani), pe Ana Ciontea și Gheorghe Visu (ambii premiați la Premiul Uniter din acest an pentru roluri secundare dintr-un alt spectacol regizat tot de Vlad Cristache, Suflete moarte de la Teatrul de Comedie), pe Mircea Rusu, Gavril Pătru și pe tinerii Alexandra Sălceanu și Emilian Mârnea.

Pe 17 și 18 mai 2017, Marilia Samper, autoarea piesei Umbre, a venit la premiera spectacolului pus în scenă de Vlad Cristache si echipa sa si a fost mai mult decat incantata in a aprecia modul in care mai tanarul regizor roman a reusit sa-i transpuna scenic creatia.

Marilia Samper, dramaturg și regizor spaniol, nu este insa la prima sa vizită în București, prima având loc, în urmă cu trei ani, la Teatrul Odeon, cu ocazia unui spectacol-lectură bazat pe exact aceeași piesă – UMBRE.

***

Daca ar fi sa redau in cateva cuvinte modul in care regia lui Vlad Cristache a influentat desfasurarea piesei as spune simplu:

Magistral si Senzational!

***

Fiind unul din cei mai apreciați regizori ai tinerei generații, cu un debut mai mult decat promițător în 2010 la Teatrul Maria Filotti din Brăila și o serie de confirmări ulterioare, spectacole realizate pe scene din București, Piatra Neamț, Ploiești sau Tulcea, Vlad Cristache creaza de asta data o iluzie extrem de credibila, un spectacol ce merita inregistrat si pastrat in fonoteca de aur a dramaturgiei romanesti. Pentru ca depaseste cu mult barierele traditionale ale unei transpuneri scenice.

Piesa Umbre beneficiaza, asa cum am afirmat anterior, de o distribuție excepțională, distributie ce reunește apreciați actori ai scenei românești, din trei mari generații, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea.

Piesa UMBRE se joacă in cocheta Sala Atelier, loc unde trăirile actorilor și respirația întretăiată de emoție a spectatorilor aproape că se ating si contopesc. O locatie perfecta pentru o montare magistrala!

***

Marilia Samper (regizor, dramaturg)

Anterior, piesa UMBRE a mai cunoscut o montare chiar în regia autoarei, în 2012, la Teatrul Naţional din Catalonia, eveniment pe care regizoarea Marilia Samper il consideră drept un moment deosebit de important în cariera sa artistica.

Regizoare a mai pus în scenă şi alte piese, proprii dar şi ale altor autori.

Despre piesa UMBRE, autoarea mărturisește:

“Mi-am dorit să scriu despre absență și, până la urmă am ajuns să scriu o poveste de dragoste. Proiectul s-a născut din dorința mea de a scrie despre ceea ce mă emoționează. Îmi place să fac speculații despre cum se poate trăi, simți, suferi. Despre cum facem față unei situații de suferință extremă. Nu mi-am dorit un thriller, sau o poveste polițistă, ci o poveste despre personaje care se confruntă cu absența.”

Născută în Brazilia, în 1974, dintr-un tată spaniol şi o mamă braziliană, Samper obişnuieşte să scrie în castiliană, după care textele ei sunt traduse în catalană.

Desemnată dramaturg-rezident al Sălii Beckett din Barcelona pentru stagiunea 2016-2017, ea urmează să-şi monteze pe această scenă piesa La alegria/Bucuria.

***

Traducere: Florin Galiș și Iunia Mircescu

Regie: Vlad Cristache

Scenografie: Vlad Cristache

Ilustrație muzicală: Vlad Cristache

Lighting design: Vlad Cristache

Asistent regie: Teodora Petre

Asistent Scenografie: Silvia Nancu

Regia tehnică: Marcel Bălănescu

Lumini: Cristian Simon

Sunet: Domnița Stoian

Durata: 2 h 15 min / Pauză: Nu

Foto şi afiş de Florin Ghioca, TNB

#Marilia Samper #succes rasunator #T.N.B.#umbre #Vlad Cristache

0 notes

rudyroth79 · 6 years

Text

Astăzi, 8 septembrie 2018 se împlinesc 145 de ani de la nașterea scriitorului francez Alfred Jarry, născut la 8 septembrie 1873 (ora 5, Laval, Mayenne, Franța), plecat mult prea devreme din această lume, la 1 noiembrie 1907 (ora 16.15) la Paris.

