maryvolentir

[maryvolentir]

Многие заинтересованы онлайн направлением не только в бизнесе и разных финансовых сфер, но и в преподавании и обучении.

Если вы профессионал в своей сфере и думайте, что можете обучать, передавать ваши знания и навыки другим людям и при этом зарабатывать, то прочтите пост до конца и присоединяйтесь к нашему сообществу LESSONS8.0

5 причин оставаться с нами:

1. Это БЕСПЛАТНО. (регистрация бесплатна, вы не платите за работу на платформе)

2. 100% Oнлайн управление.

3. Из любой точке мира.

4. 24/7 служба поддержки клиентов

5. активируется всего за 2 минуты

Наша платформа представлена в более чем 50 странах на 11 языках.

#. #репетитор #репетиторы #репетиторство #репетиторхимии #репетиторастана #репетиторхимия #репетиторкиев #репетиторсочи #репетиторанглийского #репетиторпоматематике #репетиторминск #репетиторегэ #репетиторскаяимперия #репетиторспб #репетиторуфа #репетиторрусскийязык #репетиторонлайн #репетиторматематики #репетиторбиология #репетиторначальнойшколы #репетиторпофизике #репетиторогэ #репетиторпоанглийскому #репетиторначальныхклассов #репетитормосква #репетиторпорусскомуязыку #репетиторактобе #репетитористория #репетиторпорусскому

[maryvolentir]

Haina tatei.

Azi e un gînd dureros . Parcă dispoziția bună persista , dar un eveniment de azi mi-au răscolit amintiri uitate undeva în colțul sufletului.

IN FIECARE DIMINEAȚĂ cum e primit o duc pe cea mare la grădiniță (colegiu) , cam ca fiecare mamă ma uit s fie curată, spălată pe față. Cum ești școlit de acasă . Am observat și observ fiecare copil cum vine îmbrăcat, nu o fac intenționat, dar de fiecare dată vad un băiețel mereu poartă o scurtă mare , nu zic e curat aranjat , dar scurta e chear cît el . Prima la ce m-am gîndit că nu are cu ce îl îmbrăca mama care de fiecare data e tristă și are o privire pierdută. Da e o țară străină și aici nu e ușor de loc . Imi roiau diferite gînduri, sunt și ei străini cum suntem și noi .

Azi însă, în drum spre colegiu am rămas fără cuvinte ,mama băiețelului ii dădea o altă scurtă să se îmbrace, una pe mărimea lui , plîngeau ambii . Fratele mai mare a băiatului striga ca lui ii rușine să meargă pe drum cu el în asa hal ,la ce acel mic răspunse. "E scurta tatei " .

Nuștiu n-am mai ascultat nu aveam puteri să mă uit la ce se petrece , nici să ascult . De ce purta această scurtă? Ce sa întîmplat cu tatăl lui ?

La fel ma dus gîndul cu 20 de ani in urmă pe cînd eu cu sora purtam cămășile tatei. Mama ne certa pentrucă doua fete adolescente ar fi bine să poarte haine specific vîrstei . Noi purtam maiouri , cămăși de a tatei . Gura satului și a lumii nu o astupi noi le purtam oriunde , la discotecă ,la film , mama plîngea , ne ruga sa lăsăm hainele tatei să nu o facem de rușine ,nu înțelegea ca hainele lui încă îi purtau mirosul , de parcă îi simțeam prezența, căldura și îmi era tot una ce va spune lumea.

Mă întorc la băiatul cu scurta și ma gîndesc cum as fi procedat eu . Nu stiu, însa la sigur știu cîtE răni produce lipsa unui părinte, copilul încerca să țină macar amintirea tatălui aproape . Eu o simt și acuma aceasta amintire plăcută cu 2 cămăși care le îmbrăcăm pentru ca tatăl meu să îmi fie aproape. Macar în gînd și în suflet.

[maryvolentir]

