Ce zi, azi! O avalanșă de sentimente! Am dansat, la propriu, imediat ce m-am dat jos din mașină. Și după ce m-am oprit din tremurat, desigur.
Prietena mea spune că ar trebui să țin un curs despre cum să te bucuri, indiferent dacă e vorba despre lucruri mărunte sau de chestiuni importante, cum a fost examenul de azi. Că cică nu o face nimeni ca mine. ☺️
Sunt recunoscătoare instructorului meu - domnul Sorin Bulgaru - care mi-a modelat încrederea în forțele proprii și a făcut-o cu măiestrie, căci n-aveam deloc și plusam în emoții. Și tuturor forțelor care s-au desfășurat în paralel pentru ca eu să pot face școala și orele în liniște: familie, prieteni, colegi, oameni care m-au susținut pe durata întregului demers.
Mi-am luat flori, am fost cu Rareș la aniversare, apoi la piață, afară și acum acasă, că ziua încă nu s-a terminat.
Astăzi a fost o zi din aceea care a început la 6:30 și s-a terminat la 20:20 (vorba vine, că nu s-a terminat, atunci am ajuns acasă.)
Dar am intrat pe Insta și am văzut la @ralucaaaaaaaaaaaaaa o poză din stația de metrou Piața Victoriei și mi-am amintit că am avut și eu numele acolo într-o campanie Coca-Cola. Și pe o doză de colecție a aceluiași brand, într-o altă campanie.
Și m-am înviorat brusc la gândul că s-ar putea să mai am.
Săptămâna viitoare am prezentarea finală la Școala ADC, cea mai frumoasă școală din toate câte am făcut și emoțiile sunt aici, pulsânde.
Le scriu, le pun în balon de săpun și le dau drumul să zboare. Poate se sparg până Marți.