În ceea ce-l privește pe Alfred Jarry, părerile sunt împărțite mai ales că opera sa se înscrie în domeniul absurdului și al grotescului, fiind considerată totodată precursoare a suprarealismului.

El este creatorul patafizicii, definită ca ”ştiinţa soluţiilor imaginare, ce acordă simbolic liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”, altfel spus, această prelungire a metafizicii studiază legile ce guvernează excepţiile de la legi. Important este felul cum a fost receptat Jarry care a început să scrie la vârsta de 15 ani și am continua cu o frază, esențială, despre universul acestui scriitor: ”Jarry reinventează o Antichitate care dă frâu liber imaginaţiei şi fantasmelor sale, printr-un limbaj poetic savuros şi erudit, demn de latina Imperiului Roman târziu. În ritmul unui dans din ce în ce mai lent, cititorul revine, ca printr-o vrajă, cu picioarele pe pământ.”– Paul Edwards.

André Gide îl caracteriza astfel pe creatorul patafizicii: ”…acest drăcuşor, livid de prea mult fard, deghizat în clovn şi jucând un personaj artificial construit şi neavând nimic omenesc…”.

Esențial în opera lui Jarry este umorul dus până la absurd, umorul ”care ţâşneşte continuu până la ultima suflare”, așa cum afirma Maurice Nadeau.

Alfred Jarry a scris poezie, proză și teatru, dar a fost și desenator și gravor. În 1888, Jarry se afla la Liceul din Rennes, actualul Liceu ”Émile Zola”, unde îl întâlnește pe profesorul de fizică M. Hébert, care în ochii elevilor săi reprezenta ”tot ce este mai grotesc în lume”. Profesorul devine personaj al literaturii școlare, printr-un text intitulat ”Les Polonais”, pe care Jarry l-a transformat în comedie, text ce reprezintă cea mai veche versiune a lui ”Ubu Roi”:

”În cursul anului şcolar 1888 – 89, doi tineri dintr-un liceu francez de provincie, frații Morin, compun, pentru plăcerea şi satisfacția colegilor, o farsă intitulată Les Polonais (Polonezii) care ia drept ţintă, fireşte, pe unul din profesorii lor: Le père Hébert. Colegul lor, Alfred Jarry […], o transformă și o aduce pe scenă cu titlul de Ubu Roi (Ubu Rege, 1891), pentru că protagonistul, le père Ubu, cucereşte tronul, ca pe urmă, la momentul oportun, s-o ia la fugă. În 189 6, farsa-revistă este amplificată de Jarry, care între timp devenise parizian şi îşi crease un umor personal și exploziv, bazat adesea pe invenții lingvistice ca la Rabelais; este pusă în scenă de Lugné-Poe la «Théâtre de l ‘Œuvre» în 1896, şi îngropată sub insultele generale. Succesul la public a fosr ratat din plin. Dar nu şi ecoul în lumea literaturii celei mai avansate (unde Jarry a devenitâ nu numai inițiatorul unui gen, dar şi al unui stimulent de revoltă) şi al avangărzii teatrale.” – Vito Pandolfi, ”De la Jarry la suprarealism”, în ”Istoria teatrului universal”, traducere și note de Lia Busuioceanu și Oana Busuioceanu, vol. IV. București, Editura Meridiane, 1971.

”Într-un anume fel, farsa enormă Ubu Roi reia motivul clasic al păcălitorului păcălit, care s-a bucurat în comedie de o largă circulaţie. Criminal şi impostor, regele Ubu se alienează în ţara sa de întreaga lume. Înfrânt de adversarii săi, nevoit să fugă, odiosul tiran este victima prostiei sale, salvându-se prin părăsirea ţării jefuite cu consoarta sa, întâlnită după multe peripeţii, şi cu care navighează optimist spre Franța. Aparent, superlativul de existenţă a lui Père Ubu se răstoarnă fundamental. Demn de reținut este însă faptul că Jarry a introdus prin Ubu un nou tip în literaratura universală, care stă alături de Don Juan, Don Quijote, Pantagruel, Candide şi alții. Rachilde, cunoscuta protectoare a lui Jarry, vede pe bună dreptate în Ubu un tiran-guignol, grandilocvent ca la Shakespeare, întreaga operă fiind caracterizată de aceasta va având ceva din simplitatea lui Aristofan, truculenţa lui Rabelais şi fantezia lui Shakespeare.” – Romul Munteanu, Prefață la vol. Alfred Jarry, ”Ubu”, ed. cit mai jos.