Nuștiu, nu ca sunt derutată, dar confuză. Sincer......... Azi ducînd prințesa cea mare la Colegiu (grădiniță) am întîrziat putin pentru ca sincer nu doream azi să o duc, plouă și un vînt groaznic ca te ia de pe picioare. Mia facut un concert într-un act 🙄 ca vrea la grădinița și basta . Am întîrziat dar ne-am dus cu lacrimi și ploaie în două. Întorcîndu-mă acasă ma gîndeam ce o atrage atît de mult? . Și în genere la educația și sistema lor de învățămînt. Da sunt și eu profesor ( acuma în concediu de maternitate 🤪) și chear și acuma consider că mai bună sistema de studii ca acasă nu-i dar...... trebuie perfectată nu cu rapoarte și diferite dări de seamă. Ci cu educația părinților da anume , profesorul e o autoritate ,un prieten care îți ajuta copilul sa cunoască , să învețe , toleranță fermitate în decizii . Nu am să mă duc departe cu explicații , internetul e plin de sistema de învățămînt în europa ,Spania , Eu voi vorbi doar de ce vad la fiica mea în colegiu și la ce ma gîndesc eu . Deci , suntem cu familia de aproape 3 ani in Spania. Aici a apărut și cea de a doua prințesă. Tot ma abat de la gîndul principal 😉 . Educația a fost pe primul plan și cînd ne-am atemeiat stabil nici nu sa pus intrebarea ,am dat fata la creșă (guarderia) da e cu plata , pentrucă aici nu e obligatoriu pînă la 3 ani să dai copilul la creșe, de și concediu de maternitate la spanioli e de doar 4 luni. Fetita să integrat de minune , îmi aducea acasă diferite lucruri făcute cu mînuța ei :

După ce a împlinit 3 ani deja din timp am cautat unde se va duce mai departe, în regiunea noastră sunt 4 colegii primare, la fiecare din ele a fost ziua ușilor deschise , la care noi am fost , nu-i o noutate și la noi se face asa ceva , acuma eu ca părinte ma uitam la copilul meu cum reacționează , cum se implică un activități, ce face . Din toate noi , parerea ei a fost cea mai principală , dar și eu am văzut din prima să atașat de profesor și cum sa implicat în toate . În fine să dus acolo unde ia plăcut. Noi n-am fost informați că trebuie să depunem actele la macar 2 colegii pentrucă copii sunt multi daca se împlinește clasa copilul poate și nu fi admis acolo unde vrei . Noi am avut noroc . 😁Acuma sunt mulțumită de copil și de colegiu pe care l-am ales ,ea e fericită , îmi povestește într-o limbă română -spaniolă ce a făcut La grădiniță. Profesoara e Tais și nici cum" doamnă " în clasă sunt unele reguli ce copiii prin joacă le accepta și le respecta, sunt de serviciu și le place. Nu spun cred ca nimic nou , dar pînă nu a avea copii vedeam altfel, acum pentru mine e totul nou . Părinții întră în clasa doar la adunări și doar atît. Curiozitatea mea nu să oprit aici , de fire sunt comunicativă și mi-am facut prieteni de toate confesiunile, naționalitățile. Într-o discuție la o plimbare cu copiii în parc , o mămică, rusoaică îmi povestește despre cum învață copiii mai departe după grădiniță. Copiii sunt la grădiniță pînă la 6 ani apoi tot în acelaș instituție se duc în ciclul primar . Ce îmi povestea dumneaei nu imi pare straniu, dar neobișnuit, dacă copilul în cele 3 trimestre na acumulat nota 5 anual la mai multe obiecte, copilul repeta anul . La noi profesorul depune stăruința ca măcar un cinci să îl poată trece clasa , vorbesc cu părinții daca e fi bine sa mai pună mîna pe care odrasla și tot așa, aici din cîte am observat și eu nu se fac publice notele , da cum arată catalogul părintele idee n-are. La sfîrșit de trimestru părintele primește tabelul cu note și indicații la ce trebuie să atragă atenția în trimestru viitor. Pentru copiii ce nu reusesc la unele obiecte se mai fac și ore suplimentare copii vin după orele 4 seara la consultații cu profesorul . Păi după atîtea părintele e fără pretenții și foarte calm se atîrnă fără isterică. " La anul va învăța mai bine " Desigur asta o auzi de la spanioli , noi crescuți în uniunea sovietică nu acceptăm asta . Un gînd spre sfîrșitul gîndului . Fiecare stat ,țara, are ,educația sa, gîndirea sa, deprinderile, istoria ,religie în fine constituția sa. Noi cei veniți trebuie să acceptăm și să ne conformăm . Dar să nu uităm de unde ne sunt rădăcinile. O zi bună și gînduri pozitive .

[maryvolentir]

Haina tatei.

Azi e un gînd dureros . Parcă dispoziția bună persista , dar un eveniment de azi mi-au răscolit amintiri uitate undeva în colțul sufletului.

