#iubiri nespuse

[mybutterfly19]

     În acele zile când îmi amintesc de tine, când momentele plăcute se întorc, îmi permit să simt din nou prezența ta. Îmi permit să respir cu aceste amintiri, înainte de a le expira cât de repede pot. Să mă gândesc la tine e periculos. Am pierdut deja multe zile, gândindu-mă la tine, zile în care trebuia să fac ceva util, să cresc, să iubesc din nou, să fiu fericită.      Uneori mă gândesc dacă există o modalitate de a bloca accesul cuiva la amintirile mele. Uneori pur și simplu încerc să găsesc motive să te urăsc, dar nu-mi reușește.O parte din mine începe să creadă că nu voi reuși să trec peste asta. E o pierdere emoțională imensă.       Nu contează câte cărți și câte articole am citit, câte povești am auzit despre cum e să pierzi oamenii și cât de firesc este asta – nu am găsit o modalitate să te las în trecut.       Mă gândesc că aceste emoții într-o zi mă vor părăsi, că voi reuși să învăț acea parte dependentă din mine că nu ești unicul. Uneori mă gândesc că durerea nu va dispărea niciodată. Dar iată ce cred eu despre pierderea adevăratei iubiri. Cred că uneori oamenii pot să devină toxici unul pentru celălalt. Cred că uneori dragostea poate fi un lucru îngrozitor, care nu-ți permite să te dezvolți. Cred că uneori dragostea ascunde adevărul despre omul pe care-l iubești. Imi lipsești în fiecare zi, sunt momente în care rămân blocată gandindu-mă doar la tine, la noi, la momentele noastre de iubire... Știi ce regret cel mai mult?! Nu mai găsesc curajul de a iubi din nou... Îmi este sufletul plin de tine.... Inca simt ca te înșel in orice conversație cu alt băiat și oricâtă iubire mi s-ar oferi încă o port pe a ta. E nedrept cum poți iubi atât de mult o amintire, un om care cu siguranță nu va mai face parte din viitorul tău.Vreau să știi, dacă mai vezi acest mesaj, că îmi lipsești enorm de mult, că te-am iubit cum nu cred că o să mai iubesc curând. Îmi ești o amintire atât de dragă, dar asta pentru că am reușit sa iert toate jignirile, toate certurile vulcanice dintre noi doi. Vreau să știu ca ești bine, ești fericit, că te mai gândești la mine și sper ca într-o zi sa avem curajul de a mai vorbi despre noi. Au ramas multe lucruri nespuse, am renunțat prea ușor printr-un mesaj pe care fiecare l-a înțeles cum a vrut... Timpul iartă si vindecă, sper că ai reușit și tu să mă ierți... Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi.. "Te iubesc Theodora să știi!Și dacă vreodată o să te gândești că nu te mai iubesc, să nu uiți că niciodată nu am încetat să o fac!"

[awesomeandreeavalentinablog]

Pian vechi

Prin clapele unui vechi pian, parasit, rece si gol, ies fantasme si zboara nestingherite prin casa si se trantesc de geamuri si nu-mi dau pace..Mii de voci, de amintiri, de "te iubesc-uri" nespuse, imi rasuna in urechi si tipete si dor, si-ncerc, sa fredonez, un vechi cantec, dar in mine s-au rupt corzile si esenta s-a evaporat, iar sunetele ies prafuite, vino si canta-ma, da-mi din nou sens!Dar cer mult prea mult, nu-i asa?Am platit, mai mult decat am gresit si am daruit dragoste si am primit un nimic, impachetat frumos, inapoi. Am uitat ca oamenii trebuie, sa-i ajute pe oameni, intr-o lume, in care uitam drumul spre casa, am ramas un vechi pian nefolosit, la margine de strada, pana cand...Cineva, un artist necunoscut de nimeni, un golan, care scrie versuri mizerabile si le arunca pe foi, nonsalant, un pasionat de tornade si de anticariate, s-a indragostit de sunetul clapelor mele vechi. Dumnezeu, stie ce se ascunde sub chipul lui, poate o inima slaba, imbatata de prea multe esecuri si iubiri nefaste, ce se ascunde sub acei ochi slabi si afundati in cap, poate o multime stralucitoare de demoni tacuti, hraniti cu indiferenta. Cred, ca a sarutat multe fete si le-a facut sa planga, sau poate invers, regine cu chipuri aspre de nefericire, i-au secat sufletul de cantec.Dar...Stiti ce...Nu-mi pasa... Dupa o mie de apusuri, ce s-au stins in mare, dincolo de lacrimi si minciuni, exista un rasarit.Vreau, sa cred, ca putem rasari, in timp ce-mi canti cantecul la clapele mele vechi.