”Ubu Roi” a fost publicată la 25 aprilie 1896, în revista ”Le livre d’art” a lui Paul Fort și în același an la Éditions du Mercure de France. Premiera absolută a avut loc la 10 decembrie 1896. Titlul ar fi putut fi inspirat de tragedia lui Sofocle, ”Oedipe rege”. Jarry amestecă aici provocarea, absurdul, satira, parodia și umorul. El este, fără îndoială, și un precursor al teatrului absurdului.

Ciclul Ubu a continuat cu: ”Ubu cocu ou l’Archeopteryx” (”Ubu încornorat sau Arheopterixul”, 1897), ”Ubu enchaíné” (”Ubu înlănțuit”, 1899), ”Ubu sur la butte” (”Ubu pe colină”, 1906).

Alte scrieri: ”Les Jours et Les Nuits, roman d’un déserteur” (1897), ”L’Amour en Visites” (1897), ”L’Amour Absolu” (1899), ”Messaline” (1900), ”Le Surmâle” (1902), ”Gestes et Opinions du Docteur Faustroll, Pataphysicien” (publicată postum, 1911), ”La Dragonne” (publicată postum, 1943).

Întregul ciclu Ubu a fost tradus extraordinar de Romulus Vulpescu: Alfred Jarry, ”Ubu”, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969.

Citate din Alfred Jarry, click aici.

Vezi și: ”Regele Ubu” de Alfred Jarry, la Teatrul Național Radiofonic, articol de Domnica Țundrea, Revista Teatrală Radio, 14 decembrie 2013.

”Regele Ubu” de Alfred Jarry. Traducere de Romulus Vulpescu. Adaptarea şi regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valentin Uritescu, Dorina Lazăr, Răzvan Vasilescu, Ana Ciontea, Răzvan Ionescu, Paul Chiribuţă, Mircea Constantinescu, Ion Anghel, Boris Petrof. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1990

Fragment din”Ubu încornorat”de Alfred Jarry în recitalul ”Din teatrul lumii. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu”. Regia artistică: Vasile Manta. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. Acras – Silviu Biriș. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Înregistrare din 2011

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar

”Alfred Jarry, precursor al suprarealismului și al teatrului absurdului” de Pușa Roth și Costin Tuchilă Astăzi, 8 septembrie 2018 se împlinesc 145 de ani de la nașterea scriitorului francez Alfred Jarry, născut la 8 septembrie 1873 (ora 5, Laval, Mayenne, Franța), plecat mult prea devreme din această lume, la 1 noiembrie 1907 (ora 16.15) la Paris.

0 notes

verificasursa · 7 years

Link

Lungmetrajul „Marița”, debutul în lungmetraj al regizorului Cristi Iftime, va avea premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary.

Cel mai important eveniment cinematografic din Cehia, ajuns la cea de-a 52-a ediție, se va desfășura în perioada 30 iunie – 8 iulie 2017.

Lungmetrajul „Marița” a fost inclus în competiția „East of the West”, secțiune dedicată regizorilor aflați la primul sau al doilea film. În cadrul programului competițional sunt incluse producții din Europa Centrală și de Est, Balcani, Grecia, Turcia, dar și din țări ale fostului bloc sovietic.

Debutul în lungmetraj al regizorului Cristi Iftime îl are în centrul poveștii pe Costi, căruia, sătul fiind de propriile probleme de cuplu, i se face brusc dor de poveștile tatălui său. Astfel se hotărăște să treacă pe la el și să-l facă cadou mamei și fraților lui, cu toate că niciunul dintre ei nu-și dorise asta.

„Provocarea acestui road-movie a fost să reușesc să surprind un moment de trecere din existența fiului, momentul desprinderii de tată, un individ tragicomic care s-a lăsat tot timpul purtat de viață. Miza a fost ca spectatorii să petreacă suficient timp cu tatăl, să se familiarizeze atât de mult cu prezența și cu poveștile lui, încât să li se pară lor înșile greu să se despartă de el”, declară regizorul Cristi Iftime.