IN FIECARE DIMINEAȚĂ cum e primit o duc pe cea mare la grădiniță (colegiu) , cam ca fiecare mamă ma uit s fie curată, spălată pe față. Cum ești școlit de acasă . Am observat și observ fiecare copil cum vine îmbrăcat, nu o fac intenționat, dar de fiecare dată vad un băiețel mereu poartă o scurtă mare , nu zic e curat aranjat , dar scurta e chear cît el . Prima la ce m-am gîndit că nu are cu ce îl îmbrăca mama care de fiecare data e tristă și are o privire pierdută. Da e o țară străină și aici nu e ușor de loc . Imi roiau diferite gînduri, sunt și ei străini cum suntem și noi .

Azi însă, în drum spre colegiu am rămas fără cuvinte ,mama băiețelului ii dădea o altă scurtă să se îmbrace, una pe mărimea lui , plîngeau ambii . Fratele mai mare a băiatului striga ca lui ii rușine să meargă pe drum cu el în asa hal ,la ce acel mic răspunse. "E scurta tatei " .

Nuștiu n-am mai ascultat nu aveam puteri să mă uit la ce se petrece , nici să ascult . De ce purta această scurtă? Ce sa întîmplat cu tatăl lui ?

La fel ma dus gîndul cu 20 de ani in urmă pe cînd eu cu sora purtam cămășile tatei. Mama ne certa pentrucă doua fete adolescente ar fi bine să poarte haine specific vîrstei . Noi purtam maiouri , cămăși de a tatei . Gura satului și a lumii nu o astupi noi le purtam oriunde , la discotecă ,la film , mama plîngea , ne ruga sa lăsăm hainele tatei să nu o facem de rușine ,nu înțelegea ca hainele lui încă îi purtau mirosul , de parcă îi simțeam prezența, căldura și îmi era tot una ce va spune lumea.

Mă întorc la băiatul cu scurta și ma gîndesc cum as fi procedat eu . Nu stiu, însa la sigur știu cîtE răni produce lipsa unui părinte, copilul încerca să țină macar amintirea tatălui aproape . Eu o simt și acuma aceasta amintire plăcută cu 2 cămăși care le îmbrăcăm pentru ca tatăl meu să îmi fie aproape. Macar în gînd și în suflet.

[maryvolentir]

Nu judeca ce nu cunoști!

Mi-a spus un om deștept odată...

Lumea vorbește mult și prost

Și n-ai s-o mulțumești vreodată

Urâm, invidiem, bârfim ...

Ne aliem cu alți dușmani

Pentru poziție și bani

Și am uitat cum să iubim

Nu judeca ce tu nu știi

Că viața nu poți s-o prevezi

Încearca mai modest să fii

Și sufletul să-ți luminezi

Și uite-o vorbă înțeleaptă

Nu toți frumoșii sunt frumoși

Și nu toți cei cu spini înțeapă

Chiar dacă par mai fioroși

Nu judeca ! Și tu greșești

Iar vorba spusă , nu se spală

Ai grijă ce și cum vorbești

Că aparențele , înșeală !

[maryvolentir]

Nuștiu, nu ca sunt derutată, dar confuză. Sincer......... Azi ducînd prințesa cea mare la Colegiu (grădiniță) am întîrziat putin pentru ca sincer nu doream azi să o duc, plouă și un vînt groaznic ca te ia de pe picioare. Mia facut un concert într-un act 🙄 ca vrea la grădinița și basta . Am întîrziat dar ne-am dus cu lacrimi și ploaie în două. Întorcîndu-mă acasă ma gîndeam ce o atrage atît de mult? . Și în genere la educația și sistema lor de învățămînt. Da sunt și eu profesor ( acuma în concediu de maternitate 🤪) și chear și acuma consider că mai bună sistema de studii ca acasă nu-i dar...... trebuie perfectată nu cu rapoarte și diferite dări de seamă. Ci cu educația părinților da anume , profesorul e o autoritate ,un prieten care îți ajuta copilul sa cunoască , să învețe , toleranță fermitate în decizii . Nu am să mă duc departe cu explicații , internetul e plin de sistema de învățămînt în europa ,Spania , Eu voi vorbi doar de ce vad la fiica mea în colegiu și la ce ma gîndesc eu . Deci , suntem cu familia de aproape 3 ani in Spania. Aici a apărut și cea de a doua prințesă. Tot ma abat de la gîndul principal 😉 . Educația a fost pe primul plan și cînd ne-am atemeiat stabil nici nu sa pus intrebarea ,am dat fata la creșă (guarderia) da e cu plata , pentrucă aici nu e obligatoriu pînă la 3 ani să dai copilul la creșe, de și concediu de maternitate la spanioli e de doar 4 luni. Fetita să integrat de minune , îmi aducea acasă diferite lucruri făcute cu mînuța ei :

După ce a împlinit 3 ani deja din timp am cautat unde se va duce mai departe, în regiunea noastră sunt 4 colegii primare, la fiecare din ele a fost ziua ușilor deschise , la care noi am fost , nu-i o noutate și la noi se face asa ceva , acuma eu ca părinte ma uitam la copilul meu cum reacționează , cum se implică un activități, ce face . Din toate noi , parerea ei a fost cea mai principală , dar și eu am văzut din prima să atașat de profesor și cum sa implicat în toate . În fine să dus acolo unde ia plăcut. Noi n-am fost informați că trebuie să depunem actele la macar 2 colegii pentrucă copii sunt multi daca se împlinește clasa copilul poate și nu fi admis acolo unde vrei . Noi am avut noroc . 😁Acuma sunt mulțumită de copil și de colegiu pe care l-am ales ,ea e fericită , îmi povestește într-o limbă română -spaniolă ce a făcut La grădiniță. Profesoara e Tais și nici cum" doamnă " în clasă sunt unele reguli ce copiii prin joacă le accepta și le respecta, sunt de serviciu și le place. Nu spun cred ca nimic nou , dar pînă nu a avea copii vedeam altfel, acum pentru mine e totul nou . Părinții întră în clasa doar la adunări și doar atît. Curiozitatea mea nu să oprit aici , de fire sunt comunicativă și mi-am facut prieteni de toate confesiunile, naționalitățile. Într-o discuție la o plimbare cu copiii în parc , o mămică, rusoaică îmi povestește despre cum învață copiii mai departe după grădiniță. Copiii sunt la grădiniță pînă la 6 ani apoi tot în acelaș instituție se duc în ciclul primar . Ce îmi povestea dumneaei nu imi pare straniu, dar neobișnuit, dacă copilul în cele 3 trimestre na acumulat nota 5 anual la mai multe obiecte, copilul repeta anul . La noi profesorul depune stăruința ca măcar un cinci să îl poată trece clasa , vorbesc cu părinții daca e fi bine sa mai pună mîna pe care odrasla și tot așa, aici din cîte am observat și eu nu se fac publice notele , da cum arată catalogul părintele idee n-are. La sfîrșit de trimestru părintele primește tabelul cu note și indicații la ce trebuie să atragă atenția în trimestru viitor. Pentru copiii ce nu reusesc la unele obiecte se mai fac și ore suplimentare copii vin după orele 4 seara la consultații cu profesorul . Păi după atîtea părintele e fără pretenții și foarte calm se atîrnă fără isterică. " La anul va învăța mai bine " Desigur asta o auzi de la spanioli , noi crescuți în uniunea sovietică nu acceptăm asta . Un gînd spre sfîrșitul gîndului . Fiecare stat ,țara, are ,educația sa, gîndirea sa, deprinderile, istoria ,religie în fine constituția sa. Noi cei veniți trebuie să acceptăm și să ne conformăm . Dar să nu uităm de unde ne sunt rădăcinile. O zi bună și gînduri pozitive .

[maryvolentir]

Am cautat în arhiva familiei mele mai multe poze am pus-o pe cea mai recentă . Si una din copilaria mea:

Ce e familia , gîndul meu de mica era :

"1.Tata lucrează aduce bani .

2 .Mama tot lucrează da vine mai repede de la serviciu pentru ca cînd va veni tata  să fie tot curat și mîncare calda. 3.Nouă o data în săptămînă ceva bunisor și gustos , sau daca am fost  cuminți o păpușă.  "

În adolescență,  putin sau schimbat unele puncte. 

Primele două așa și rămîn.  Numai că deja eram incluși în activitățile gospodăriei.  

Cu condiția ca daca e totul bine sîmbătă și duminică plecam la  discoteca din sat pînă la o oră anumită și nu mai mult.  Nu întind biografia ,cred ca majoritatea se regăsesc printre rîndurile mele . 

Mia fost frică să îmi fac familie.  După decesul tatălui noi copiii n-am acceptat un nou membru în familia noastră, da mama a încercat să își refacă viața și  na reusit pentru ca noi și persoanele care se vedeau în familia noastră  ca "tata" ' nu știau cum e să educi copii de vîrstă adolescenta doi și unul de 7 ani  , care își tine bine minte tatăl și  nu vad altul în locul lui. Deja sărbători nu au mai fost în familia noastră.  

N-am fost o familie exemplară,  pai cred ca nici nu sunt asa familii, însă siguranța, temelia o punea  tata. 