Cu o imagine semnată de Luchian Ciobanu, filmul îi are în distribuție pe actorii Alexandru Potocean, Adrian Titieni, Lucian Iftime, Victoria Cociaș, Andrei Huțuleac, Bogdan Dumitrache, Ana Ciontea.

Scenariul a fost scris de Anca Buja și Cristi Iftime, montajul a fost realizat de Dragoș Apetri, designer de costume Alexandra Alma Ungureanu, machiajul Maria Andreescu, scenografia Mălina Ionescu iar sunetul a fost semnat de Dan-Ștefan Rucăreanu, Alexandru Dumitru și Florin Tăbăcaru. Producători Ada Solomon și Radu Stancu.

„Marița” este o producție Hi Film Productions, în coproducție cu deFILM, realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Programul MEDIA – EUROPA CREATIVĂ al Uniunii Europene, Băneasa Developments SRL, Zenith Romania, BCR, Bilka Steel, savana, Henkel Romania, Dr. Oetker, Alexandrion Grup România, UNIQA Asigurări, Fashion Days.

Filmul a fost dezvoltat în cadrul Transilvania Pitch Stop, Match Me! Locarno International Film Festival, ScriptTeast (Varșovia).

Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary este cel mai important eveniment cinematografic din Cehia dar și din Europa Centrală și de Est. Este considerat un festival de categoria A, alături de evenimente precum Cannes, Berlin, Veneția, San Sebastian, Moscova, Montreal, Shanghai sau Tokyo. În fiecare an, în cadrul Festivalului de la Karlovy Vary sunt prezentate peste 200 de filme din toată lumea. De-a lungul timpului, nume celebre ale cinematografiei mondiale au fost prezente pe covorul roșu din orașul din nord-vestul Cehiei, printre care amintim: Roberd De Niro, Milos Forman, Jude Law, Leonardo DiCaprio, Helen Mirren. Anul acesta invitatul de onoare va fi Cassey Affleck.

Sursa: recentnews.ro

Citeste si...

Eurovisionul a fost câştigat de un portughez grav bolnav. Are nevoie de un transplant de inimă Posted in Actualitate

Trei filme româneşti, în competiţia internaţională de la Karlovy Vary Posted in Actualitate

Robotul umanoid InMoov, întâlnire de gradul trei cu vizitatorii Bucharest Technology Week Posted in Actualitate

Cele mai bune bancuri despre italieni. De ce un bătrân din peninsulă este sfătuit de prieteni să nu-şi ia soţie de 20 de ani Posted in Actualitate

Articolul Lungmetrajul ”MARIȚA”, în premiera mondială la Karlovy Vary International Film Festival apare prima dată în Exclusiv24.net.

via Exclusiv24.net

#IFTTT #Exclusiv24.net #verifică sursa

0 notes

mesagerulneamt · 7 years

Text

”Teatrul nu-i o meserie de intelectuali, e o meserie de maximă empatie”

L-am așteptat pe actorul Paul Chiribuță cu emoție. Îl văzusem în copilărie, în ”Bună seara, domnule Wilde”, interpetând rolul titular. Se întâmpla pe finalul stagiunii 1986/1987. N-am știut atunci că avea să fie unul din ultimele spectacole în care juca pe scena Teatrului Tineretului. Paul Chiribuță este un neliniștit al creației, având dorința unei autoperfecționări continue. Consideră că, în…

View On WordPress

#Ana Ciontea #paul chiribuță #piatra neamt #teatrul tineretului

0 notes

hopernicus · 8 years

Text

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii - cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, ediția aXXIIa

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii – cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, ediția aXXIIa

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii,

cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, ediția aXXIIa

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (după un roman de Mark Haddon, adaptarea Simon Stephens, traducerea Andrei Marinescu), spectacol montat la Teatrul Național “I.L. Caragiale” București în stagiunea 2015-1016 de către tânărul și foarte talentatul regizor

View On WordPress

#Adrian Damian #Ana Ciontea #ediția aXXIIa #O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii - cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea #regizor Bobi Pricop

0 notes

news24hrou · 5 years

Photo

„Sacrificiul”, episodul trei online. Ioana, ceartă puternică cu mama ei! „Ne-am sacrificat toți pentru tine!”. Relu are o intervenție importantă Ioana (Oana Cârmaciu) are o ceartă puternică cu mama ei, Elena (Ana Ciontea), care se opune deciziei ei de a renunţa la rezidenţiat în acest an, pentru a avea grjă de Ștefania (Julia Marcan). https://ift.tt/2LXySzP

0 notes

mediatargetro · 8 years

Text

Noaptea Alba a Filmului Romanesc: 16 septembrie

O noapte plina de surprize, cu avanpremiere si intalniri cu invitati speciali, ii asteapta pe bucuresteni la Noaptea Alba a Filmului Romanesc, pe 16 septembrie.