Ajunsă la 25 de ani , deja cu serviciu și cu o facultate terminată  In urma ,  bunica mea, credea că sunt "bolnavă ', citise undeva intr-o revista (gazeta) ca dacă cică fetele nu se mărit pînă la 25 Au probleme sau de sănătate sau psihologice . Poate aș fi rîs  atunci cum a făcut-o și soră-mea , care era bine mersi , casatorita si cu o prințesă în brațe , apropo mai mică cu 2 ani ca mine . Eu însă ma pusesem chear pe gînduri. Era o problemă,  nu mi-am dorit să repet soarta mamei , care e psiholog va spune ca e un sterotip ,da poate . Stiam doar ca vreau un umăr de  sprijin care să mă primească cu toti gândacii mei în cap 😁 și să fiu nu atît fericita cit protejată.  

Nu stiu poate ca încă nu eram pregătită, poate.  .

Acum la 38 De ani si anume cînd scriu aceste gînduri,  să nu credeți că sau schimbat multe din primele puncte scrise de la început.  Acuma eu în postura de părinte.  

1. Tati lucrează aduce bani . 

2. Mami la moment e în concediu  de maternitate dar e la "serviciu " pentruca sa ai 2 prințese una dupa alta e mai ceva ca un job normal . La fel curat mîncare calda pînă vine tati . 

3. In fiecare duminica fetele primesc ceva gustos, sau cîte o jucărie daca au fost cumințele.

Se repeta nu?!

Însă acuma vad cu ochi de matur cita munca se depune pentru a fi o familie fericita , de câte nopți nedormite, dar fericite , gînduri puse la rafturi  ca în următoarea zi să fie îndeplinite.  Afectiune, răbdare,  toleranță și desigur dragoste . Oare aceste năsucuri care fosăe într- un  somn dulce si liniștit de ce mai au nevoie . 

De o familie cu o temelie pusă de taticul lor și desigur de umărul sigur cu care sprijină căsnicia noastră. Ii multumesc pentru familie și pentru ca ma acceptat cu tot cu gindaceii mei . 

Ce e familia ...... 

Fiecare are formula lui . Eu o am pe a mea și sunt pînă cînd mulțumită de rezultat . 😎🤗

[maryvolentir]

De multe ori în capuceanul asta al meu , ca și la orcine roiesc gînduri. Ma gîndesc să le depozitez undeva, poate cuiva vor fi de folos . Nu zic ca sunt un super filosof , sau o super mamă,  sau .... mai in scurt o mie și una de "sau "😁 . Sunt un simplu om căruia chear iar placea sa isi citească propriile gînduri. 

Am început să îmi fac agende încă de pe vremea adolescenței,  nu aveam prieteni căruia să îi spun ce simt sau ce gîndesc.  Am fost un copil inchis în sine jertfa buwingului, acuma asa se zice  , pe atunci poate fiind prea simpla pentru colegii mei , poate ca nu eram înțeleasă,   în plus eram și o plingacioasa , nu Stiu,   stiu doar atît ca daca nu aveam ceva sub mîna  un stilou și o foaie de caiet , revista , jurnalele mamei noi de contabilitate , cînd mă înecau gindurile cu lacrimi în două trebuia ceva ce să scriu ma simteam nesigură pe sine ,pierdută de parca în întunericul gîndirii fără răspuns , toate erau scrise la început de un scris calugrafic și la fine de gînd cu un scris mai ceva ca la medic,  dar înțeles de mine . 

Citind agendele de atunci,  încercările mele de a ma faci scriitor de romane de dragoste 😎, care sau mai păstrat la mama acasă,  zîmbesc da sunt gînduri, sentimente naive dar atît de dragi sufletului  ..... Acum înțeleg ca asa mi-am salvat viața de multe încercări insuportabile poate de gîndirea fragilă a unui adolescent . 

Încercări au fost multe,   după decesul tatălui , cind vezi cu ochii tai cum se stinge în chinuri  si lacrimi o persoană care ți-a dat viață , ma închideam în sine , eu și gîndurile mele . Atunci  anume gîndurile,  visele ,poezia cititul, ca să uit de ce se întîmplă în jurul meu , eram ca un autist în sensul bun a cuvîntului,  în lumea mea  . Au fost ca o perna de siguranță pentru loviturile vieții. Aș încheia cu un gînd mai optimist .....nu vine 🙄, am să  spun ce simt la moment . Nu încurcă nimănui să gîndească , să viseze ,să își imagineze . Ginditi-va,  visati.  

[maryvolentir]

[maryvolentir]

Gînduri puse pe gînduri.