Spectatorii vor avea ocazia sa vada cele mai noi filme regizate de cineastii romani – drame, comedii si thrillere – in zece locatii din Capitala: Cinema Muzeul Taranului, Cinema Elvire Popesco, Centrul Cultural Casa Artelor, Parcul Titan…

View On WordPress

0 notes

jurnalbucuresti-blog · 7 years

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2sb3FhX

UMBRE, o poveste de dragoste aproape incredibilă, în premieră pe ţară la TNB

După o avanpremieră bine primită de public şi de autoarea însăşi, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti anunţă marţi 6 şi miercuri 7 iunie 2017, de la ora 19.30, premiera spectacolului UMBRE de Marilia Samper, în regia lui Vlad Cristache.

Unul din cei mai apreciaţi regizori ai tinerei generaţii, cu un debut promiţător în 2010 la Teatrul Maria Filotti din Brăila şi o serie de confirmări ulterioare, spectacole realizate pe scene din Bucureşti, Piatra Neamţ, Ploieşti sau Tulcea, Vlad Cristache ne propune de data aceasta o piesă de tip puzzle, din care nu lipsesc câteva accente de policier, în care se intersectează destinele a trei familii marcate de pierderi şi despărţiri, o poveste palpitantă şi un spectacol emoţionant despre puterea de a lua viaţa de la capăt în orice condiţii.

Cu o distribuţie excepţională ce reuneşte apreciaţi actori ai scenei româneşti, din trei generaţii, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, UMBRE se joacă la Sala Atelier, acolo unde trăirile actorilor şi respiraţia întretăiată de emoţie a spectatorilor aproape că se ating.

Piesa a mai cunoscut o montare chiar în regia autoarei, în 2012, la Teatrul Naţional din Catalonia, pe care Marilia Samper o consideră drept un moment important în cariera sa. A mai pus în scenă şi alte piese, proprii şi de alţi autori. Născută în Brazilia, în 1974, dintr-un tată spaniol şi o mamă braziliană, Samper obişnuieşte să scrie în castiliană, după care textele ei sunt traduse în catalană. Desemnată dramaturg-rezident al Sălii Beckett din Barcelona pentru stagiunea 2016-2017, ea urmează să-şi monteze pe această scenă piesa La alegria/Bucuria. Cu UMBRE, autoarea mărturiseşte: „Mi-am dorit să scriu despre absenţă şi, până la urmă am ajuns să scriu o poveste de dragoste. Proiectul s-a născut din dorinţa mea de a scrie despre ceea ce mă emoţionează. Îmi place să fac speculaţii despre cum se poate trăi, simţi, suferi. Despre cum facem faţă unei situaţii de suferinţă extremă. Nu mi-am dorit un thriller, sau o poveste poliţistă, ci o poveste despre personaje care se confruntă cu absenţa”.

Următoarele reprezentaţii vor avea loc în zilele de 14 şi 21 iunie precum şi pe 2 iulie, în închiderea stagiunii. Toate aceste spectacole sunt programate de la ora 19.30, la Sala Atelier.

Premieră pe țară

UMBRE

de MARILIA SAMPER

Traducerea Florin Galiș și Iunia Mircescu

Distribuția

Mama ANA CIONTEA

Tatăl GHEORGHE VISU

Bătrânica MARIANA MIHUȚ

Bătrânelul VICTOR REBENGIUC

Bărbatul MIRCEA RUSU

Străinul GAVRIL PĂTRU

Fata ALEXANDRA SĂLCEANU

Băiatul EMILIAN MÂRNEA

Regia, scenografia, ilustrația muzicală și

lighting design VLAD CRISTACHE

#premieră pe ţară la TNB #umbre

0 notes